Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 624/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 624/CA
Ședința publică de la 7 iulie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinarecontestațiaformulată de reclamanta, domiciliat în C,-, -.C,.23, județul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, comform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Contestație este motivată, scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța de către reclamanta, la data de 17.03.2008, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C, anularea Hotărârii nr.29893/06.03.2008, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr.189/2000, cu acordării drepturilor cuvenite.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, în raport de dispozițiile art.7 alin.4 teza I din Decretul-Lege nr.118-1990 astfel cum a fost modificat prin Legea 189/2000.
Prin sentința civilă nr.153/23.04.2008, Tribunalul Constanța - Secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr. 960/ 36/ 22.05.2008.
În fapt:
A arătat reclamanta că pârâta i-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 în calitate de urmaș al soțului său, motivat de faptul că nu a făcut dovada calității de strămutat al soțului decedat.
A susținut reclamanta că soțul său s-a născut după ce familia acestuia a fost strămutată ca urmare a schimbului de populație ce a avut loc în 1940, în baza Tratatului d l Craiova, dintre România și Bulgaria.
Reclamanta a susținut că, deși soțul său s-a născut după anul 1940, respectiv la 20.11.1945 în localitatea de, județul T, România,hotărârea este nelegală întrucât legea nu condiționează ca nașterea să se fi produs în momentul strămutării.
În drept: Legea nr. 189/2000.
În susținerea contestației s-au depus la dosar înscrisuri: hotărârea contestată, acte de stare civilă ale soțului reclamantei și autorilor săi.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cererii, reclamanta s-a prevalat de proba cu înscrisuri depuse în copie: certificat de naștere al mamei soțului său sale, certificat de căsătorie al părinților acestuia, certificat de deces a lui G, certificat de naștere, de căsătorie și act de identitate al reclamantei, declarațiune privind situația de avere imobiliară a numitului Gh.V, contract de vânzare cumpărare încheiat între Statul Român și colonistul
Analizând contestația formulată în raport de materialul probatoriu administrat în cauză, precum și în raport de dispozițiile Legii nr. 189/2000, Curtea va reține că acțiunea nu este întemeiată pentru considerentele:
Potrivit dispozițiilor art. 8 din decretul-lege 118/1990 modificat,completat și republicat la 13 05 2008, situațiilor de la art.1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente iar în cazul în care nu este posibil prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din înscrisuri rezultă că soțul reclamantei a fost născut la data de 12 06 1944, în localitatea de, raionul, România și este fiul lui G și .
a decedat la 5 05 1998 iar ulterior decesului acestuia reclamanta nu s-a recăsătorit.
În cauză, reclamanta s-a prevalat de proba testimonială fiind audiați martorii și.
a arătat că deși l-a cunoscut pe soțul reclamantei, nu cunoaște dacă familia acestuia a făcut obiectul strămutării.
Nici cel de-al doilea martor nu confirmă cele afirmate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, el arătând că presupune că "părinții soțului reclamantei au venit din Bulgaria, întrucât toți aromânii sunt veniți de acolo și stabiliți în România."
Coroborând probatoriile administrate în cauză,instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege pentru a putea beneficia de dispozițiile cu caracter reparator ale legii.
Astfel, dovada nașterii soțului său în perioada prevăzută de lege, strămutarea autorilor acestuia, într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în aceeași perioada prevăzută de lege: septembrie 1940-martie 1945, și împrejurarea potrivit cu care soțul supraviețuitor nu s-a recăsătorit după decesul soțului sunt condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea recunoaște calitatea de beneficiar al disp. legii 189/2000-art.1.
Raportând dispozițiile legale amintite (-art.8 din DL 118/1990) la speță, se reține că este nefondată contestația formulată de reclamantă.
Aceasta pentru că cazul în care reclamanta nu poate dovedi încadrarea sa în situația de la punctul 1 din /1990, cu acte oficiale emise de autoritățile abilitate,ea se poate prevala de orice alte mijloace de probă permise de lege.
Ori în cauză, situația de avere imobilă rurală depusă (fila 12-dosar tribunal) vizează o altă persoană, fără legătură cu cauza,astfel că instanța va analiza cererea prin prisma celorlalte probatorii administrate.
Se observă astfel că, cele relatate de martorul sunt simple presupuneri ce nu se coroborează cu vreo altă probă referitoare la împrejurarea strămutării părinților soțului decedat, a cauzelor acestei strămutări precum și perioada în care această strămutare a intervenit.
Aspectele intervenției strămutării, a cauzelor ce au determinat acest eveniment precum și perioada când a intervenit nu pot fi presupuse, fiind deci necesar a se proba.
doar, a datei nașterii fostului său soț în perioada vizată de legea 189/1990 precum și a împrejurării că reclamanta nu s-a recăsătorit după decesul acestuia nu este suficientă pentru a se putea considera incidentă situația prevăzută la art.1 -strămutarea într-o altă localitate decât domiciliul -, situație pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată.
Față de toate cele arătate mai și pentru că oricine face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească,instanța va respinge contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația reclamanta, domiciliat în C,-, -.C,.23, județul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
16 iulie 2008
red.hot.
tehnored.Gref.
4ex/16.07.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad
