Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Încheierea 552/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA CIVILĂ nr. 552/2008
Ședința publică de la 09 iulie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat spre cererea de suspendare formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu reclamanta dar acest viciu se acoperă prin prezența personală a reclamantei la acest termen.
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care reclamanta depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar pentru cererea de suspendare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea cererii.
Reclamanta solicită admiterea cererii de suspendare a deciziei nr. 48144/2008 emisă de către pârâtă, pe considerentul că este în continuare îndreptățită să primească pensia de refugiat.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 16.06.2008, reclamanta a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii B-N, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de revizuire nr. 1844/29.11.2007.
În motivarea acțiunii introductive reclamanta a relevat că hotărârea adoptată de autoritate este nelegală, întrucât nu se fundamentează pe probe credibile ce să infirme drepturile recunoscute prin hotărârea nr. 1844/10.10.2005.
Pe cale incidentă reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat prin prezenta procedură precum și a deciziei de dare în debit nr. 48144/2008.
Pârâta prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale a relevat că ulterior acordării drepturilor recunoscute prin hotărârea nr. 1844/2005, urmare a adresei nr. C/4623/2007 emisă de Arhivele Naționale, a procedat la revizuirea drepturilor acordate reclamantei și, în urma analizei situației de fapt și de drept, prin decizia de revizuire nr. 1844/2007 a anulat hotărârea nr. 1844/2005.
S-a susținut că actul administrativ care a stat la baza revizuirii și respectiv al anulării drepturilor atestă fără putință de tăgadă apartenența teritorială a localității în perioada anilor 1940-1944.
Autoritatea a motivat că, localitatea din care a avut loc refugiul aparținea teritorial Statului Român, nefăcând obiect al cedării teritoriale în perioada de referință.
Deliberând asupra cererii incidente Curtea reține următoarele:
Reclamanta a dobândit calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, în temeiul art. 1 lit. c, în nume propriu, prin hotărârea nr. 1844/2005.
În susținerea cererii sale, a depus în probațiune acte de stare civilă și declarațiile notariale ale unor martori.
Drepturile reclamantei s-au constituit în baza declarațiilor a doi martori, care au susținut drept cauză a părăsirii localității de domiciliu, /C, persecuția exercitată de autoritățile e instalate în teritoriu.
Conform declarațiilor autentificate sub nr. 3287/2005 și 3285/2005 martorii au relevat că localitatea era localitate de graniță. S-a arătat că localnicii nu se puteau deplasa pentru a lucra terenurile aflate în hotar și că forțele de ocupație efectuau razii aproape în fiecare noapte, persecutând etnicii români din acest teritoriu.
Martorii au arătat că etnicilor români din localitatea, aflată pe graniță, li se interzicea de către forțele de ocupație, care păzeau această graniță, accesul la munca în terenurile aflate peste hotar.
Autoritatea și-a întemeiat decizia de revizuire pe aceea că localitatea făcea parte din România în perioada 1940-1944.
Reclamanta a susținut însă că acest fapt nu este însă în măsură să infirme drepturile ce i-au fost recunoscute prin hotărârea nr. 1844/2005.
Pârâta a relevat că, clarificarea apartenenței teritoriale a acestei localități exclude, în raport de probatoriul care s-a administrat, exercitarea unor persecuții etnice de către regimul de ocupație, deoarece în contextul în care localitatea nu făcea parte din teritoriilor cedate ale de Nord, efective ale armatei austro-ungare sau orice alte autorități specifice unui regim de ocupație, n-au fost comasate sau instalate în această localitate.
Potrivit art. 15 din Legea 554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamant prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. Actele administrative sunt executorii, din oficiu, și datorită acestui specific devine necesară suspendarea lor atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și când prin executarea lor ar putea provoca o pagubă subiectelor de drept protejate prin instituția contenciosului administrativ. Suspendarea poate fi dispusă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Reclamanta a susținut că actul administrativ atacat are o evidentă aparență de nelegalitate, punerea imediată a acestuia în aplicare fiind în măsură să îi creeze un grav prejudiciu, punând-o în situația de a restituii indemnizația plătită ca urmare a recunoașterii statutului de refugiat în intervalul 2005 - 2007.
Curtea apreciază că decizia de revizuire nr. 1844/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B-N nu este nelegală ci are numai o aparență de nelegalitate.
Prin declarațiile autentificate martorii au relevat că localitatea din care s-a produs refugiul era o localitate de graniță.
S-a susținut că efective ale armatei austro-ungare efectuau frecvent razii în cursul nopții și torturau populația de etnie română din această localitate.
Unul din motivele de persecuție l-a constituit acela al imposibilității etnicilor români de a-și lucra pământul aflat în hotar.
Intimata a susținut că simplul fapt că localitatea nu făcea parte din teritoriul ocupat este singur în măsură să justifice revizuirea.
Declarațiile martorilor au certificat în realitate o altă stare de fapt și anume că față de amplasarea acestei localități pe graniță persecuțiile asupra etnicilor români au fost posibile chiar dacă teoretic acest teritoriu făcea parte din Statul Român.
Curtea apreciază că certificarea stării de drept a apartenenței teritoriale a localității nu este singură de natură a ruina credibilitatea mărturiilor din declarațiile autentice în virtutea cărora s-au recunoscut drepturile inițial.
Până la tranșarea fondului raportului juridic litigios și până la administrarea în condiții de deplină contradictorialitate a probelor testimoniale, Curtea apreciază că se impune suspendarea forței executorii a deciziei de revizuire nr. 1844/2007 emisă de pârâtă. Actele subsecvente acestei decizii cum sunt deciziile de dare în debit 48144/2008 adoptate în temeiul deciziei de revizuire nr. 1844/2007 sunt lipsite de eficacitate ca urmare a anulării a forței executorii a celei dintâi decizii. Măsura suspendării deciziei de revizuire va fi dispusă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, întemeiat pe dispozițiile art.15 alin.1 din Legea 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta domiciliată în comuna de, sat nr. 73 în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în B,-, jud. B-
Dispune suspendarea executării Deciziei de revizuire nr. 1844/29.11.2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii B
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9.07.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.SS/dact.
5 ex.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo
