Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 52/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Dosar nr.-
SENTINȚA NR.52/CA/2008
Ședința publică din 31 martie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Anamaria judecător
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
Grefier: - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ în primă instanță, formulată de reclamanta domiciliată în de nr.239 județul B, în contradictoriu cu pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în ,-, județul având ca obiectanulare hotărâre- Legea 189/2000.
Se constată că dezbaterile pe fond a cauzei au avut loc în data de 31 martie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 31 martie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la 05.06.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană De Pensii B solicitând anularea hotărârii nr.11367/27.04.2007 emisă de pârâtă și recunoașterea în favoarea ei a calității de beneficiară a Legii 189/2000.
În motivarea cererii arată că pârâta nu a luat în considerare toată perioada și locul unde a fost refugiată precum și declarația martorului.
Arată că împreună cu mama și bunicul ei au stat în doar câteva zile după care au plecat în într-o pădure, de unde s-au întors numai după terminarea războiului.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus la admiterea acțiunii, arătând că reclamanta a prezentat un extras din fișa refugiatului dar din cele comunicate de Arhivele naționale B rezultă că nu este vorba de bunicul reclamantei.
Reclamanta a declarat că în perioada noiembrie 1941- martie 1945 a refugiat din l de în localitatea -, confirmat de martorii și, dar martorul a declarat că reclamanta s-ar fi refugiat în aceeași perioadă în localitatea.
Mai invocă faptul că localitatea de domiciliu a reclamantei l de nu a fost sub ocupația autorităților maghiare și astfel reclamanta nu a fost persecutată etnic.
Verificând actele dosarului, instanța reține că prin Hotărârea 11367/27.04.2007 emisă de pârâtă s-a respins cererea reclamantei pentru recunoașterea în favoarea ei a calității de beneficiară a Legii 189/2000, reținând că localitatea l de de unde susține reclamanta că ar fi fost refugiată a rămas sub administrarea autorităților române ale vremii cum și localitatea unde ar fi fost refugiată, aparținea tot teritoriului românesc necedat, situație în care nu este dovedită persecuția din motive etnice de către regimul instaurat în România cu începere de la 06.09.1940 - 06.03.1945.
Verificând actele dosarului, se reține că această hotărâre nu încalcă nici un drept prevăzut în favoarea reclamantei.
Potrivit articolului 1 lit.c din Legea 189/2000 reclamanta putea beneficia de prevederile acestui act normativ numai dacă ar fi fost refugiată din cauza unor persecuții etnice exercitate de regimul instaurat în România cu începere de la 06.09.1940 până la 06.03.1945.
Localitatea l de unde a avut domiciliul reclamanta, era o localitate care în urma de la Viena a rămas mai departe pe teritoriul României așa cum rezultă din Adresa eliberată de Direcția Arhive Diplomatice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, din privind trasarea frontierei în urma de la Viena din 30 august 1940 și din lista localităților cedate Ungariei pe care nu figurează l de.
Direcția Arhive Diplomatice a comunicat instanței și fișa satului l de, fișă întocmită cu ocazia trasării graniței în care se arată că este " net atribuit României ". S-a reținut că populația de origini etnice se compune din 600 români, 6 unguri și 17 alte naționalități în total 620 de persoane.
În atare situație, susținerea reclamantei, precum și a martorilor că reclamanta ar fi fost persecutată ca urmare a de la Viena sunt declarații care contravin probelor scrise oficiale și urmează să fie înlăturate.
Reclamanta a mai prezentat un extras eliberat de Direcția județeană Ba A rhivelor naționale în sensul că în Registrul cu evidența refugiaților români din Ungaria figurează numitul având nr. fișei 2578 înregistrat anterior datei de 18.05.1942.
Direcția Arhive Naționale istorice centrale însă a comunicat instanței că o asemenea fișă nu există, a comunicat instanței fișa cu nr. 2577 care însă se referă la refugiat din S în, persoană care este alta decât bunicul reclamantei. Totodată a comunicat și faptul că sunt mai multe fișe cu numele de dar care sunt refugiați din O M,
Cum însă reclamanta a susținut că a fost refugiată din l de, nici una din aceste fișe nu se referă la vreun refugiat din această localitate.
Este incontestabil că beneficiază de prevederile acestui act normativ și persoanele care s-au refugiat dintr-o localitate în alta pe teritoriul rămas României și necedat, dar și în această situație persoana trebuie să facă dovada că a fost persecutat etnic de autoritățile existente.
Reclamanta fiind de naționalitate română nu a susținut și nici nu a dovedit că Statul Român ar fi exercitat vreo persecuție etnică împotriva ei. Ea a încercat să dovedească că a suferit persecuții etnice din cauza autorităților maghiare instaurate în localitatea ei de domiciliu în urma de la Viena. Ori s-a dovedit cu acte oficiale că o asemenea persecuție etnică nu putea exista, deoarece acea localitate nu era vizată de de la Viena.
Pentru aceste considerente în baza articolul1 din Legea 554 /2004 se respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiuneareclamantei domiciliată în de nr.239 județul B, în contradictoriu cu pârâtaCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,cu sediul în ,-, județul,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- -
Red.sent./15. 04.2008.
Dact. M/15. 04.2008
2 comunicări / 15. 04.2008
Președinte:Toros Vig AnamariaJudecători:Toros Vig Anamaria, Boța Marilena
