Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 170/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 170/2010
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
Pe rol, recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2290/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE PENTRU DIRECȚIA FINANCIAR CONTABILĂ -SECȚIA PENSII MILITARE având ca obiect recunoașterea pe calea contenciosului administrativ a dreptului la pensia de invaliditate.
La apelul nominal se prezintă reclamantul și consilierul juridic - în reprezentarea intereselor pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinarea pârâtului prin care se solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat. Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantului.
Reclamantul depune la dosar suplimentare la motivele de fapt și de drept, care se comunică și reprezentantei pârâtului.
Instanța din oficiu, invocă ca motiv de ordine publică, excepția de necompetență materială a Tribunalului Maramureș în soluționarea acțiunii în contencios administrativ, având în vedere că reclamantul se judecă cu o autoritate publică centrală, fiind incidente disp. art.10 alin 1 și art. 3 alin. 1. civ. și pune în discuție excepția.
Reclamantul susține că excepția este neîntemeiată.
Reprezentanta pârâtului consideră că, nefiind atacată decizia de pensionare, Tribunalul Maramureșs -a declarat competent să judece apreciind că sunt incidente disp. art. 2 lit.h și i din Legea nr.554/2004.
Curtea, rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2290 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE PENTRU DIRECȚIA FINANCIAR CONTABILĂ - SECȚIA PENSII MILITARE, având ca obiect refuz acordare drepturi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost militar d e carieră, în perioada 20.09.1970 - 20.08.1971 urmând cursurile școlii militare, iar în perioada 20.08.1971- 10.02.1997 a fost subofițer în cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Potrivit certificatului - decizie medicală cu nr.A/1450/3 din 29.11.2996 eliberat de către Comisia de expertiză medico militară de pe lângă Spitalul Militar Timișoara, a fost diagnosticat cu "spondilită anchilopoetică stadiu III" și "clasat inapt pentru serviciu militar în timp de, limitat la război", boala fiind contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare și diagnosticată încă din anul 1975.
La cererea sa, reclamantul a fost pensionat, la data de 10.06.1997 emițându-se decizia nr.- de către Secția Pensii Militare din cadrul
Decizia de pensie a fost emisă în conformitate cu Decretul 214/1977 privind pensiile militare de stat fiind denumită impropriu "pensie de serviciu cu vechime incompletă" de art.15 alin.1 lit.b din acest decret, fiind în fapt o pensie de serviciu anticipată întrucât, deși îndeplinea condițiile de vechime în serviciu pentru pensionare nu avea vârstă necesară.
Această decizie de pensionare nu a fost contestată de către reclamant și reprezintă o pensie de serviciu și nicidecum o pensie de invaliditate cum susține acesta.
Reclamantul nu se încadrează în ipoteza legală prevăzută de art.33 alin.2 lit.b din Legea nr.164/2001 aceasta vizând persoanele care sunt pensionate pentru invaliditate de gradul II fără a avea la data pensionării, vechimea în serviciu completă ceea ce nu este cazul reclamantului.
Acest lucru i-a fost comunicat de către pârâtă reclamantului ca răspuns la cererea sa cu adresa 6235/06.04.2009, după ce în prealabil cu adresele 5373/04.07.2008 și 6235/ 06.04.2009 i-a mai fost adus la cunoștință argumentat acest punct de vedere.
Prin urmare, nu se poate pune problema unui refuz nejustificat de a-i soluționa cererea din partea pârâtului în sensul art.2 lit.i din Legea nr.554/2004 neputându-se reține o exprimare explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea reclamantului.
Prin urmare instanța a apreciat neîntemeiată acțiunea reclamantului și conform art.18 din Legea nr.554/2004 modificată a respins-
Împotriva acestei sentințe reclamantul, a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată că motivele pe care instanța le invocă pentru a respinge acțiunea formulată se referă numai la un singur fapt arătat și anume potrivit Certificatului - decizie 1450/3 din 29.11.1996 eliberat de către Comisia de expertiza medicală-militară de pe lângă Spitalul Militar Timișoaraa fost diagnosticat cu spondilită anchilopoetică, stadiul III și declarat inapt pentru serviciul militar, boala fiind contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare.
Arată că din conținutul acestui certificat instanța nu a reținut gradul de invaliditate sau care este cauza pensionării.
Susține că a fost trecut în rezervă prin aplicarea prevederilor art. 85 alin. 1, lit. b din Legea nr.80/1995, primind pensie pe baza Decretului nr. 214/1977, art 15, alin.1 lit.
acestei pensii din Decretul nr. 214/1977, art. 15 lit. b, se află și în Legea 164/2001, art.13, lit. B, sub denumirea de pensie de serviciu anticipată, anticipată din cauza invalidității.
Mai mult, pensia are în conținut un drept câștigat, cei 30 de ani de vechime dar tot anticipată rămâne, până la împlinirea a 55 ani, când reclamantul poate cere trecerea la pensie de serviciu pentru limită de serviciu în conformitate cu art. 36 Legea 164/2001. Numai în această situație are dreptul și se poate aplica art. 33, alin. 2, lit. B, adică în cazul de față din mai 2007.
În esență, hotărârea este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii deoarece trebuia să beneficieze de prevederile art. 35 alin.6 respectiv art. 13 lit b din Legea nr. 164/2001.
Prin întâmpinarea de la 8-13, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art.3041proc.civ. Curtea de apel constată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea competenței materiale pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamantul recurent a avut calitatea de subofițer în cadrul Ministerului Apărării Naționale în perioada 20 august 1971-10 februarie 1997 iar în anul 1975 fost diagnosticat medical cu "spondilită anchilopoetică" și clasat " limitat în timp de " cu revizuiri periodice ale clasării.
Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar Timișoaraa emis certificatul- decizie medicală cu nr. A/1450/3 din 29 noiembrie 1996 prin care recurentul a fost încadrat în gradul II de invaliditate, cu revizuire în luna noiembrie 1997 și recomandarea de concediu medical până la emiterea ordinului de trecere în rezervă.
La data de 10 decembrie 1996 Comisia centrală de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar Central Baa vizat propunerea făcută de Comisia Spitalului Militar Timișoara privind diagnosticul, aptitudinea pentru îndeplinirea obligațiilor militare, legătura cauzală, gradul de invaliditate și termenul de revizuire, așa încât începând cu 10 februarie 1997 recurentul a fost trecut în rezervă cu gradul de plutonier adjutant, prin aplicarea prevederilor art. 85 alin.1 lit b din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare fiind beneficiarul unei pensii militare de serviciu urmare a emiterii deciziei -/10 iunie 1997.
Decizia de pensie menționată a fost emisă având la bază prevederile Decretului nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat iar prin aceasta s-a stabilit că începând cu data de 1 aprilie 1997 recurentul are dreptul la o pensie militară de stat în cuantum de - și la o pensie suplimentară -.
Această decizie nu a fost contestată de către recurent motiv pentru care a rămas definitivă în baza dispozițiilor art. 46 alin 2 din Decretul nr. 214/1977.
Ulterior, în perioada 2007-2009 recurentul a solicitat ca pensia militară de serviciu să-i fie calificată drept pensie de invaliditate, pentru a beneficia de prevederile art. 33 alin.2 din actuala lege a pensiilor militare (Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat) susținând în esență că pensia de invaliditate este una și aceeași cu pensia de serviciu cu vechime incompletă deoarece o asemenea calificare este posibilă și totodată legală.
Litigiul înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș ce formează obiectul prezentului dosar are în principal ca temei obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului și calității de pensionar de invaliditate a recurentului și acordarea procentelor cuvenite de 0,8 % pentru fiecare an potențial până la realizarea vechimii complete (de la 44 la 55 de ani) în conformitate cu art. 33 alin.2 lit.b din Legea nr. 164/2001.
Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 2290/29 iunie 2009 ce face obiectul prezentului recurs a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței materiale pentru următoarele considerente:
Acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant este îndreptată împotriva actelor emise de o autoritate centrală în speță MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE așa încât în raport de prevederile art. 3 pct.1 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 10 alin 1 teza finală din Legea nr. 554/2004 competența în primă instanță în litigiile și procesele în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, revine în primă instanță curților de apel iar nu tribunalelor.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 304 pct.3 Cod procedură civilă instanța constată întemeiat motivul de recurs vizând pronunțarea hotărârii cu încălcarea competenței altei instanțe și drept urmare în raport de prevederile art. 312 alin 7 Cod procedură civilă recursul declarat de reclamantul urmează a fi admis cu consecința casării hotărârii Tribunalului Maramureș și stabilirii competenței soluționării acțiunii în primă instanță în favoarea Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2290/29.06.2009 pronunțată în dosar - al Tribunalului Maramureș pe care o casează și stabilește competența soluționării acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâtului MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.CI
Dact.NM/5ex.
28.01.2010
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
