Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 432/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 432
Ședința publica din data de 30 ianuarie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către reclamanta -, împotriva Sentinței civile nr. 1391 din 29 august 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - PRIN AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE C și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - PRIN DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ C-N, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială (persoane cu handicap, protecția copilului) - indemnizație pentru creștere copil.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1391 din 29 august 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamantei la data de 28.01.2008 angajatorul i-a aprobat concediul pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv până la data de 13.12.2009.
Potrivit prevederilor art.4 al.3 -5 din HG 1025/2006, reclamanta pentru a beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani trebuie să facă dovada că în ultimele 12 luni anterioare datei nașterii copilului a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit, venituri ce includ efectuarea a cel puțin J din nr. zilelor lucrătoare din luna în care persoana îndreptățită a realizat venituri profesionale.
Adeverința eliberată la data de 21.01.2008 de SC SRL, atestă că în ultimele 12 luni anterioare nașterii copilului, reclamanta a avut doar 2 luni în care a realizat venituri profesionale, lucrând mai puțin de J din nr. zilelor lucrătoare.
Urmare a incidenței în cauză a prevederilor art.4 al.4 și 5 din HG 1025/2006, reclamanta a realizat venituri profesionale în anul anterior datei nașterii copilului timp de 10 luni, iar în 2 luni a realizat venituri profesionale lucrând zile mai puține decât J din zilele lucrătoare din lunile respective.
Deoarece reclamanta a făcut dovada că în ultimul an anterior datei nașterii copilului a realizat venituri profesionale timp de 11 luni, tribunalul a apreciat că aceasta nu a îndeplinit condiția prevăzută de art.1 din OUG 148/2005, motiv pentru care decizia nr.40/10.06.2008 este temeinică și legală, a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu consecința admiterii cererii privind posibilitatea de acordare a indemnizației la copil și obligarea pârâtului MINISTERUL MUNCII și FAMILIEI și EGALITĂȚII DE ȘANSE- DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C la emiterea unei noi decizii în favoarea reclamantei pentru acordarea indemnizației copilului nou născut al reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că a fost greșit interpretată Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 art. 4, reclamanta făcând dovada și se poate verifica la firma unde aceasta a lucrat, SC SRL că timp de 12 luni înainte de naștere a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit.
Susține că a lucrat în fiecare lună și a beneficiat de salariu supus impozitului pe venit, puținele zile pentru care aceasta a lipsit de la firmă, au fost motivate atât medical sau ca zile învoite de la firma unde aceasta lucra și de la medicul unde era în evidență, având în vedere că reclamanta este și era din 2007 grav bolnavă suferind de hepatita
Reclamanta a invocat suferința ei determinată de maladia de care suferea ea a încercat să facă față și a reușit, orelor de muncă impuse atât la serviciu cât și la spitale pentru tratamente intensive, respectiv ea s-a prezentat în fiecare lună a anului 2007 la serviciu, dovada făcând-o actele depuse la recurs.
În favoarea situației sale recurenta invocă dispozițiile art.9 din nr.OUG158/2005.
Intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ C prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 24 noiembrie 2008 invocă excepția lipsei calității procesuale și solicită dispunerea scoaterii acesteia din cauză și continuarea procesului cu instituția care are în atribuții stabilirea și plata prestațiilor sociale (24).
Referitor la această excepție Curtea reține că prin încheierea civilă din 28 noiembrie 2008 aceasta a fost admisă, reținându-se că atribuțiile privind acordarea indemnizației solicitate de reclamantă au fost preluate de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale, autoritate ce a fost citată ulterior în cauză.
Intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE C prin întâmpinarea depusă la 9 decembrie 2008 solicită respingerea recursului declarat în cauză cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (31-32).
Curtea, analizând recursul declarat reține că acesta este nefondat.
Condiția prevăzută de art. 1 din OUG nr. 148/2005 este în sensul că pentru ca o persoană să beneficieze de indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani este în sensul că aceasta trebuie să facă dovada că în ultimul an anterior datei nașterii copilului a realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit.
Contrar afirmațiilor făcute în recurs, recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției menționate explicitată prin nr. 1025/2006 privind normele de aplicare ale ordonanței de urgență.
Din adeverința eliberată de societatea la care a fost angajată recurenta, privind activitatea desfășurată în ultimele 12 luni anterioare datei nașterii copilului (12 decembrie 2007), rezultă că în luna ianuarie și aprilie 2007, aceasta nu a lucrat numărul de zile lucrătoare aferente ci numai fracțiuni de lună. Din conținutul art. 4 al nr. 1025/2006 rezultă că în calculul celor 12 luni prevăzute de art. 1 din OUG nr. 148/2005 intră și fracțiuni de lună, respectiv efectuarea a cel puțin J din zilele lucrătoare din acea lună.
Din aceeași adeverință rezultă că luna ianuarie 2007 avut 21 de zile lucrătoare, iar recurenta a lucrat numai 8 (sub J). aprilie 2007 avut 20 de zile lucrătoare, iar reclamanta a lucrat numai 2 (sub J). Întrucât în cele 12 luni calendaristice se identifică două luni cu număr de zile lucrate sub din numărul de zile lucrătoare, recurenta nu se înscrie nici în excepția potrivit căreia se acceptă ca o singură dată fracțiunea de lună să fie constituită dintr-un număr mai mic de zile lucrătoare decât J din zilele lucrătoare din acea lună.
În raport de cele menționate anterior și de dispozițiile legale incidente, Curtea apreciază că nu prezintă relevanță faptul că pentru zilele în care recurenta nu a fost prezentă la serviciu a fost învoită sau era grav bolnavă.
Fracțiunile lunii ianuarie și aprilie 2007 în care reclamanta nu a lucrat nu sunt justificate cu concediu medical, fiind nemotivată sau în concediu fără salariu.
Chiar dacă recurenta suferă de o boală infectocontagioasă, absența de la serviciu în lunile ianuarie și aprilie 2007 nu este justificată cu certificat medical eliberat în condițiile legii.
Precizările făcute de recurentă în ședința publică din 23 ianuarie 2009, au evidențiat lipsa calității de asigurat ceea ce explică imposibilitatea obținerii certificatului medical pentru incapacitate temporară de muncă pentru zilele în care nu a fost prezentă la serviciu datorită afecțiunilor de care suferea.
Dispozițiile art.9 din nr.OUG158/2005 nu motivează absența recurentei de la serviciu deoarece are un alt obiect de reglementare, respectiv dreptul la concediu și la indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă a asiguraților care nu îndeplinesc condițiile de stagiu.
B-credință a recurentei și motivele medicale, independente de voința acesteia, nu pot constitui temei pentru a considera că recurenta îndeplinește pentru lunile ianuarie și aprilie 2007 condițiile prevăzute de lege, cu consecința recunoașterii dreptului la plata indemnizației pentru creșterea copilului până la doi ani.
Drept consecință, Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat, astfel că acesta urmează a fi respins în baza art.20 din Legea nr.554/2004 raportat la art.312 alin.1 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1391 din 29 augusta 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact.
2 ex./12.02.2009
Jud.fond.-ta
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
