Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 3139/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3139/2009
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S, împotriva sentinței civile nr. 995 din 15.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala - indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 07.10.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei, trimisă prin fax, întâmpinare din partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea constată că, raportat la actele dosarului, acesta se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și îl reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 995 din 15 mai 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea reclamanților și și s-a anulat decizia nr.62/26.11.2008 a pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S, pârâta fiind obligată la plata indemnizației pentru creșterea copilului prevăzută de lege, pentru cel de-al doilea copil al reclamanților, născut la data de 6 mai 2008, începând cu 26.10.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea lor, reclamanții și au chemat în judecată pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale S, solicitând anularea deciziei nr.62 din 26.11.2008 emisă de pârâtă privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului și emiterea unei noi decizii cu o indemnizație în cuantum de 1200 lei lunar, pentru cei doi copii născuți la data de 06.05.2008, retroactiv.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 26.10.2008, a solicitat pârâtei acordarea plății indemnizației lunare în cuantum de 600 lei, lunar pentru creșterea celui de-al doilea copil întrucât în cazul nașterii multiple de 2 sau 3 copii, fiecare dintre copii trebuie să beneficieze de aceleași drepturi ca și copilul rezultat dintr-o naștere simplă.
Prin decizia nr.62 din 26.11.2008, s-a respins cererea formulată.
Ulterior reclamanții au formulat contestație împotriva acestei decizii, dar pârâta a decis menținerea deciziei prin care s-a acordat doar o singură indemnizație pentru cei doi copii gemeni.
În motivare reclamanții au mai arătat că definiția noțiunii de naștere, prin art.3 alin.1 din nr.HG1025/2006, încalcă acte normative cu forță superioară, inclusiv prev. art. 16 alin.1, art. 49 alin.1 și 2 din Constituția României.
Prin întâmpinarea sa (filele 16 -19) pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE Sas olicitat respingerea acțiunii arătând că dacă reclamanta era nemulțumită cu cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului, avea obligația să conteste decizia nr. 5410/18.07.2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială S, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
S-a mai arătat că HG nr. 1026/2006 are rolul de a reglementa modul de aplicare a OUG nr.148/2005, definiția dată nașterii având o justificare legală, fiind în concordanță cu prevederea din art.1 alin.1 a acestei ordonanțe de urgență, în sensul că pentru perioada în care beneficiează de concediu de îngrijire a copilului se acordă o singură indemnizație, indiferent de numărul de copii rezultați din naștere.
Asupra cauzei de față, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 5410 din 18.07.2008, s-a aprobat ca reclamanta să beneficieze de o indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, deși a născut 2 copii, pe motiv că art.3 alin.1 din nr.HG 1025/2006 definește nașterea ca fiind aducerea pe lume a unui sau a mai multor copii vii, iar art.2 alin.1 din același act normativ prevede că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pentru fiecare din primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006.
Ulterior, prin cererea sa, reclamanta a solicitat acordarea indemnizației și pentru al doilea copil, cerere la care s-a răspuns negativ.
HG nr.1025/2006 aprobă Normele metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, act normativ cu putere de lege ce trebuie aplicat și interpretat cu prioritate de către instanța de judecată.
Dispozițiile nr.HG 1025/2006 - act normativ secundar emis în vederea executării legii - pot fi luate în considerare numai în măsura în care nu contravin prevederilor legale și scopului urmărit de legiuitor; altfel, ar însemna să se adauge la lege ceea ce nu este permis în ierarhia actelor juridice normative pentru că s-ar încălca principiul constituțional al separației puterilor în stat.
În acest context, trebuie observat că nr.OUG 148/2005 are ca obiect de reglementare susținerea familiei în vederea creșterii copilului și nu acordarea de stimulente pentru faptul nașterii care în definiția dată prin nr.HG 1025/2006 înseamnă "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii"(!) fără a se face nici un fel de nuanțări.
Că este așa rezultă nu doar în mod expres din titlul legii, ci și din întreaga sa economie dacă se face o interpretare completă și unitară a prevederilor sale.
Astfel, potrivit art. 6 din nr.OUG 148/2005 "concediul și indemnizația lunară - se cuvin pentru fiecare dintreprimele trei nașterisau, după caz, pentruprimii trei copiiai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. 2, după data de 1 ianuarie 2006".
Mai mult, alin. 4 al art. 6 vine în sprijinul susținerilor reclamanților, întrucât se referă la situația în care, în timpul concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, se naște al doilea copil, măsura de protecție instituită în acest caz fiind aceea a prelungirii corespunzătoare a concediului, chiar dacă se acordă în continuare doar cuantumul de 600 lei lunar.
Or, dacă în aceste condiții legiuitorul a prevăzut remediul prelungirii concediului, este inechitabil ca, în situația reclamantei, să se susțină legalitatea măsurii de plată a aceleiași sume, fără a fi instituită o altă măsură de protecție, care să țină cont de realitățile unei familii cu 2 copii. În același sens sunt, de altfel, și prev. art. 8 din nr.HG 1.025/2006.
De asemenea, se remarcă că distincția susținută de către pârâtă nu este prevăzută și în situația reglementată de textul art. 5 alin. 2 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, respectiv, teoretic, o familie ar putea să adopte/ia în plasament etc. simultan mai mulți copii, iar pentru aceasta ar fi îndreptățită la acordarea sumei de 600 lei lunar, pentru fiecare dintre minorii aflați în această situație.
Din această perspectivă, este cel puțin ciudat ca părinții firești ai gemenilor/tripleților să nu fie tratați cu aceeași unitate de măsură, motiv pentru care, prevederile art. 3 alin. 1 din nr.HG 1.025/2006 au fost în mod corect înlăturate de către instanță, întrucât este vorba despre un act normativ cu un inferior, fiind inadmisibil ca prin intermediul unor norme metodologice de aplicare a unui act normativ să se adauge la conținutul acestuia.
Este relevantă, în acest sens expunerea de motive ce se regăsește în, preambulul ..OUG nr. 148/2005. conform căreia acest act a fost adoptat din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilulu, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
A susținut reclamanta, în mod întemeiat, că este clară intenția legiuitorului de a preveni inechități în legătură cu acordarea indemnizației de creșterea copilului și această intenție a legiuitorului ar trebui să primeze atunci când se interpretează textele de lege la care s-a făcut referire mai sus.
În caz contrar s-ar ajunge nu doar la situația nefirească, ca unul sau mai mulți copii rezultați dintr-o sarcină multiplă să rămână în afara protecției legale (doar pentru acest fapt!) dar ne-am găsi și în prezența unei situații discriminatorii, interzisă atât de Constituția României (art. 49) cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 14 și Protocolul nr. 12).
În aceste condiții, a fost admisă în parte cererea, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. pârâta a arătat că instanța de fond a încălcat prev. nr.OUG 148/2005, respectiv nu a constatat dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de 2 ani pentru fiecare dintre cei 2 gemeni născuți de reclamantă, obligând astfel S să acorde indemnizația în cuantum de 1.200 lei lunar pentru cei 2 gemeni.
În sprijinul susținerilor sale, pârâta a invocat dispozițiile art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, prin care se arată că indemnizația se acordă pentru fiecare naștere, așa cum este ea definită de art. 3 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 1.025/2006 și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri deoarece, în accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate și doar alocația de stat se acordă pentru fiecare copil.
Totodată, pârâta a arătat că acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul copiilor rezultați în urma nașterii, este firească, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile nr.OUG 148/2005.
Astfel, mai susține pârâta, față de momentul la care reclamanta a solicitat și ulterior a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului, aceasta se acordă în cuantum unic, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data aceea, în această modalitate neputându-se susține că s-ar crea vreo discriminare, cu atâta mai mult cu cât indemnizația pentru creșterea copilului este un drept al mamei, iar nu al copilului.
Sub aspectul tardivității introducerii acțiunii de către reclamantă, pârâta a arătat că în conformitate cu art. 9 alin. 5 din nr.OUG 148/2005, aprobată prin Legea nr. 7/2007, contestațiile împotriva deciziei de admitere sau, după caz, de respingere a cererilor de acordare a indemnizației se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ.
In speță, a arătat pârâta, instanța de fond nu a luat în considerare faptul că reclamanta nu a contestat decizia nr. 5410/18.07.2008, în termen, și, în consecință, dreptul mamei de a formula plângerea prealabilă s-a prescris, conform art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea în totalitate a recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond ( 12-13).
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că la data de 6 mai 2008, reclamanta a născut gemeni, iar ulterior a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, fiind astfel emisă decizia nr. 5.410 din 18.07.2008, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 18.06.2008, este îndreptățită să primească o indemnizație în cuantum de 600 lei lunar.
Ulterior, la data de 26.10.2008, reclamanta s-a adresat S solicitând acordarea sumei de 600 lei lunar și pentru cel de-al doilea minor.
Această solicitare a fost respinsă, fiind emisă decizia nr. 62/26.11.2008.
Cu privire la recursul declarat în cauză, Curtea reține, în primul rând, că dreptul invocat de reclamantă a fost recunoscut anterior și plătit în întregime, doar pentru un copil, pentru cel de al doilea copil niciodată autoritatea administrației publice nu a refuzat explicit plata dreptului, până la momentul la care a fost solicitat de către reclamantă.
De aceea, nu se poate susține cu temei că reclamanta a acționat tardiv la autoritatea de resort și ulterior la jurisdicție, sau că acțiunea ar fi inadmisibilă, de vreme ce legea în sine nu edictează un termen de solicitare a dreptului în astfel de cazuri, înscrisul înregistrat la data de 26.10.2008 putând fi interpretat ca având valențele unei astfel de solicitări.
Mai mult, chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar, până la apariția unei jurisprudențe unitare de aplicare a legii, dispozițiile legale în interpretarea și aplicarea administrației de resort, au fost neclare. De aceea și ținând seama de toate aceste împrejurări, Curtea nu vede cum i se poate reproșa reclamantei o conduită ilicită, acțiunea și demersul său neputând intra astfel în conținutul art. 108 alin. 4.pr.civ.
Pe fondul cauzei, pentru a clarifica aspectul litigios din prezenta cauză, trebuie să pornim de la finalitatea urmărită de actului normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului, în raport de aceasta examinând dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți
Astfel, rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni (în sensul de a se acorda 2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Nu se poate susține cu temei că admiterea acțiunii ar echivala cu aplicarea retroactivă a unor prevederi legale care nu erau în vigoare la data nașterii celor doi minori, deoarece dreptul copilului nu este recunoscut în temeiul noii legi, ci în lumina legii vechi, interpretate însă și aplicate în consonanță cu ceea ce s-a stabilit pe baza practicii judiciare, jurisprudență care a stat și la baza adoptării noului act normativ (Legea nr. 239/2009).
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează în mod expres că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
Instanța nu vede cum o sumă acordată independent de numărul copiilor rezultați dintr-o naștere constituie ar reprezenta o înlocuire justă și în adevăratul sens al cuvântului a venitului salarial al părintelui aflat într-o atare situație, apreciind că, în interpretarea dată de recurentă, ea nu își îndeplinește rolul declarat.
Curtea împărtășește susținerile intimatei în sensul că OUG nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru drepturile ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că, în cazul nașterii, elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Așa fiind, Curtea urmează a respinge recursul, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 pr.civ.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea apreciază și că prevederile textelor legale invocate de către reclamanți trebuie interpretate în ansamblul lor, în sensul recunoașterii dreptului de a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului/copiilor, ca măsură concretă de protecție socială, în favoarea persoanelor îndreptățite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S împotriva sentinței civile nr. 995 din 15.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
18.12.09/5 EX.
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
