Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 695/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 695/2008
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - Hotărârea nr. 5209/1215.01.2008 emisă de către pârâtă.
Se constată că la data de 31.10.2008 reclamanta a depus la dosarul cauzei declarațiile pe care martorii și le-au dat în fața notarului public, declarații existente, potrivit celor învederare de către reclamantă la termenul de judecată din 29.10.2008, la dosarul depus la Casa Județeană de Pensii S în vederea recunoașterii statului de refugiat și de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.10.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 26.09.2008 sub nr-, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 5.209 emisă la data de 15.01.2008 de pârâtă, obligarea acesteia din urmă la recunoașterea calității de refugiat pentru perioada dovedită și acordarea drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta susține că împreună cu familia, în anul 1940 fost nevoită din motive etnice să părăsească localitatea de domiciliu, jud. S, și să se refugieze în localitatea B, jud.
Deși citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând cele susținute prin demersul introductiv, în raport de probele administrate, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 5.209 emisă la data de 15.01.2008 de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta, reținându-se că nu dovedește că a fost persecutată.
Potrivit prev. art. 1 din nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost strămutat.
Din norma enunțată și din dispozițiile nr.HG 127/2007 rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor și, date în fața notarului, și care afirmă că reclamanta a fost refugiată din localitatea de domiciliu, în localitatea B, unde s-au întâlnit. Aceeași martori audiați în instanță arată că părinții reclamantei împreună cu aceasta, care era copil, au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu în urma cedării și dat fiind atrocitățile exercitate de armata maghiară asupra populației românești. În acest context, arată martorii, în localitățile vecine și localitatea de domiciliu a reclamantei au fost omorâți românii, iar în aceste condiții au avut loc refugierii în masă ale populației românești. Că familia reclamantei s-a refugiat urmare a persecuțiilor etnice, arată martorii, este cunoscut întrucât s-au întâlnit în localitate B și cunosc că această perioadă a fost noiembrie 1940 - aprilie/mai 1945.
Se poate așadar constata din acte că reclamanta împreună cu părinții s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuției, că a avut de suferit alături de părinți consecințele refugierii, context în care ipoteza normei legale instituite de art. 1 din Legea nr. 189/2000 este întemeiată.
Prin urmare, reținând că raportat la cele rezultate din acte susținerile reclamantei sunt întemeiate, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea, va anula hotărârea pârâtei și, pe cale de consecință, va dispune obligarea la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în comuna, nr. 196, jud. S împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Z, B-dul -, nr. 85, jud. S și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 5.209 din data de 15 ianuarie 2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15.11.1940 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 decembrie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2008.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Red./Dact./4 ex./10.11.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
