Refuz acordare drepturi conform nr.oug 214/1999( calitatea de luptator în rezistența anticomunistă). Sentința 51/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 51/ DOSAR NR-
Ședința publică din 31 martie 2008
PREȘEDINTE: Marcela Comșa- - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Cristina
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată în temeiul Legii contenciosului administrativ dereclamantulîn contradictoriu cupârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, având ca obiect refuz acordare drepturi conform OUG214/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 martie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 31 martie 2008.
CURTEA
Constată că prin plângerea adresată acestei instanțe reclamantul, domiciliat în B,- A,.11,.117, jud. B, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, anularea Deciziei Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența dată în dosarul nr.586/2006 și obligarea pârâtului să îi recunoască reclamantului, printr-o nouă decizie, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit dispozițiilor OUG nr.214/1999.
În motivarea acțiunii, cu toate precizările aduse pe parcursul judecății, reclamantul a arătat că prin decizia criticată, pârâtul a decis respingerea pe care reclamantul o formulase în anul 2006 în scopul de a i se constata calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, întrucât nu s-ar fi încadrat în prevederile art.1 coroborat cu art.2 și art.3 din OUG nr.214/1999. De asemenea, reclamantul a arătat că în perioada anilor 1971-1983 fost anchetat în repetate rânduri de organele de securitate ale statului comunist și a fost înlăturat de la locurile de muncă corespunzătoare calificării sale profesionale de maistru de la de Autocamioane B și B, fiind retrogradat până la pensionare pe funcții mai mici, prevăzute pentru calificări profesionale inferioare celei deținute de către reclamant, iar în cursul anului 1980 fiind accidentat în B, pe o trecere de pietoni, de o mașină condusă de o persoană rămasă necunoscută. Reclamantul a menționat că a avut mai multe atitudini publice în perioada comunistă împotriva regimului comunist, considerent pentru care a fost urmărit și persecutat de organele de securitate ale regimului comunist.
Reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri referitoare la evoluția sa profesională, înscrisuri de la CNSAS privitoare la dosarul de securitate verificat de această instituție abilitată a statului și a solicitat audierea a doi martori care ar cunoaște situația sa profesională și personală din perioada 1971-1983.
În întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat instanței de judecată respingerea acțiunii reclamantului și menținerea Deciziei date de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit nr.OUG214/1999, modificată și completată de Legea nr.173/2006, se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din aceleași motive, unor măsuri administrative abuzive.
Astfel potrivit art.2 alin.1 al ordonanței, constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile careu au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere sau de origine socială.
Cu privire la măsurile administrative abuzive, articolul 3 menționează că prin acestea se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la articolul 2 alin.1, în baza cărora s-a dispus: a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări; b) internarea în spitale de psihiatrie; c) stabilirea de domiciliu obligatoriu; d) strămutarea într-o altă localitate; e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice; f) exmatricularea din școli, licee și facultăți; g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătorești de la acea dată.
În motivarea cererii de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, domnul a arătat că a fost supus unor măsuri administrative abuzive, din motive politice, fapt ce-l îndreptățește să considere că se încadrează în prevederile nr.OUG214/1999.
Pentru dovedirea cererii, petentul a depus copii de pe actele de stare civilă, sentința de divorț, diploma de maistru, adresa CNSAS nr.2400/01/15.08.2005.
Având în vedere prevederile art.4 al.3 din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei, care prevede că la soluționarea cererilor, să se solicite date, documente sau informații de la instituțiile publice care le dețin și cu care Ministerul d e Justiție a încheiat protocoale de colaborare (art.5 al.4 din nr.OUG214/1999 modificată și completată de Legea nr.173/2006), s-a procedat la verificare susținerilor petentului, prin solicitarea de relații Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, R B, Arhivele Județene B, precum și petentului.
Cu adresa nr. P 1134/07/27.07.2007 CNSAS a comunicat Comisiei că "nu au fost identificate documente care să ateste că domnul a fost privat de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări".
Cu adresa nr-/20.01.2007, RBa transmis că petentului "i s-a desfăcut contractul de muncă conform art.20 lit.E) din Codul muncii, art.13 lit.e) din Legea nr.1/1990 și art.130 lit.i) din Codul muncii ".
Relațiile transmise nu au confirmat susținerile petentului.
Întrucât prevederile nr.OUG214/1999 sunt de strictă interpretare și acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și se face pe baza dovezilor scrise, Comisia analizând cauza petentului în raport de actele depuse, a constatat că nu se încadrează în prevederile art.1 coroborat cu art.2 și 3 din actul normativ menționat și a respins cererea formulată de acesta. Pârâtul a depus la dosar întregul dosar, în copie, pe baza căruia a fost emisă decizia contestată de reclamant.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul s-a adresat Ministerului Justiției- Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența în cursul anului 2006 pentru recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Prin Decizia dată în data de 08.11.2007 în dosarul nr.586/2006 de către Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența a fost respinsă cererea reclamantului cu motivare, în esență, că, din actele puse la dispoziția Comisiei de către CNSAS și SC R SA B, rezultă că reclamantul nu a fost privat de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări și că i-a fost desfăcut contractul de muncă potrivit art.130 lit.1 din Codul muncii și art.20 lit.e din Codul muncii, astfel încât situația juridică a reclamantului nu se încadrează în dispozițiile 1 coroborat cu art.2 și art.3 din OUG nr.214/1999.
Din adresa nr.2400/01/15.08.2005 (fila nr.72-73 dosar) emisă de CNSAS la cererea reclamantului rezultă că reclamantul a fost luat în lucru în cadrul supravegherii informative în anul 1973 pentru manifestări ostile la adresa orânduirii de stat în România, fiind trecut în supravegherea specifică a Securității B - subunitatea alocată de Autocamioane B începând cu data de 23 februarie 1974, dată de la care reclamantul și-a schimbat locul de muncă de la la de Autocamioane
De asemenea, din carnetul de muncă al reclamantului reiese că în data de 17.11.1971 reclamantului i-a fost desfăcut contractul de muncă, din calitate/ funcție de maistru în turnătorie-topitorie (adeverință filă 15 dosar), după care a fost reangajat tot la de Autocamioane, la data de 25.02.1974, fiindu-i din nou desfăcut contractul de muncă în data de 26.04.1974. În data de 17.11.1976 reclamantul a fost angajat la B pe funcția de curățitor sablator (inferioară celei de maistru, pentru care avea calificare - diploma nr.11836-fila 16 dosar), fiind pensionat pentru invaliditate la data de 14.11.1983. Reclamantul a făcut 3 inovații și 4 raționalizări în activitatea sa de maistru, fiind 2 dintre ele înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci ca propuneri de invenții, merite recunoscute prin adeverința eliberată de de Autocamioane B în data de 04.12.1971.
În cauză a fost administrată și proba cu martori, fiind ascultat martorul, propus de reclamant. Martorul a declarat că l-a cunoscut pe reclamant în calitate de coleg de serviciu și știe că în perioada anilor 1970 și ulterior, reclamantul a avut multiple probleme cu organele de securitate din B, a fost urmărit de acestea, a fost dat afară de la de Autocamioane B pentru motive politice, era deseori dus la anchetă la securitate din timpul zilelor de lucru și la un moment dat o mașină l-a accidentat.
Din actele de la dosar rezultă că, deși în perioada 1971-1974 și apoi până în anul 1976, când a fost reangajat, reclamantul nu figurează ca având continuitate în muncă, totuși acesta s-a aflat în zona de interes operativ al securității din B, pentru că avea "manifestări tendențioase la adresa conducerii de partid și de stat" ale acelor vremuri. De altfel, dacă din copia carnetului de muncă și din adeverințele depuse la dosar nu rezultă că reclamantul a lucrat la în perioada 1971-1974, până la reangajarea la de Autocamioane, acest aspect este evidențiat de copia raportului de urmărire informativă emis de organele de securitate în luna februarie 1974 și eliberat de CNSAS la cererea reclamantului. Pe de altă parte, din adresa emisă de CNSAS sub nr.2400/01/15.08.2005 rezultă că reclamantul figurează în evidențele CNSAS, în dosarul său de securitate, ca persoană aflată în lucru în cadrul supravegherii informative desfășurate de organele de securitate în perioada anilor 1970 și următorii ca persoană cu manifestări ostile la adresa orânduirii de stat în România. Coroborând cu datele înscrise în carnetul de muncă și în adeverințele de la fostele locuri de muncă ale reclamantului (filele 15-18, 20-23 dosar), rezultă că reclamantul a fost persecutat de fosta securitate, cu concursul organelor de conducere ale întreprinderilor la care a fost angajat în perioada anilor 1971-1983, fiindu-i desfăcut contractul de muncă și fiind apoi retrogradat la o funcție inferioară pregătirii sale, în sensul refuzului de a mai fi încadrat pe o funcție de maistru sau similară acesteia.
Ca atare, instanța de judecată constată că reclamantul a fost supus unor măsuri administrative abuzive, din motive politice, în sensul art.3 lit.g din OUG nr.214/1999 modificată, împrejurare dovedită cu acte scrise, administrative, emise la acea dată, adică în perioada 1971-1983, depuse la dosar de părți și menționate pe larg mai sus. Măsurile administrative abuzive au fost luate în concret față de reclamant, anume desfacerea contractului de muncă pentru motive aparent disciplinare, dar în realitate cu motivație politică, urmate de reîncadrarea la alte locuri de muncă, la alți angajatori, pe funcții inferioare calificării profesionale a reclamantului, alternate cu măsurile luate organele de securitate în cadrul supravegherii informative la care a fost supus reclamantul, inclusiv repetate interogatorii la care cadrele de securitate l-au supus pe reclamant, intră în conținutul definiției legale date în art.3 din OUG nr.214/1999 modificată. Mai mult, practicile agresiv - subversive ale securității comuniste, deseori mascate sub măsuri legale în materie disciplinară sau penală sunt de notorietate sub aspectul frecvenței foarte mari a acestora în perioada comunistă împotriva acelor persoane care se opuneau în vreun fel sau altul sistemului comunist, tehnica de intimidarea acestora cunoscând, în arsenalul securității comuniste, cele mai diverse metode, de la agresivitatea fizică extremă, adică lichidarea fizică a oponenților regimului comunist, până la măsuri cu mare aparență de legalitate, de genul concedierilor pentru diferite abateri disciplinare care, la prima vedere, nu au legătură cu opoziția față de regimul comunist sau cu alte motive politice.
În realitate, însă, fiind vorba despre o lege reparatorie - OUG nr.214/1999 modificată, care la nivel moral și material tinde să repare prejudicii majore suferite de persoanele persecutate de regimul comunist, instanța de judecată trebuie să facă o corectă aplicare a legii privită atât în litera, cât și mai ales în spiritul său, și să interpreteze corect starea de fapt prin coroborarea tuturor probelor administrate, pentru a genera exact al situației pe care reclamantul a dedus-o judecății. Or, sub acest aspect, instanța constată că în mod cert reclamantul a fost supravegheat informativ de către organele de securitate și, pe fondul acestei supravegheri permanente, deși era cotat ca inovator, adică un maistru bine pregătit în domeniul său, a fost sancționat pe cale administrativă pentru atitudinile sale politice ostile regimului comunist, fiind concediat și apoi reîncadrat (potrivit politicii acelor vremuri, ca orice persoană să aibă un loc de muncă) pe funcții inferioare și în alte întreprinderi din Din economia art.1 alin.1 din OUG nr.214/1999 modificată desprindem concluzia că recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă se face pentru două ipostaze, anume: pentru persoanele condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, respectiv pentru persoanele supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945-14 decembrie 1989. Legiuitorul operează și cu oat reia categorie, în art.1 alin.2, care nu face însă obiectul prezentei cauze. Ca atare, cele două ipoteze prevăzute la alin.1 pot exista independent una de cealaltă, fiind suficient ca o persoană să se afle în una dintre cele două situații, așa cum sunt ele dezvoltate în art.2, respectiv în art.3 din OUG nr.214/1999 modificată, pentru a primi recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
În prezenta cauză, instanța constată că în a doua situație expusă mai sus, cea privind măsurile administrative abuzive, particularizată în art.3 lit.g din OUG nr.214/1999 modificată, se află reclamantul.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite acțiunea formulată de reclamant și va anula Decizia dată în 08.11.2007, în dosarul nr.586/2006 de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența. Totodată, instanța va obliga pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, conform art.3 lit.g din OUG nr.214/1999, pentru perioada cuprinsă între momentul în care i-a fost desfăcut contractul de muncă, anume data de 17.11.1971 și data pensionării - 14.11.1983, dată la care instanța apreciază că a încetat persecuția față de reclamant prin trecerea acestuia în calitatea de pensionar, astfel încât nu mai sunt aplicabile de la data pensionării dispozițiile art.3 lit.g din OUG nr.214/1999 modificată.
Pentru aceste motive
În numele Legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în mun. B,-A,.11,.117, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Cosntatarea Calității de Luptător în Rezistența și, în consecință:
Anulează Decizia Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența din data de 08.11.2007, dată în dosarul nr.586/2006, emisă de pârât.
Obligă pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența să emită o nouă decizie prin care să îi recunoască reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit prevederilor art.3 lit. g din OU. nr.214/1999 modificată, pentru perioada cuprinsă între data de 17.11.1971 și data de 14.11.1983.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 31 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
-
Red. /30.04.2008
Dact. /05.05.2008
- 4 exemplare -
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Cristina
