Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 9/2010. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 02.06.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9
Ședința Publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea timbrată cu 4 lei taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul reclamantei depune la dosar xerocopia Hotărârii Casei de Pensii T - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 nr. 10537/01.04.2009 privind drepturile acordate fratelui reclamantei, într-un exemplar și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului cauzei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 02.06.2009 reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tas olicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea contestației împotriva hotărârii nr. 10537/01.04.2009 emisă de pârâtă, desființarea acestei hotărâri, constatarea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că s-a adresat organelor competente cu o cerere in vederea stabilirii calității sale de beneficiar al Legii 189/2000 si Înregistrata pe rolul Casei Județene de Pensii T sub nr. 10537/30.03.2009. Dovada încadrării sale in situația prevăzuta de art. 1 din Legea 189/2000 a fost făcută cu ajutorul probelor testimoniale, care nu au fost avute in vedere in soluționarea cererii.
Motivarea pentru care cererea sa a fost respinsa a fost aceea ca nu îndeplinește condițiile prev. de art. 1 litera c din Legea 189/2000, de art. 2 din HG127/2002 si de adresa S nr. 3423/2002, deși are calitatea de persoana strămutată.
Se mai arată că persoanele care au dat declarație in vederea stabilirii calității sale de persoana strămutată au fost rude ale sale sau ale familiei sale, care cunosc foarte bine starea de fapt pe care și-a întemeiat cererea si care, la rândul lor, au fost persecutate din motive etnice.
Proba cu martori nu este inadmisibila in aceasta situație întrucât art. 4 alin. 2 din Normele aprobate prin HG127/2002 prevăd ca "dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori". Comisia a stabilit greșit starea de fapt deși am calitatea de persoana strămutată in sensul art. 2 din Normele aprobate prin HG127/2002. Textul definește persoana strămutată ca fiind persoana care a fost mutata sau a fost obligata sa își schimbe domiciliul in alta localitate din motive etnice, asa cum este si in cazul său.
In aceasta categorie se înscriu si persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum si cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. Prin nr.HG 287 din 12.03.2008 s-au completat si Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, tocmai in ideea de a se clarifica incidența legii la unele situații speciale, astfel incit s-a reglementat ca beneficiarii sunt persoanele strămutate, indiferent dacă, la data strămutării, aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile românești vremelnic ocupate de către alte state și indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub administrație românească ori sub administrația acelor state.
Hotărârea atacata a fost emisa in ziua următoare depunerii cererii, astfel că reclamanta apreciază ca in luarea hotărârii nu s-a acordat atenția cuvenita tuturor actelor care au fost anexate cererii sale, astfel incit a fost nevoita sa se adreseze instanței pentru aos esiza cu privire la nelegalitatea si netemeinicia Hotărârii Casei Județene de Pensii T nr. 10537/01.04.2009.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Tad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei, iar pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii nr. 10537 din 01.04.2009 de respingere a cererii privind acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 189/2000, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
În motivarea întâmpinării pârâta Casa Județeană de Pensii Taa rătat că Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000 a constatat că, în raport de dispozițiile art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, nefiind îndrituită să beneficieze de prevederile art. 1 al acestui act normativ, întrucât este născută la data de 30.12.1942 în localitatea B, iar mama petentei ( ) a fost strămutată din localitatea, județul C, de Nord în B la data de 06.09.1940, conform declarațiilor autentificate de martori ale cetățenilor și.
Se mai arată că Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000, în mod corect, a reținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 și art. 2 din HG127/2002, întrucât în luna septembrie 1940 când s-a strămutat mama sa, petenta nici nu era concepută, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut ca și al mamei sale, deoarece s-a născut la un interval de 27 luni ulterioare strămutării.
Pârâta a respins cererea formulată de reclamantă și a stabilit că aceasta nu are calitatea de beneficiară a drepturilor conferite de Legea 189/2000, modificată și completată, în raport cu Precizările nr. 3233 din 12.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale potrivit cărora: "de prevederile art. 1 lit. c din OG105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, coroborate cu cele ale art. 654 din Codul civil, beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate",coroborate cu Precizările nr. 3423 din 26.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale care menționează că prin: sintagma "concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților" se referă doar la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinților conform Codului Familiei care stipulează că perioada concepției este cuprinsă între a 180-a zi și a 300-a zi dinaintea nașterii copilului.
Astfel reclamanta ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 zile de la data refugiului mamei sale, însă d-na s-a născut la aproximativ 810 zile după refugiul mamei sale.
Pârâta Casa Județeană de Pensii T invocă în drept dispozițiile Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului - Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, nr.HG 127/14.02.2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor nr.OG 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie din motive etnice, Precizările nr. 3233/12.09.2002 și nr. 3423/26.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale; Adresa nr.72762 a Ministerului Justiției si Legea nr. 323/2004.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanta s-a născut la data de 30.12.1942 în localitatea B, iar mama acesteia a fost strămutată din localitatea, județul C - de Nord, în B la data de 06 septembrie 1940, conform declarațiilor autentificate ale martorilor ȘI, aflate la filele 15 și 29 din dosar.
Acest aspect reiese și din Hotărârea nr. 6198/11.03.2003 emisă de pârâtă, aflată la fila 27 din dosar, din care reiese că fratelui reclamantei născut la data de 08.04.1940, i s-au recunoscut drepturile prev. De Legea nr. 189/2000.
Din cuprinsul Extrasului din Registrul de evidență a refugiaților din de Nord, eliberat de RA. - Arhivele Naționale - Direcția Județeană T, eliberat sub nr. 5659 din data de 27.07.2009, și aflat la fila 48 din dosar, reiese cu claritate faptul că, se află menționat numele mamei reclamantei, care a fost refugiată.
Instanța constată că drepturile reclamantei sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.
Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art. 1 lit. c din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează.c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate
Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
Art. 4 alin. 1 și 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 stipulează următoarele:
"(1) Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente,
(2) În lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.
Instanța reține că reclamanta nu era născută la momentul la care mama sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Pe de altă parte, instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Chiar dacă reclamanta nu era născută sau concepută la momentul strămutării părinților săi, instanța constată că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților săi a avut-o asupra împrejurărilor în care reclamanta a fost nevoit să trăiască, din momentul nașterii sale.
Instanța observă că strămutarea mamei reclamantei a determinat abandonarea de către aceasta a tuturor bunurilor imobile deținute în zona din care a fost alungată, cu consecința lipsirii acesteia de o parte importantă din averea lor, coroborată cu lipsa unei locuințe în zona în care au fost nevoiți să se refugieze, fiind justificată presupunerea că starea materială a mamei reclamantei nu permitea acesteia să asigure reclamantei condițiile în care - dată fiind starea de război în care se găsea România la momentul respectiv - aceștia nu puteau beneficia de sprijin din partea Statului Român.
Instanța apreciază că reclamanta beneficiază de statutul acestora, de refugiați, dat fiind faptul că a fost afectată în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții săi, fiind născut în perioada imediat ulterioară refugierii părinților săi.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind formală recunoașterea statutului de persoană strămutată exclusiv în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepție.
În acest sens, instanța observă că în discuție este dreptul reclamantei la plata unor drepturi bănești recunoscute prin Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, drept care a luat naștere o dată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar nu de la data nașterii sau a conceperii reclamantului.
Dată fiind această situație - reținând că reclamanta are calitatea de persoană strămutată - instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite, ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr. 189/2000. Anulează Hotărârea nr.10537/01.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T și obligă COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr. 189/2000 din cadrul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din nr.OG 105/1999, începând cu luna următoare aceleia în care a formulat cerere, respectiv 01.04.2009.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Anulează Hotărârea nr.10537/01.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
Obligă Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.03.2007.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - -
- pârâtei - Casa Județeană de Pensii
Red./25.01.2010
Tehnored. / 26.01.20010/4 ex.
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria