Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 72/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 72/CA
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea promovată în contencios administrativ de reclamanta - cu domiciliul în C,-, -.B,.48, județ C, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C - cu sediul în C,- C, județ C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal și asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 43344/14.01.2009 depusă la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual.
Apărătorul reclamantei învederează că a asigurat prezența martorilor și pentru a fi audiați. Solicită administrarea probei testimoniale cu martori prezenți.
În conformitate cu dispozițiile art.196-198 Cod procedură civilă sunt audiați martorii și, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.
Întrebat fiind, apărătorul reclamantei precizează că nu mai are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea hotărârii nr.31250/15.10.2008 emisă de pârâtă și stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu consecința acordării drepturilor cuvenite. Învederează că prin înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii audiați a dovedit că mama reclamantei a fost nevoită să se refugieze din în România în anul 1940, datorită situației create de ocupația sovietică.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra cauzei în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11.11.2008 și înregistrată sub nr- la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C anularea Hotărârii nr.31250/15.10.2008 emisă de pârâtă, stabilirea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000 și plata drepturilor prevăzute de lege.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este născută la data de 11.07.1940 în localitatea C, județul C, în perioada refugiului mamei sale din. A susținut că în vara anului 1940, datorită ocupării de către sovietici, mama sa, fiind însărcinată, a fost nevoită să se retragă din în România, în C, la soțul său care era încorporat în armată. Scopul venirii acesteia în România a fost acela de a-i proteja viața copilului ce urma să se nască.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: hotărârea contestată, acte de stare civilă ale reclamantei: act de identitate seria - nr.-, certificat de naștere și de căsătorie; certificat de naștere al tatălui, certificate de căsătorie și de deces ale autorilor săi, adeverința nr./19.11.2007 eliberată de Arhivele Naționale-Direcția Județeană C, declarații notariale ale numitelor și, autentificate la BNP sub nr. 3842/12.12.2007 și respectiv nr.3843/12.12.2007, certificat nr.-/15.03.1996 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului - Direcția Arhivelor Istorice Centrale cuprinzând date din Registrul de foi matricole ale Inspectoratului C ctg.1936-1940 și din statele de soldă de la Legiunea C privind pe - tatăl reclamantei.
În sprijinul susținerilor sale, reclamanta a solicitat, de asemenea, proba testimonială, fiind audiate în acest sens martorele și, depozițiile acestora confirmând situația de fapt expusă de reclamantă în considerentele cererii de chemare în judecată.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației motivat de faptul că reclamanta nu a dovedit că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege și nu a dovedit faptul strămutării părinților în perioada prevăzută de lege.
Din analiza probelor administrate în cauză, Curtea reține că reclamanta este născută la data de 11.07.1940 în orașul C, județul C, din părinți și. Astfel cum rezultă din declarația martorelor audiate în cauză, mama reclamantei, însărcinată fiind în ultima lună cu reclamanta, s-a refugiat din în România în vara anului 1940, de frica sovieticilor care ocupaseră teritoriile românești și pentru a proteja viața copilului ce urma să se nască.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 pentru aprobarea G nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice "de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu", iar în conformitate cu art.2 din Normele de aplicare a prevederilor nr.OG 105/1999, aprobate prin G nr.127/2002 se stipulează că "Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
Din interpretarea dispozițiilor menționate rezultă că beneficiază de prevederile Legii nr.189/2000 nu numai persoanele, cetățeni români, care au suferit în mod direct de pe urma persecuțiilor din motive etnice, dar și copiii născuți în perioada prevăzută de lege, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Aceasta, deoarece consecințele acestor persecuții au fost resimțite nu numai de persoanele strămutate în mod efectiv ci și de copiii unor astfel de persoane născuți în perioada de refugiu când îngrădirea libertății părinților s-a răsfrânt în mod implicit și asupra libertății copiilor lor. Tocmai această îngrădire a libertății este recompensată prin drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 astfel că nu pot fi excluși de la beneficiile legii copiii celor strămutați care au suferit și ei aceleași interdicții ca și părinții lor la care își aveau în mod legal domiciliul.
Curtea reține că pentru recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, textul art.1 din acest act normativ impune existența cumulativă a condiției cetățeniei române și a persecuției din motive etnice exercitate de regimurile instaurate în perioada istorică 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Ori, este cunoscut faptul că pe fondul celui de-al doilea război mondial, România a fost somată să cedeze revendicărilor teritoriale adresate de URSS prin din 27-28 iunie 1940, teritoriile, de Nord și ținutul fiind incluse în granițele URSS. Din acel moment, în fostele ținuturi românești a fost instaurat un regim bolșevic, caracterizat ca fiind totalitar și persecutor față de cetățenii români, aceștia fiind obligați să renunțe la domiciliile lor, la cetățenie, să se refugieze și să fie expulzați. Într-o astfel de situație s-a aflat și mama reclamantei care, fiind însărcinată, a fost nevoită să plece din și să se refugieze în C, unde soțul său se afla în efectuarea stagiului militar.
Mai mult, potrivit disp. art.7 alin.2 din Decretul nr.31/1954 "Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă el se naște ", ceea ce înseamnă că dreptul reclamantei este recunoscut încă de la momentul concepțiunii, moment ce este anterior refugierii mamei sale din.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că mama sa a fost forțată să se refugieze din în România în vara anului 1940, ea fiind născută în perioada de refugiu, Curtea apreciază că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000, motiv pentru care urmează a admite acțiunea, a anula hotărârea emisă de pârâtă și a recunoaște reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 modificată și completată.
Se va dispune emiterea unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Conform art.5 din Norma pentru aplicarea prevederilor nr.OG105/1999 aprobată prin HG nr.127/2002, drepturile se vor acorda reclamantei începând cu data de 01.03.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - cu domiciliul în C,-, -.B,.48, județ C, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C - cu sediul în C,- C, județ
Anulează hotărârea nr.31250/15.10.2008 emisă de pârâtă și recunoaște reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Dispune emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 11 februarie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red. hot. jud. -
4 ex/ 16.02.2009
Emis 2 comunicări/16.02.2008
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma
