Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 2475/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2475
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Hrudei Maria
JUDECĂTOR 3: Tămaș Floarea
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S, împotriva Sentinței civile nr. 627 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială (persoane cu handicap, protecția copilului) - indemnizație naștere gemelară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este scutit de plata taxelor de timbru iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, față de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.627 pronunțată la data de 09.04.2009 în dosar nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale S și în consecință a fost obligată pârâta să recunoască dreptul la plata sumei de 600 lei/lunar reprezentând cuantumul indemnizației lunare pentru creșterea celui de-al doilea copil rezultat dintr-o naștere gemelară emițând în sensul celor de mai sus fie o nouă decizie, fie modificând decizia nr.2133/17.04.2007.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că modalitatea în care se acordă indemnizația este reglementată prin dispozițiile art.6 alin.1 din OUG 148/2005 potrivit cărora:, Concediul și indemnizația lunară prevăzute de art.1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art.3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii."
Rezultă din cele de mai sus că, legiuitorul nu a interzis plata indemnizației pentru al doilea copil, din contră a prevăzut posibilitatea acordării ei pentru fiecare dintre primele 3 nașteri.
în care a fost definită nașterea prin HG 1025/2006 excede textului ordonanței și chiar mai mult decât atât este în contradicție cu litera și spiritul acesteia.
Indemnizația reglementată prin ordonanță se acordă copiilor născuți și nu mamelor pentru faptul fiziologic al nașterii. Prin urmare dacă reclamanta printr-o singură naștere a dat viață la doi copii vii, fiecăruia dintre aceștia li se cuvine indemnizația de 600 lei lunar. Scopul acestei indemnizații este acela de a sprijini creșterea copilului. În condiția în care, s-ar admite că indemnizația lunară se acordă numai unuia dintre gemeni, celălalt ar rămâne în afara protecției legale prevăzută în ordonanță, ori o astfel de interpretare ar fi cel puțin inechitabilă dar și ilegală.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs AJPS S solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței atacate.
În susținerea celor solicitate recurenta arată că instanța nu a constatat dacă sunt întrunite condițiile de acordare a indemnizației. Astfel se arată că din dispozițiile OG nr.148/2005 rezultă că persoanele care în ultimul an anterior nașterii au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap și de o indemnizației lunară în cuantum de 600 lei sau opțional în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni dar nu mai mult de 4000 lei. Același act normativ prin art.6 prevede că indemnizația și concediul precum și stimulentul se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri sau după caz pentru primii trei copii ai persoanelor aflate după data de 1.06.2006.
Indemnizația conform ordonanței și HG nr.1025/2006 se cuvine pentru primele nașteri survenite după 1.01.2006 inclusiv după caz pentru primii trei copii încredințați.
Tot astfel arată recurenta că instanța constată în raport de dispozițiile actelor normative citate că interesul este îndreptat către copil însă analizând prevederile art.18 alin.(1), (5), (6) drepturile revin mamei, iar aceasta rezultă și din faptul că pe timpul concediului perioada este asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr.19/2000.
Un alt aspect ignorat de instanță arată recurenta este și cel referitor la art.3 alin.1 din HG nr.1025/1996 prin care nașterea este un proces fiziologic și nu cum este definiția "prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii" ce din punct de vedere legal trebuie respectat. Acordarea unei singure indemnizații indiferent de numărul copiilor rezultați în urma unei nașteri este firească întrucât aceasta este oferită pentru creșterea copilului. Rațiunea legiuitorului care transpare din OUG nr.148/2005 este unitară și evidențiază că finalitatea sprijinirea familiei prin realizarea unui echilibru social-economic și nu reprezintă măsură directă de protecție a copilului.
Nu există o discriminare în acordarea în cuantum unic a prestațiilor prevăzute de OUG nr.148/2005 întrucât legea nu impune nici o obligație beneficiarului urmând să opteze pentru prestația ce i se cuvine. Alegerea uneia dintre prestațiile sociale cuprinse în OUG nr.148/2005 este opțiunea liberă a orcăruia dintre părinți asigurându-se astfel posibilitatea legală ca fiecare dintre aceștia să-și concilieze posibilitățile profesionale cu cele de familie.
De asemenea se arată de recurentă pe perioada în care familia are dreptul la aceste prestații părinții pot să își schimbe opțiunea.
Referitor la excepția inadmisibilității arată recurenta că în condițiile legii contenciosului era necesară formularea plângerii prealabile însă reclamanta nu a formulat un atare demers și ca atare excepția era întemeiată.
În privința tardivității acțiunii se arată că era de asemenea întemeiată în raport cu dispozițiile art.9 alin.5 din OUG nr.148/2005 ce statuează că împotriva deciziei de admitere sau după caz de respingere a cererii de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului se poate face contestație. Reclamanta intimată nu contestat decizia nr.2133/17.04.2007 în termen și în consecință dreptul mamei de a formula plângere s-a prescris. În plus se arată la adresele din 27.11.2008 și 29.10.2008 s-a răspuns și acest răspuns a avut în vedere ordonanța nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petitelor.
Prin întâmpinarea depusă intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că reținerile primei instanțe sunt corecte întrucât scopul indemnizației este acela de a sprijini creșterea copilului.
În condiția în care s-ar admite că indemnizația lunară se acordă numai unuia dintre gemeni, celălalt ar rămâne înafara protecției legale prevăzută în ordonanță, ori o astfel de interpretare ar fi cel puțin inechitabilă, dar și ilegală. Definiția dată noțiunii de naștere prin art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 încalcă acte normative cu forță superioară inclusiv art.16 alin.1 art.49 alin. 1 și 2 din Constituția României privind principiul egalității de tratament și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni, tripleți) și cei din nașteri simple.
Mai mult decât atât prin decizia nr.3386/09.10.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au menținut ca temeinice și legale hotărârile judecătorești ale tribunalului Alba, cât și a Curții de Apel Alba -I prin care s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Referitor la excepții se arată că susținerile sunt neîntemeiate întrucât s-a refuzat nejustificat să se soluționeze cererea adresată, iar obiectul acțiunii nu se referă la contestarea deciziei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a prevederilor art.3041pr.civ. și a dispozițiilor art.-20 din Legea nr.554/2004 Curtea reține că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Actele dosarului relevă că la data de 13.02.2007 s-au născut doi gemeni și iar ulterior s-a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului fiind astfel emisă decizia nr.2133/2007 prin care s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit să primească o indemnizație în cuantum de 600 lei.
Ulterior reclamantul s-a adresat S solicitând acordarea sumei de 600 lei și pentru cel de-al doilea minor însă această cerere nu a fost soluționată.
Din acte se observă că dreptul invocat de reclamantă a fost recunoscut anterior și plătit în întregime, doar pentru un copil, pentru cel de al doilea copil niciodată autoritatea administrației publice nu a refuzat explicit plata dreptului până la momentul la care a fost solicitat de către reclamantă.
De aceea, nu se poate susține cu temei că reclamanta a acționat tardiv la autoritatea de resort și ulterior la jurisdicție, sau că acțiunea ar fi inadmisibilă, de vreme ce legea în sine nu edictează un termen de solicitare a dreptului în astfel de cazuri și, mai mult, până la apariția unei jurisprudențe unitare de aplicare a legii, dispozițiile legale în interpretarea și aplicarea administrației de resort, au fost neclare. De aceea și ținând seama de aceste împrejurări, Curtea nu vede cum i se poate reproșa reclamantei o conduită ilicită, acțiunea și demersul său neputând intra astfel în conținutul art. 108 alin. 4.pr.civ.
Cât privește fondul Curtea reține că rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni (în sensul de a se acorda 2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Nu se poate susține cu temei că admiterea acțiunii ar echivala cu alicarea retroactivă a unor prevederi legale care nu erau în vigoare la data nașterii celor doi minori, deoarece dreptul copilului nu este recunoscut în temeiul noii legi ci în lumina legii vechi interpretate însă și aplicate în consonanță cu ceea ce s-a stabilit pe baza practicii judiciare, jurisprudență care a stat și la baza adoptării noului act normativ (Legea nr. 239/2009).
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează în mod expres că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
Instanța nu vede cum o sumă acordată independent de numărul copiilor rezultați dintr-o naștere constituie o înlocuire justă și în adevăratul sens al cuvântului a venitului salarial al părintelui aflat într-o atare situație, apreciind că, în interpretarea dată de recurentă, ea nu își îndeplinește rolul declarat.
Curtea împărtășește susținerile intimatei în sensul că OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Așa fiind, Curtea urmează a respinge recursul, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtaAgenția Județeană pentru Prestații Sociale Sîmpotriva sentinței civile nr.627 din 9 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
4 ex./27.10.2009
Jud.fond.
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Hrudei Maria, Tămaș Floarea
