Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 512/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 512/2008
Ședința publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 17.06.2008 s-a depus la dosar, de către pârâtă întâmpinare, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii actului atacat, din care un exemplar se comunică și reclamantei.
Aceasta din urmă arată că martorul se află internat în spital, ca urmare a suferirii unui atac de cord, precizând însă că declarația notarială a acestuia se află la dosar, la fila 13 și că este beneficiar al prevederilor Legii 189/2000.
Se prezintă numitul, față de care reclamanta solicită audierea acestuia în calitzate de martor.
Curtea procedează la audierea martorului, sub prestare de jurământ, declarația acestuia aflându-se la dosar, fila 17.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 14 mai 2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeana de Pensii, solicitând anularea Hotărârii nr.22674 din 13 februarie 2008 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiată și acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamanta susține că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.
Pârâta prin întâmpinarea depusă în cauză (6) solicită respingerea acțiunii reclamantei, considerând că deși sunt declarații notariale, aceste dovezi precare, așa cum foarte clar se poate observa în detaliile din întâmpinare pot face dovada până la înscrierea în fals, însă numai sub aspectele care intră în puterea de verificare a notarului, acesta însă nu are puterea să ateste despre veridicitatea celor declarate-care este esența acordării acestei sume egală cu o pensie muncită o viață, putând numai să autentifice prezența martorului și faptul că declarația îi aparține.
Pârâta consideră de asemenea că martorii trebuie aduși și audiați în instanță în detaliu. Nu trebuie omis și faptul că situația în care reclamanții care nu s-au străduit să aducă martori în instanță nu trebuie să fie privilegiați față de cei cărora nu au depus nici un efort în pofida multiplelor dubii care planează asupra situației lor.
Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
În ședința de azi, sub prestare de jurământ a fost audiat martorul care a declarat că familia reclamantei a fost nevoită în iulie-august 1940 să părăsească localitatea de domiciliu pe motive etnice până în martie1945.
În probațiune, reclamanta a mai anexat adeverință nr. 1582 din 3 iulie 2007 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative-Arhivele Naționale-Direcția Județeană C (9), copia certificatului de naștere (10), copia certificatului de căsătorie (11), copia hotărârii nr. 4939 din 30 octombrie 2002, prin care martorului i s-a recunoscut calitatea de refugiat în baza Legii nr. 189/2000 (12),declarația martorului care a declarat că în cursul lunii septembrie 1940 reclamanta împreună cu familia sa, s-a refugiat din cauza persecuțiilor etnice, în localitatea, ca urmare a cedării de Nord în urma de la Viena, reîntoarcerea având loc în martie 1945 (13), copia declarației (14).
Pentru aceasta instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiată a reclamantei, care potrivit probațiunii testimoniale a suferit persecuții pe considerente etnice, datorită cărora a fost nevoit să se refugieze din loc. în comuna.
Art.2 din Normele de aplicare a prevederilor Ordinului Guvernului nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Esențial în speță este faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.
În consecință, acțiunea reclamantei este întemeiată, se va dispune anularea hotărârii emise de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantei statutul de persoană strămutată pentru perioada 15.09.1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 noiembrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în C-N-. 2 județul C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în C-N- județul C și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 22674/13.02.2008, emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15.09.1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.11.2007.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./7.07.2008
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar
