Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 641/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 641/2008

Ședința publică din data de 7 octombrie 2008

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: Adriana Iluț

GREFIER: - -

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C având ca obiect acțiune în anularea Hotărârii nr. 22757/21.02.2008 emisă de către pârâtă în baza Legii nr. 189/2000.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul a fost amânat în vederea clarificării identității reclamantei și pentru a se constata dacă se impune conexarea prezentului dosar cu dosarul nr-. Se mai arată că la data de 01.10.2008, reclamanta a depus un script prin care precizează că nu are apărător ales și că nu este identitate cu reclamanta din dosarul nr-.

Curtea, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și o lasă în pronunțare în baza actelor existente la dosar.

CURTEA

Prin acțiunea înregistrată la 21 aprilie 2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeana de Pensii, solicitând anularea Hotărârii nr.22757 din 21.02.2008 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta susține că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.

Pârâta, întâmpinare ( fila 7 ), a solicitat respingerea acțiunii invocând faptul că reclamanta nu a făcut dovada cu acte oficiale a persecuției pe motive etnice. Consideră că deși sunt declarații notariale, aceste dovezi precare, așa cum foarte clar se poate observa în detaliile din întâmpinare pot face dovada până la înscrierea în fals, însă numai sub aspectele care intră în puterea de verificare a notarului, acesta însă nu are puterea să ateste despre veridicitatea celor declarate- care este esența acordării acestei sume egală cu o pensie muncită o viață putând numai să autentifice prezenta martorului și faptul că declarația îi aparține.

De asemenea, nu trebuie omis și faptul că situația în care reclamanții care nu s-au străduit să aducă martori în instanță nu trebuie să fie privilegiați față de cei a cărora care nu au depus nici un efort în pofida multiplelor dubii care planează asupra situației lor.

Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:

Din declarațiile autentice ale martorilor și - (fila 14,15 ) rezultă că în perioada martie 1941- martie 1945, din cauza persecuțiilor din motive etnice, familia reclamantei s-a refugiat din loc. județul C, în comuna județul

Având în vedere vârsta înaintată a martorilor, perioada de timp scursă de la evenimentele istorice care au determinat refugiul, declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt incomplete, motive pentru care, în virtutea principiului nemijlocirii, Curtea a procedat la audierea martorilor și - ( fila 35,36 ), din declarațiile cărora rezultă că familia reclamantei împreună cu aceasta s-au refugiat în perioada martie 1941-martie 1945 ca urmare a persecuțiilor etnice.

În probațiune reclamanta a mai anexat adeverință emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative-Arhivele Naționale -Direcția Județeană C (9), copia certificatului de naștere (10), copia certificatului de căsătorie (11), copia buletinului de identitate (12), hotărârea nr. 21565 din 9 iulie 2007 emisă pe numele numitei prin care i s-au recunoascut drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru aceasta instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiat a reclamantei, care potrivit probațiunii testimoniale a suferit persecuții pe considerente etnice, datorită cărora a fost nevoită să se refugieze din loc. județul C, în comuna județul

Art.2 din Normele de aplicare a prevederilor Ordinului Guvernului nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Esențial în speță este faptul că reclamanta a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forțate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.

În consecință, acțiunea reclamantei este întemeiată, se va dispune anularea hotărârii emise de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantei statutul de persoană strămutată pentru perioada martie 1941-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE.

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în comuna satul nr. 116 județul C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în C-N- județul C, și în consecință:

Dispune anularea hotărârii nr. 22757/21.02.2008 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada martie 1941-06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.01.2008.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din 7 octombrie 2008.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red./

4 ex./10.10.2008

Președinte:Adriana Iluț
Judecători:Adriana Iluț

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 641/2008. Curtea de Apel Cluj