Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 1542/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1542/2008
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 220/CA/22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B, având ca obiect refuz acordare drepturi protecția socială - persoane cu handicap, protecția copilului - contestație decizie emisă în baza OUG nr. 148/2005.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă consilier juridic, pentru pârât, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 20.06.2008 pârâta a depus întâmpinare, în 2 exemplare, comunicate prin poștă și fax iar la data de 24.06.2008 a depus și precizare la întâmpinare, însoțită de adresa nr. 2914/DC/23.06.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Reprezentanta pârâtei depune extras decizia nr. 937/19.12.2006 emisă de Curtea Constituțională.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele arătate prin întâmpinare și prin precizarea la întâmpinare.
Ulterior închiderii dezbaterilor se prezintă reprezentantul reclamantei, mandatar, care prezintă actul de identitate seria - nr. - și solicită repunerea cauzei pe rol, motivat de faptul că locuiește la, jud. B N și nu a putut ajunge mai repede în fața instanței din cauza traficului.
Curtea, în temeiul art. 151. proc. civ. încuviințează cererea de repunere a cauzei pe rol și comunică către reprezentantul reclamantei câte un exemplar din înscrisurile depuse pentru acest termen de judecată.
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat și excepții de invocat. Arată, de asemenea, că solicită acordarea cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor pe care le depune la dosarul cauzei.
-i-se la cunoștință prev. art. 68 alin. 4.pr.civ. mandatarul reclamantei învederează faptul că nu consideră necesară amânarea pronunțării pentru a se da posibilitate reclamantei să depună la dosar concluzii scrise, raportat la conținutul înscrisurilor invocate în apărare de către pârâtă.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 220/CA din 22.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta împotriva deciziei nr. 5427 din 13.12.2007 emisă de pârâta B-
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat să se dispună modificarea deciziei nr. 5.427/2007, act prin care i s-a fixat o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei.
În motivare s-a relevat că, la data de 15 octombrie 2007, reclamanta a născut 2 copii gemeni, iar pentru aceștia i s-ar cuveni o indemnizație de 1.200 lei, respectiv câte 600 lei pentru fiecare.
Pârâta s-a opus admiterii cererii, relevând că indemnizația lunară de creștere a copilului reprezintă un venit de înlocuire al drepturilor salariale suspendate în perioada cât persoana îndreptățită are în îngrijire copilul, astfel încât nu are relevanță faptul că reclamanta a dat naștere unor gemeni.
Prima instanță a respins acțiunea, achiesând la poziția exprimată de către pârâtă, respingând, în prealabil, excepțiile de prematuritate a acțiunii și de tardivitate a plângerii prealabile introduse de către reclamantă, invocând în acest sens prev. art. 6 alin. 1 și art. 4 din nr.OUG 148/2005 precum și cele ale art. 8 din nr.HG 1.025/2006.
De asemenea, a fost invocată și decizia nr. 937/2006 a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a prev. art. 6 din nr.OUG 148/2005, considerându-se că nu există o situație de discriminare față de mama care dă naștere unui singur copil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în interiorul termenului legal, reclamanta, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii introductive, în baza dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ.
În motivare s-a relevat că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiile prev. art. 6 din nr.OUG 148/2005, în condițiile în care vorba despre o măsură de protecție socială, iar reclamanta este îndreptățită la acordarea sumei de 1.200 lei lunar, întrucât și cheltuielile pe care le presupune creșterea celor 2 gemeni sunt duble față de cele necesare unei familii cu un singur copil.
Pârâta s-a opus admiterii recursului, relevând că indemnizația pentru creșterea copilului se acordă în funcție de numărul de nașteri, iar nu ținând cont de numărul copiilor născuți, în acest sens fiind și poziția Curții Constituționale.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că la data de 15.10.2007 reclamanta a născut 2 gemeni, iar ulterior a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, fiind astfel emisă decizia nr. 5.427 din 01.12.2007, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 26.11.2007, este îndreptățită să primească o indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
După comunicarea actului atacat, reclamanta s-a adresat Primăriei cu o contestație prin care a solicitat mărirea cuantumului indemnizației la 1.200 lei lunar, având în vedere că a născut 2 copii.
Această instituție a înaintat sesizarea pârâtei B-N, care a răspuns petentei prin adresa nr. 346/2008, menținându-și poziția exprimată inițial.
Prima instanță a fost sesizată cu contestația îndreptată împotriva deciziei nr. 346/2008 și a deciziei nr. 5.427/2007, reclamanta considerându-se îndreptățită la plata indemnizației de 1.200 lei lunar.
Acțiunea a fost respinsă prin preluarea susținerilor pârâtei conform cărora indemnizația se acordă în funcție de numărul de nașteri, iar nu a copiilor născuți, invocându-se prev. art. 6 alin. 1 și 4 din nr.OUG 148/2005 și art. 8 din nr.HG 1.025/2006.
A fost invocată, în egală măsură, și decizia nr. 937/2006 a Curții Constituționale, care a constatat că drepturile prev. de nr.OUG 148/2005 sunt ale persoanei care se află în concediu pentru creșterea copilului, că ele au un caracter personal, netransmisibil și sunt legate de perioada pe care unul din părți o afectează creșterii copilului, neavând legătură cu numărul copiilor născuți.
S-a statuat și că această împrejurare are relevanță numai în privința alocației lunare, ca formă de ocrotire din partea statului, potrivit Legii nr. 61/1993.
Curtea reține că sunt aplicabile speței următoarele texte legale: art. 5 din nr.OUG 148/2005, conform căruia: "(1) De indemnizația și stimulentul prevăzute de prezenta ordonanță de urgență beneficiază, opțional, oricare dintre părinții firești ai copilului.
(2) de aceleași drepturi și una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și persoana care a fost numită tutore.
(3) În situația persoanelor prevăzute la alin. (2), acordarea drepturilor prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, se face ținându-se seama de perioada de 12 luni anterioare datei la care, după caz, s-a aprobat adopția, a fost făcută încredințarea, s-a instituit plasamentul sau tutela."
Totodată, art. 6 din aceeași ordonanță prevede că: "(1) Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
(2) Se ia în calcul la stabilirea celor 3 nașteri și nașterea survenită pana la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitantii drepturilor prevăzute de prezenta ordonanta de urgenta îndeplinesc condițiile de acordare a acestora după data de 1 ianuarie 2006.
(3) Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natura a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).
(4) În cazurile prevăzute la alin. (3) se acorda o singura indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență."
De asemenea, art. 1 din nr.HG 1.025/2006 stipulează că: " de drepturile prevăzute de <LLNK 12005 148180 301 0 46>Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, denumita în continuare ordonanta de urgenta, oricare sau, în cazul prevăzut la art. 6^1 din ordonanta de urgenta, fiecare dintre părinții firești aicopilului,precum și persoana căreia i s-a încredințatcopilulîn vederea adopției, care a adoptatcopilul,care arecopilulîn plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și persoana care a fost numita tutore, denumite în continuare persoane îndreptățite, dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) sunt cetățeni romani sau, după caz, cetățeni străini ori apatrizi;
b) au domiciliul sau resedinta în România, conform legii;
c) locuiesc împreună cucopilul/copiiipentru care solicita drepturile și se ocupa de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora."
Conform art. 2 din același act normativ: "(1) Concediul și indemnizația lunară pentru creștereacopiluluisau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptati sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela cu aceasta dată".
Art. 3 stabilește că: "(1) Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii."
Conform art. 6, "(1) Indemnizația lunară pentru creștereacopiluluise acorda pe bază de cerere, însoțită în mod obligatoriu de copia actului de identitate al solicitantului și a certificatului de naștere al copilului pentru care se solicita dreptul ori, după caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul și, după caz, de actele doveditoare prevăzute la alin. (4)-(7), care sa ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de ordonanța de urgență.
(2) În cazul în care nu a fost eliberat certificatul de naștere alcopiluluipentru care se solicită dreptul, cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoțită de actul constatator al nașterii sau de extrasul de naștere".
Prin art. 8 se prevede că: "(1) În cazul în care persoana îndreptatită, beneficiară a concediului și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, naște în aceasta perioada unul sau mai mulți copii ori i se încredințează spre adopție, i se încuviințează adoptia, i se dau în plasament unul sau mai mulți copii ori este numită tutore, concediul pentru creșterea copilului, prevăzut la art. 1 alin. (1) din ordonanța de urgență, se prelungește corespunzător până la încheierea duratei de acordare pentru cel din urmă copil, conform legii, a concediului și indemnizației pentru creșterea copilului.
(2) În situația prevăzută la alin. (1) se acordă o singură indemnizație".
Din analiza acestor texte legale, Curtea apreciază că interpretarea primei instanțe este eronată, întrucât ea generează o situație inechitabilă, care nu ține cont de situația în care se află o mamă care a dat naștere unor copii gemeni.
Astfel, în opinia instanței, art. 6 alin. 1 și 4 din nr.OUG 148/2005 nu se referă expres la împrejurarea că, într-o astfel de situație, se acordă o singură indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
Din contră, analizând coroborat toate cele mai sus expuse, rezultă intenția legiuitorului de a acorda această sumă pentru creștereacopilului,fiind evident că, atunci când în urma nașterii rezultă gemeni, premisa de la care se pornește pentru stabilirea indemnizației este diferită.
Mai mult, alin. 4 al art. 6 vine în sprijinul susținerilor reclamantei, întrucât se referă la situația în care, în timpul concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, se naște al doilea copil, măsura de protecție instituită în acest caz fiind aceea a prelungirii corespunzătoare a concediului, chiar dacă se acordă în continuare doar cuantumul de 600 lei lunar.
Or, dacă în aceste condiții legiuitorul a prevăzut remediul prelungirii concediului, este inechitabil ca, în situația reclamantei, să se susțină legalitatea măsurii de plată a aceleiași sume, fără a fi instituită o altă măsură de protecție, care să țină cont de realitățile unei familii cu 2 copii. În același sens sunt, de altfel, și prev. art. 8 din nr.HG 1.025/2006, care au fost în mod greșit invocate de către prima instanță pentru a justifica soluția de respingere a acțiunii reclamantei.
De asemenea, se remarcă că distincția susținută de către pârâtă nu este prevăzută și în situația reglementată de textul art. 5 alin. 2 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, respectiv, teoretic, o familie ar putea să adopte/ia în plasament etc. simultan doi copii, iar pentru aceștia ar fi îndreptățită la acordarea sumei de 1.200 lei lunar.
Din această perspectivă, este cel puțin ciudat ca părinții firești ai gemenilor să nu fie tratați cu aceeași unitate de măsură, motiv pentru care, prevederile art. 3 alin. 1 din nr.HG 1.025/2006 vor fi înlăturate de către instanță, întrucât este vorba despre un act normativ cu un inferior, fiind inadmisibil ca prin intermediul unor norme metodologice de aplicare a unui act normativ să se adauge la conținutul acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea apreciază că prevederile textelor legale mai sus arătate trebuie interpretate în ansamblul lor, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului/copiilor, ca măsură concretă de protecție socială, în favoarea persoanelor îndreptățite, acordarea ei fiind condiționată, în mod justificat, doar de cerința existenței unei perioade contributive minime, condiție îndeplinită în speță.
Este relevantă, în acest sens, expunerea de motive ce se regăsește în preambulul nr.OUG 148/2005, conform căreia acest act a fost adoptat din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor,
A susținut reclamanta, în mod întemeiat, că este clară intenția legiuitorului de a preveni inechități în legătură cu acordarea indemnizației de creșterea copilului și această intenție a legiuitorului ar trebui să primeze atunci când se interpretează textele de lege la care s-a făcut referire mai sus.
Nu poate fi reținută nici trimiterea pe care pârâta o face la decizia nr. 937/2006 a Curții Constituționale, întrucât aceasta s-a pronunțat doar asupra compatibilității textului art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005 cu prevederile constituționale, respectiv art. 16, însă respingerea excepției de neconstituționalitate, nu poate fi opusă judecătorului fondului, în sensul în care ea ar trasa direcții clare de aplicare și interpretare a acestui articol.
Astfel, Curtea apreciază că este atributul său exclusiv să aplice legea în spiritul său, într-o manieră echitabilă, fără însă ca prin aceasta să constate o încălcare a prev. art. 16 din Constituția României, raportat la starea de fapt care a făcut deja obiectul analizei contenciosului de constituționalitate, ci procedând la o analiză unitară și coroborată a textelor legale mai sus redate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. recursul declarat va fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive, conform dispozitivului.
În baza art. 274.pr.civ. pârâta B-N va fi obligată să plătească reclamantei suma de 40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, respectiv contravaloarea transportului mandatarului reclamantei, dovezile justificative fiind atașate la dosar la filele 20 - 21.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 220/CA din data de 22 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantei și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr. 346/29.02.2008 emisă de DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ B-N, admite contestația formulată împotriva deciziei nr. 5.427/13.12.2007 emisă de B-N și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.200 lei, cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, începând cu data de 26 noiembrie 2007.
Obligă pârâta să plătească reclamantei 40 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./11.07.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
