Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 147/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 147/R/2010 Dosar nr-
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale împotriva sentinței civile nr. 1223/3.12.2009 Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentei pârâte Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale C și intimatei reclamante -.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că recursul declarat de recurenta pârâtă Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale C este declarat în termenul legal, motivat și scutit la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
De asemenea, se constată că, prin cererea de recurs s-a solicitat soluționarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
La data de 23 februarie 2010, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata reclamantă -.
Instanța vând în vedere că prin întâmpinare nu s-au invocat excepții noi, va califica întâmpinarea drept concluzii scrise și față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față constată că:
La data de 01.04.2009, reclamanta - din comuna, județul Cac hemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Covasna solicitând obligarea pârâtei la recalcularea și plata indemnizației pentru creșterea copilului în sumă de 2.400 lei lunar, pentru perioada 01.01.2006-31.12.2007 și plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna.
În acest dosar instanța pe baza probelor de la dosar a pronunțat sentința civilă nr. 1223/03.12.2009 a Tribunalului Covasna.
Prin această hotărâre s-au dispus următoarele: s-au respins excepțiile prescrierii dreptului material la acțiune și tardvității cererii. A admis acțiunea reclamantei - împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C și în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantei 15.319 lei cu titlu de indemnizație creștere copil și a obligat să plătească reclamantei 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă în conformitate cu prevederile art.137 alin.(1) din Cod procedură civilă instanța a constatat că cele două excepții nu sunt întemeiate,și au fost respinse pentru cele ce urmează:
Reclamanta a solicitat acordarea indemnizației pentru cei trei copii născuți, iar pârâta prin Decizia nr.1165 din 06.02.2006 a acordat această indemnizație numai la nivelul unui singur copil. Printr-o cerere ulterioară, la data de 26.01.2009 reclamanta a solicitat din nou acordarea indemnizației.
Termenul nu se socotește de la data emiterii primei decizii, ci data cererii nou formulate și a termenului de 30 de zile, termen în care pârâta nu a soluționat cererea.
În ce privește excepția de tardivitate, se au în vedere dispozițiile art.10, coroborat cu art.8 din nr.OUG148/2005, în sensul că indemnizația acordată pentru creșterea copilului, stimulent sau alocație de stat pentru copii, se acordă, la cerere, se cuvine și se plătește după cum urmează: "b) începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente, d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit."a", "b" și "c".
Față de data cererii depuse de reclamantă pentru acordarea indemnizației și pentru cel de al doilea copil, acțiunea a fost formulată în termen, având în vedere dispozițiile Decretului nr.167/1958
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este justificată și a fost admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanta - la data de 15 octombrie 2005 dat naștere la trei copii (naștere multiplă-gemeni), I - - și -.
În temeiul OUG nr. 148/2005 aceasta a solicitat pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C acordarea concediului pentru creșterea copiilor în vârstă de până la doi ani și plata indemnizației lunare pentru copiii, I-- și - născuți la 15 octombrie 2005.
Prin Decizia nr.1165/06.02.2006, pârâta i-a acordat indemnizația la nivelul sumei de 800 lei lunar, apreciind că nu poate beneficia de indemnizație pentru fiecare din cei trei copii născuți concomitent, iar prin Decizia nr.1165/01.10.2007 aceeași pârâtă a decis că drepturile stabilite inițial au încetat începând cu data de 16.10.2007.
La 26.01.2009, reclamanta a solicitat recalcularea indemnizației pentru creșterea copilului. Pârâta a nu a dat curs cererii reclamantei, cu motivarea că, din interpretarea textului legal prevăzut la art. 8 alin. 1 și 2 din HG nr. 1025/2006 se desprinde faptul că, persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 și 2 din OUG nr. 148/2005, dar care naște doi sau mai mulți copii, va beneficia de o singură indemnizație în acest sens.
Cele două decizii emise de pârâtă sunt nelegale raportat la dispozițiile legale cuprinse în art. 6 al OUG nr. 148/2008 potrivit cu care "concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prev. la art. 5 alin. 2, după data de 1 ianuarie 2006".
Prin urmare, legiuitorul nu a limitat numărul copiilor pentru care se acordă indemnizația lunară, limita fiind stabilită numai la numărul de nașteri.
Din economia legii motivată de susținerea familiei în creșterea copiilor, a stimulării natalității și a diminuării fenomenului de abandon al copiilor rezultă cu certitudine că voința legiuitorului a fost aceea de a acorda indemnizația lunară pentru toți copiii născuți vii.
Întrucât pârâta a avut în vedere la acordarea indemnizației doar existența unui singur copil din cei doi născuți concomitent de reclamantă și constatând că sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1 și 18 alin.l din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a fost admisă acțiunea acesteia, de a anula cele două decizii emise de pârâtă și a obligat pârâta să plătească reclamantei 15.319 lei adică indemnizația lunară pentru cel de al doilea și al treilea copil în perioada 01.01.2006 - 16.10.2007 conform situației depuse de pârâtă la dosar (41).
Căzând în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta va suporta și cheltuielile de judecată făcute de reclamantă, reprezentând taxa de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului material la acțiune și respingerea acțiunii reclamantei ca prescrise, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea criticilor de recurs se aduc următoarele critici sentinței civile atacate.
1. pe excepție, recurenta a ridicat și în recurs excepția prescrierii dreptului material la acțiune criticând hotărârea instanței de fond în sensul că în mod greșit a fost soluționată această excepție și că de fapt față de actele de la dosar, acțiunea ei este prescrisă, fiind formulată după termenul de prescriere de 6 luni de la data emiterii Deciziei de pârât.
De asemenea, pârâta a mai invocat excepția decăderii reclamantei din termenul de introducere a acțiunii în contencios, este de asemenea greșit soluționată de instanță, raportat la data emiterii Deciziei de pârâtă de 06.02.2006, pe numele reclamantei așa încât conform prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se impune decăderea reclamantei din dreptul de a formula acțiunea în instanță.
Recurenta a solicitat admiterea celor două excepții invocate și în fond și în recurs. Pe fondul cauzei, recurenta a adus următoarele critici sentinței civile atacate:
Prin acțiunea formulată, reclamanta s-a adresat Tribunalului Covasna învederând faptul că este mamă a trei copii gemeni (tripleți) născuți la data de 15.10.2005. C prin Decizia nr. 1165/06.02.2006 i-a acordat acesteia drepturile cuvenite potrivit OUG nr. 148/2005 și a normelor sale de aplicare HG nr. 1025/2006, în baza actelor depuse la dosar.
Față de art. 304 pct. 8 recursul este perfect întemeiat întrucât instanța de control va observa din cuprinsul dosarului că suma reală a indemnizației cuvenite, necontestată de reclamantă este de 15.310 lei, de asemenea atât din acțiunea introductivă cât și din actele subsecvente acesteia, reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului, art. 304 pct. 8 și 9, se învederează instanței că potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta îndeplinește condițiile menționate în acest sens, motiv pentru care s-a emis decizia atacată.
În conformitate cu prevederile HG nr. 1025/2006pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, care la art. 8 alin. 1 și 2 stabilesc că în cazul în care persoana îndreptățită, beneficiară a concediului și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, naște în această perioadă unul sau mai mulți copii ori i se încredințează spre adopție, i se încuviințează adopția, i se dau în plasament unul sau mai mulți copii ori este primită tutore, concediul pentru creșterea copilului, prevăzut la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență, se prelungește corespunzător până la încheierea duratei de acordare pentru cel din urmă copil, conform legii, a concediului și indemnizației pentru creșterea copilului.
Văzând textele legale mai sus menționate, se consideră că voința legiuitorului a fost aceea de a acorda un sprijin bănesc femeilor care au născut și de aceea nu a cuantificat numărul copiilor născuți succesiv, raportat la cuantumul bănesc pentru fiecare copil, prin urmare art. 6 la care face vorbire petenta nu generează în nici un caz, un așa zis alt cuantum bănesc față de cel stabilit prin art. 2 din OUG nr. 148/2005. Mai mult voința legiuitorului s-a transpus în textul menționat, în sensul acordării unui sprijin material pentru îngrijirea copiilor născuți și în nici un caz sub forma unui venit permanent (24 luni) fie el etichetat sub forma unui salariu în acest sens.
În concluzie Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Cas olicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Față de recursul declarat în cauză, intimata reclamantă - a formulat Întâmpinare ( 8-9 și f 9-10 dosar) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile a Tribunalului Covasna ca legală și întemeiată.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 1223/03.12.2009 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor de recurs și față de prevederile legale aplicabile constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din verificarea întregului probatoriu administrat în cauză se constată că în mod corect și legal a reținut instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecății, pronunțarea hotărârii este temeinică și legală atât pe excepții cât și pe fondul cauzei.
Astfel, în ce privește criticile formulate de recurenta C pe excepțiile invocate în recurs se constată că atât excepția prescrierii dreptului la acțiune cât și excepția decăderii din dreptul de a formula acțiune de către reclamantă, aceste excepții sunt netemeinice și nelegale și în mod corect au fost soluționată de instanța de fond în sensul respingerii lor, prin hotărârea dată.
Se constată că în fapt și în drept reclamanta a solicitat recalcularea și acordarea drepturilor și pentru cei 2 copii din tripleți și nu a contestat o decizie a pârâtei, ca atare dreptul material la acțiune nu s-a prescris la data formulării acțiunii la ribunalul Covasna.
Referitor la excepția de decădere din dreptul de a formula acțiune de asemenea nu este vorba de o decădere din aceste drepturi și că acțiunea reclamantei este formulată în termenul legal prevăzut de Legea nr. 554/2004.
În acest sens, instanța de recurs reține că recurenta a solicitat respingerea excepției de tardivitate, întrucât cererea ei a înregistrată la ribunalul Covasna la data de 01.04.2009, iar Decizia prin care i s-a respins recalcularea indemnizației a fost emisă la data de 06.02.2009, ceea ce înseamnă că cererea a fost introdusă în termenul de 60 zile, prevăzut de lit. d) al art. 8 din OUG nr. 148/2005, motiv pentru care se va respinge critica recurentei cu privire la aecst aspect.
Din cuprinsul cererii de recurs reiese că recurenta face confuzie între o contestație și o cerere. Într-adevăr termenul de prescripție pentru contestarea deciziei s-a împlinit, dar reclamanta nu contestă decizia în sine, ci dorește să se emită o altă decizie, care să conțină drepturile pentru cei doi copii din tripleți. O cerere se poate depune oricând în perioada cât beneficiază de prevederile OUG nr. 148/2005 întrucât prin intermediul pârâtei reclamanta primește indemnizația, care reprezintă o prestație succesivă din partea acesteia, astfel că ar fi incidente și prevederile art. 12 al Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
În esență privind criticile pe excepții, instanța de recurs constată că aceste critici sunt neîntemeiate și nelegale și vor fi înlăturate, ca nelegale și nejustificate,în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs consideră că motivele invocate de recurentă sunt inadmisibile tocmai pentru faptul că, însăși recurenta (pârâtă) a fost cea care în baza prevederilor art. unic al Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicat în Monitorul Oficial nr. 403 din 15.06.2009 a calculat în cursul judecării fondului valoarea ce urmează reclamanta să o primească, luând în calcul restul legii, care precizează următoarele: cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.
În concluzie și această critică de fond, adusă sentinței civile atacate va fi respinsă ca neîntemeiată și nelegală.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța reține că în cauză nu sunt încălcate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și că recursul este nefondat sub toate criticile formulate, urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să fie respins.
Se reține ca justificată și legală apărarea formulată de intimata reclamantă prin Întâmpinare în sensul respingerii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale C cu sediul în Sf G, B dul - -, nr. 14, județ C împotriva sentinței civile nr 1223/03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Maria
- - - - - -
Grefier,
Red. -2.03.2010
Dact. B- 4.03.2010/2 ex.
Jud fond- G
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
