Refuz acordare drepturi conform nr.oug 214/1999( calitatea de luptator în rezistența anticomunistă). Sentința 501/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.501/CA
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea promovată în contencios-administrativ de reclamantul - domiciliat în C,-, județul C, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA - cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect refuz acordare drepturi conform nr.OUG214/1999 (calitatea de luptător în rezistența anticomunistă).
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde reclamantul, personal asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 6), lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare.
Apărătorul reclamantului solicită administrarea probei testimoniale cu martorii și, prezenți în instanță. Învederează că la termenul anterior a fost încuviințată această probă.
În conformitate cu dispozițiile art.196-198 din Codul d e procedură civilă, sunt audiați, pe rând, martorii și, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosar.
Apărătorul reclamantului precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat, probe de propus, solicitând cuvântul asupra cauzei.
Curtea, luând act că nu sunt înscrisuri de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea deciziei contestate și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se recunoască reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Consideră că reclamantul se încadrează în prevederile OUG nr.214/1999, întrucât a fost persecutat politic, suferind atât în plan personal, cât și pe planul educației, refuzându-i se dreptul de a urma cursurile unui liceu, și în plan social, familia sa având o situație materială precară, toate acestea datorită faptului că tatăl său a fost condamnat politic în perioada comunistă.
Precizează avocatul reclamantului că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.724/36/26.05.2009 pe rolul acestei instanțe, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, a solicitat anularea deciziei 873/07.05.2009 emisă de pârât în dosarul nr.95/2006, pe care o consideră netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei, obligarea pârâtei să emită o decizie în care să se constate reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
În motivarea cererii, a susținut reclamantul că tatăl său a fost întemnițat în perioada 30.11.1949 - 26.11.1961 pentru "uneltire contra ordinii sociale" în mai multe închisori, drama tatălui său fiind transferată asupra întregii familii, întrucât mama sa a fost dată afară de a serviciu, cizmăria aparținând tatălui său a fost confiscată, reclamantul fiind în permanență stigmatizat ca fiind "fiu de pușcăriaș", mutat de la o școală la alta, mai târziu fiindu-i interzis accesul la cursurile liceale.
A mai arătat reclamantul că în timpul detenției tatălui său era urmărit constant de organele de represiune ale statului comunist, chemat la sediul Securității și percheziționat la orice oră din zi și din noapte.
A considerat reclamantul că se încadrează în prevederile Ordonanței de Urgență nr. 214/1999, întrucât asupra sa s-au luat măsuri administrative abuzive de către organele fostei miliții și securități, astfel că decizia contestată în prezenta cauză este, în opinia reclamantului, lovită de nulitate absolută, întrucât nu îmbracă forma prevăzută de lege.
În susținerea cererii a depus reclamatul la dosar bilet de eliberare nr. 3385/1961, decizia nr. 552/05.03.209 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă lui, tatăl reclamantului, certificatul de naștere al lui, certificatul de deces al lui, cartea de lucrător ca cizmar a lui,adeverință de efectuare a stagiului militar d e către, certificat de naștere al reclamatului și de căsătorie al părinților săi, certificat de absolvire a școlii de șapte ani al reclamantului, certificat de calificare în meseria de brutar al reclamantului.
Instanța a încuviințat pentru reclamatul proba cu înscrisuri și proba testimonială, declarațiile martorilor și fiind consemnate la filele 142-143 din dosar.
În drept nu a fost indicat temeiul juridic al prezentei contestații.
Legal citat, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că prevederile art. 5, alin.1 din OUG nr. 214/1999 se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din aceleași motive, unor măsuri administrative abuzive.
În cazul de față, a arătat pârâtul că reclamantul a formulat cerere de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă pentru sine, în considerarea faptului că statutul tatălui său de condamnat politic i-a atras repercusiuni grave, fiind persecutat de organele de securitate din timpul regimului comunist, ceea ce a determinat, în timp, internarea acestuia într-un spital de psihiatrie.
Cum înscrisurile depuse la dosar nu au făcut dovada, în accepțiunea pârâtului, a incidenței cazului prevăzut de art. 3, lit. b din OUG nr. 214/1999, prin decizia nr. 873/07.05.2009 a respins cererea, respectând toate cerințele de formă prevăzute de lege.
Au fost depuse în susținerea întâmpinării documentele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Examinând cauza prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține caracterul neîntemeiat al contestației, pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanța de Urgență nr. 214/1999 "se recunoaște alitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989."
Textul actului normativ suscitat definește măsurile abuzive, în cuprinsul art. 3, ca fiind "orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate laart. 2alin. (1), în baza cărora s-a dispus:
a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări;
b) internarea în spitale de psihiatrie;
c) stabilirea de domiciliu obligatoriu;
d) strămutarea într-o altă localitate;
e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice;
f) exmatricularea din școli, licee și facultăți;
g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătorești, de la acea dată."
Prin urmare, cel care solicită a se constata calitatea sa de luptător în rezistența anticomunistă trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor în care s-a dispus măsura abuzivă ce constituie premisa încadrării sale în rândul beneficiarilor OUG nr. 214/1999.
Astfel, măsura trebuie să fi fost dispusă de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe, să fie individualizată într-una dintre cele enumerate la art. 3 din OUG nr. 214/1999, iar măsura luată să fi fost consecința săvârșirii vreunei fapte în scopurile menționate la art. 2, respectiv pentru:
"a) xprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială."
Din fișa medicală a reclamantului reiese că acesta figurează în evidențele secției de psihiatrie Ia S pitalului Clinic Județean de Urgență C cu internări în perioadele:
- 24.04.1986 - 31.05.1986,
- 28.07.1986 - 16.08.1986,
- 02.11.1988 - 06.12.1998,
- 29.07.1991 - 16.09.1991,
- 17.05.1995 - 24.06.1995,
- 15.08.1995 - 19.08.1995,
- 16.08.2001 - 04.09.2001.
Ceea ce este de observat în prezenta cauză e faptul că măsura internării într-un spital de psihiatrie nu a fost luată de organele de miliție, de securitate sau alte organe din regimul comunist, ci a fost o măsură luată în mod direct de către reclamantul, urmare a afecțiunilor de care acesta suferea.
În egală măsură se constată lipsa unei legături de cauzalitate între măsura internării într-un spital de psihiatrie și faptele care să fi determinat aplicarea acestei măsuri de către organele de represiune comunistă, fapte enumerate în cuprinsul art. 3 din OUG nr. 214/1999, reclamantul nesusținând probator săvârșirea niciuneia dintre acestea până la 14 decembrie 1989.
Este adevărat că înscrisurile depuse la dosar și declarațiilor martorilor concordă în a dovedi că reclamantul a suferit persecuții în timpul regimului comunist, manifestate prin interzicerea accesului său la anumite forme de școlarizare, prin stigmatizarea sa ca "fiu de pușcăriaș", precum și prin desele intervenții ale organelor de miliție și de securitate în viața privată a familiei, însă aceste manifestări nu se circumscriu ipotezelor reglementate de art. 2 și art. 3 din OUG nr. 214/1999.
Pentru aceste considerente Curtea apreciază că decizia nr. 873/07.05.2009, dată de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența cu respectarea cerințelor legii din punct de vedere al formei, este totodată legală și temeinică și asupra fondului dreptului a cărui constatare s-a solicitat, fapt pentru care contestația reclamantului, în raport de prevederile art. 1 -3 din OUG nr. 214/1999 va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cerereaformulată de reclamantul - domiciliat în C,-, județul C, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR - COMISIA PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA - cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect refuz acordare drepturi conform nr.OUG214/1999 (calitatea de luptător în rezistența anticomunistă), ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.hot.jud.
4 ex/04.12.2009
Emis 2 comunicări/
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim
