Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 547/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 547/2008

Ședința publică din 2 IULIE 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal și asistată de avocat din cadrul Baroului C, cu delegație de reprezentare depusă la dosar și martorii și Iasco, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea este scutită de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul reclamantei depune hotărârea nr. 22927/2008 emisă de Casa Județeană de Pensii C în favoarea martorului Iasco și arată că martorul a depus dosarul la Casa Județeană de Pensii C în vederea soluționării dar nu a fost încă emisă nici o hotărâre.

Reclamanta arată că a plecat în refugiu în toamna anului 1940, din satul G, în colonia, împreună cu mama sa, și a rămas în refugiu până în anul 1946. La momentul refugiului avea 7 ani. a avut loc în condițiile în care tatăl său era de etnie maghiară și a fost convocat de autoritățile române pentru a se prezenta la detașamentele de muncă forțată. Din această cauză tatăl său s-a refugiat în teritoriul ocupat, anterior momentului la care a fost urmat de reclamantă și mama sa. După plecarea tatălui, mai mulți consăteni de etnie română au fost convocați de către primar pentru a le supune pe reclamantă și pe mama sa diverselor presiuni care au constat în incursiuni nocturne în casa lor, cu ocazia cărora li s-a spart beciul casei și li s-au luat alimentele depozitate acolo.

În conformitate cu prevederile art.193 pct.1 Cod pr.civ. sub prestare de jurământ, Curtea a procedat la audierea martorilor prezenți, declarațiile acestora fiind consemnate conform proceselor - verbale anexate la dosar la filele 29 și 30.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 25.04.2008, precizată ulterior, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 22.798/21.02.2008 eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.

Pârâta Casa Județeană de Pensii C, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu a făcut dovada unor persecuții etnice, cu atât mai mult cu cât nu era născută la data refugiului părinților.

Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2008, sub nr. 40.405, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.

Prin hotărârea nr. 22.798/21.02.2008, pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că nu s-au dovedit susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.

La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că aceasta nu a făcut dovada unor persecuții etnice, cu atât mai mult cu cât nu era născută la data refugiului părinților.

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.

Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudini de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.

Astfel, din analiza celor două declarații autentice depuse la dosar ( 16,17) nu reiese faptul că reclamanta ar fi fost obligată să se refugieze din motive etnice.

Aceasta a relevat instanței că tatăl său era de etnie maghiară și a fost convocat de autoritățile române pentru a se prezenta la detașamentele de muncă forțată. Din această cauză, s-a refugiat în teritoriul ocupat, anterior momentului la care a fost urmat de reclamantă și mama sa. După plecarea tatălui, mai mulți consăteni de etnie română au fost convocați de către primar pentru a le supune pe reclamantă și pe mama sa diverselor presiuni care au constat în incursiuni nocturne în casa lor, cu ocazia cărora li s-a spart beciul casei și li s-au luat alimentele depozitate acolo.

În vederea lămuririi acestor aspecte, în virtutea rolului activ, Curtea a dispus audierea nemijlocită a celor 2 martori, declarațiile lor fiind consemnate în procesele-verbale atașate la filele 29, 30 din dosar.

Cercetând mărturiile depuse în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei, instanța a apreciat că acestea nu sunt pertinente pentru a dovedi, fără putință de tăgadă, persecuțiile etnice la care ar fi fost supusă reclamanta, ceea ce rezultă din simpla lecturare a lor.

Concluzia Curții se întemeiază pe aceea că ambii martori, deși atestă refugiul reclamantei, nu au putut detalia motivele acestuia, iar încercările instanței de a afla care era, în general, situația persoanelor de etnie maghiară din localitățile neocupate nu au dus la un rezultat care să susțină teza unor persecuții etnice.

Toate aceste împrejurări au determinat instanța să aprecieze că aceste mărturii nu reflectă o stare de fapt care să se suprapună peste cea avansată de către reclamantă, martorii nefiind în măsură să detalieze întâmplările efective petrecute înainte și în timpul refugiului și care ar putea constitui temei pentru admiterea cererii reclamantei, prin încadrarea sa în situațiile expres și limitativ prevăzute în textul legal mai sus redat.

Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că legalitatea unui act administrativ trebuie apreciată prin prisma documentației care a stat la baza emiterii lui și care nu este concludentă pentru a susține teza avansată de către reclamantă.

Luând în considerare toate cele mai sus expuse și întemeiat pe probațiunea administrată în cauză, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, raportat la art. 1169. civ. și art. 18 din Legea contenciosului administrativ, urmează să o respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamanta, domiciliat în C N,-, jud. C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C- Str. - nr. 2.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2008.

JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - -

în

semnează pt.

Prim-grefier

Red.

Dact./4 ex./22.07.2008

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 547/2008. Curtea de Apel Cluj