Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 646/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 646/2008
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
GREFIER: - -
-a luat în examinare - ÎN VEDEREA - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Decizia de revizuire nr. 1844/29.11.2008 emisă de către pârâtă.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1.10.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 03.10.2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 16.06.2008, reclamanta a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii B-N, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de revizuire nr. 1844/29.11.2007.
În motivarea acțiunii introductive reclamanta a relevat că hotărârea adoptată de autoritate este nelegală, întrucât nu se fundamentează pe probe credibile ce să infirme drepturile recunoscute prin hotărârea nr. 1844/10.10.2005.
Pe cale incidentă reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat prin prezenta procedură precum și a deciziei de dare în debit nr. 48144/2008.
Pârâta prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale a relevat că ulterior acordării drepturilor recunoscute prin hotărârea nr. 1844/2005, urmare a adresei nr. C/4623/2007 emisă de Arhivele Naționale, a procedat la revizuirea drepturilor acordate reclamantei și, în urma analizei situației de fapt și de drept, prin decizia de revizuire nr. 1844/2007 a anulat hotărârea nr. 1844/2005.
S-a susținut că actul administrativ care a stat la baza revizuirii și respectiv al anulării drepturilor atestă fără putință de tăgadă apartenența teritorială a localității în perioada anilor 1940-1944.
Autoritatea a motivat că, localitatea din care a avut loc refugiul aparținea teritorial Statului Român, nefăcând obiect al cedării teritoriale în perioada de referință.
Deliberând asupra cererii incidente Curtea reține următoarele:
Reclamanta a dobândit calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, în temeiul art. 1 lit. c, în nume propriu, prin hotărârea nr. 1844/2005.
În susținerea cererii sale, a depus în probațiune acte de stare civilă și declarațiile notariale ale unor martori.
Drepturile reclamantei s-au constituit în baza declarațiilor a doi martori, care au susținut drept cauză a părăsirii localității de domiciliu, /C, persecuția exercitată de autoritățile e instalate în teritoriu.
Conform declarațiilor autentificate sub nr. 3287/2005 și 3285/2005 martorii au relevat că localitatea era localitate de graniță. S-a arătat că localnicii nu se puteau deplasa pentru a lucra terenurile aflate în hotar și că forțele de ocupație efectuau razii aproape în fiecare noapte, persecutând etnicii români din acest teritoriu.
Martorii au arătat că etnicilor români din localitatea, aflată pe graniță, li se interzicea de către forțele de ocupație, care păzeau această graniță, accesul la munca în terenurile aflate peste hotar.
Autoritatea și-a întemeiat decizia de revizuire pe aceea că localitatea făcea parte din România în perioada 1940-1944.
Reclamanta a susținut însă că acest fapt nu este însă în măsură să infirme drepturile ce i-au fost recunoscute prin hotărârea nr. 1844/2005.
Pârâta a relevat că, clarificarea apartenenței teritoriale a acestei localități exclude, în raport de probatoriul care s-a administrat, exercitarea unor persecuții etnice de către regimul de ocupație, deoarece în contextul în care localitatea nu făcea parte din teritoriilor cedate ale de Nord, efective ale armatei austro-ungare sau orice alte autorități specifice unui regim de ocupație, n-au fost comasate sau instalate în această localitate.
Reclamanta a susținut că actul administrativ atacat este nelegal, punerea imediată a acestuia în aplicare fiind în măsură să îi creeze un grav prejudiciu, punând-o în situația de a restitui indemnizația plătită ca urmare a recunoașterii statutului de refugiat în intervalul 2005 - 2007.
Curtea apreciază că decizia de revizuire nr. 1844/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B-N nu este nelegală.
Prin declarațiile autentificate martorii au relevat că localitatea din care s-a produs refugiul era o localitate de graniță.
S-a susținut că efective ale armatei austro-ungare efectuau frecvent razii în cursul nopții și torturau populația de etnie română din această localitate.
Unul din motivele de persecuție l-a constituit acela al imposibilității etnicilor români de a-și lucra pământul aflat în hotar.
Intimata a susținut că simplul fapt că localitatea nu făcea parte din teritoriul ocupat este singur în măsură să justifice revizuirea.
Declarația martorului audiat în cauză a certificat în realitate o altă stare de fapt și anume că față de amplasarea acestei localități pe graniță persecuțiile asupra etnicilor români au fost posibile, chiar dacă teoretic acest teritoriu făcea parte din Statul Român.
Curtea apreciază că certificarea stării de drept a apartenenței teritoriale a localității nu este singură de natură a ruina credibilitatea mărturiilor din declarațiile autentice în virtutea cărora s-au recunoscut drepturile inițial.
Probațiunea administrată în cauză atestă fără putință de tăgadă că refugiul s-a datorat persecuțiilor etnice exercitate de regimul de ocupație.
Amplasarea geografică a localității de refugiu a făcut posibilă incursiunea patrulelor e care exercitau misiuni de pază în zona de frontieră și care adeseori au terorizat populația din teritoriul românesc aflată în zona de graniță, prădându-le gospodăriile și împiedicându-i să-și lucreze terenurile agricole.
În acest context, faptul că localitatea de refugiu se afla teoretic pe teritoriu românesc, nu are aptitudinea de a infirma starea de fapt evocată de martori, stare de fapt conform căreia populația de etnie română aflată pe teritoriul de graniță, a fost expusă unor reale persecuții pe motive etnice.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește actele subsecvente acestei decizii de revizuire, cum sunt deciziile de dare în debit nr. 48144/2008, Curtea constată că ele sunt lipsite de eficacitate ca urmare a anulării forței executorii a deciziei nr. 1844/2007 pe care deciziile de dar în debit se fundamentează.
Nelegalitatea actului administrativ atacat își extinde în mod evident efectele asupra actelor subsecvente care se află într-o legătură de dependență evidentă cu decizia de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta cu domiciliul în de,- jud. B-N, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în B-N,-, cod poștal -, jud. B-
Anulează decizia de revizuire nr. 1844/29.11.2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii B
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.SS/dact.
4 ex./10.10.2008
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo
