Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 547/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 547
Ședința publică din 04 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - anularea Hotărârii nr. 24094 din 13 februarie 2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al 3-lea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
Se mai menționează că la data de 20.10.2009 se înregistrează din partea reclamantului un script însoțit de copia hotărârii nr. 23878/29.12.2008, a hotărârii nr. 23877/29.12.2008 și a hotărârii nr. 23638/15.12.2008 emise de pârâtă pe numele a trei persoane care pot fi chemate ca și martori, depune de asemenea acte în justificarea stării sale de sănătate și a lipsei de la dezbateri.
La data de 02.11.2009 se comunică instanței de către pârâtă, copia Borderoului nr. 129/2009 cu care i-a fost comunicată hotărârea reclamantului, înscris solicitat de către instanță la termenul de judecată anterior.
Instanța, față de scriptul comunicat de către pârâtă constată că hotărârea i-a fost comunicată reclamantului la data de 20.05.2009 iar acțiunea de fond a fost promovată pe data de 11.06.2009, astfel că a fost respectat termenul legal de 30 de zile.
Totodată, reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă și în considerarea înscrisurilor existente la dosar rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată la 11.02.2009 sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii C solicitat instanței anularea hotărârii nr.24094 emisă de pârâtă la 13.02.2009 și obligarea la recunoașterea calității de refugiat conform prevederilor Legii nr.189/2000.
În susținerea celor solicitate reclamantul a arătat că a fost refugiat împreună cu familia din localitatea de domiciliu urmare a persecuțiilor etnice.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că martorii nu puteau fi în mai multe localități și ca atare declarațiile nu pot fi concludente.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr.24094 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.189/2000 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul reținându-se că sunt data contradictorii în dovedirea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost deportat, a fost strămutat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prev. nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor.Astfel, prin declarațiile autentice date de martorii și G relevă că reclamantul împreună cu părinții din cauza persecuțiilor etnice s-au refugiat din localitatea de domiciliu în localitate în perioada 1.10.1944 - 17.12.1944. Aceste împrejurări relevă martorii că sunt cunoscute întrucât se aflau în perioada respectivă în refugiu în aceeași localitate.
Că în perioada respectivă au existat refugieri din localitatea de domiciliu rezultă și din adeverința nr. 3870 emisă de Primăria la 22.09.2008.
Se poate așadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului reclamantului și a familiei s-a datorat persecuțiilor etnice.
Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Evident, se poate susține că reclamantul nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât reclamantul nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantului este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamanta nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.
Prin urmare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei referitoare la refugiu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse
Desigur se susține de pârâtă că cele relatate nu pot fi reținute în lipsa unei confirmări prin acte oficiale, și urmare a datelor contradictorii. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât în contextul dispozițiilor legii evocate și a normelor de aplicare dovada se poate face prin orice mijloc de probă inclusiv declarații de martorii. Ori, martorii au relevat părăsirea domiciliului urmare a persecuției, iar datele și aspectele relevate de aceștia nu conțin situații de genul arătat, acestea fiind date urmare a cunoașterii situației concrete.
Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită începând cu data de 1 februarie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în sat nr.86 comuna, jud. în contradictoriu cuCASA JUDEȚEANĂ DE PENSIIcu sediul în localitatea C-N, str. - nr.2, jud.
Anulează Hotărârea nr. 24094/13.02.2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1.10.1944-17.12.1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1.02.2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - -
Red./
4 ex./ 12.11.2009.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
