Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 488/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR 488/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția pentru Prestații Sociale a județului B împotriva sentinței civile nr. 168/CA/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială (persoane cu handicap, protecția copilului).
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării, în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că;
La data de 30.12.2008, reclamanta a chemat in judecată pe pârâta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale B solicitând anularea actului administrativ nr. 292/04.12.2008 emis de pârâtă, recunoașterea dreptului de a primi indemnizația pentru creșterea copilului, in cuantum de 600 lei pentru perioada 01.05.2007 - 01.09.2008 și pentru cel de-al doilea copil, reactualizată cu indicele inflației până la data plății efective.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
În acest dosar, prima instanță a pronunțat sentința civilă nr. 168/CA/16.02.2009 prin care a dispus următoarele:
Având in vedere că, pe de o parte, reclamanta nu solicită anularea unui act administrativ, respectiv a deciziei nr. 537.-/18.06.2007, ci a contestat refuzul de acordare a indemnizației pentru cel de-al doilea copil, refuz manifestat prin adresa nr. 292/2008 și, pe de altă parte, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 nu prevede un termen in care părinții trebuie să solicite pentru copiii nou-născuți indemnizația, excepția tardivității a fost respinsă ca nefondată
Pe fond, tribunalul a reținut că acțiunea este fondată și a avut in vedere, in primul rând, finalitatea urmărită de actul normativ ce reglementează indemnizația pentru creșterea copilului, în raport de aceasta examinând dacă există sau nu o discriminare între mamele care au un singur copil sau dau naștere la gemeni, tripleți
Astfel, rațiunea ordonanței este, după cum îi spune și denumirea și după cum reiese din nota de fundamentare, aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, iar modalitățile de susținere sunt, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă în privința primei modalități, respectiv, concediul pentru îngrijirea copilului nu există nici o discuție cu privire la numărul de concedii acordate pentru ipoteza nașterii de gemeni (în sensul de a se acorda 2+2 ani sau de a beneficia ambii părinți), acesta depinzând în mod explicit de vârsta copilului (textul este foarte clar, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani), nu același lucru se poate spune despre indemnizația pentru creșterea copilului.
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin nr.HG 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție statuează expressis verbis că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
La toate acestea se adaugă, aspect deloc neglijabil în economia argumentării, și caracterul imprevizibil al nașterii de gemeni, imposibilitatea de prevedere și/sau de influențare a sarcinii din partea părinților. Prin urmare, nu poate fi vorba nici de niște efecte ale mai multor sarcini succesive, care să fi fost asumate în cunoștință de cauză.
De altfel, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 nu definește nașterea, astfel că nu se justifică o interpretare diferită pentru faptul ce derivă din naștere față de celelalte situații generatoare ale drepturilor solicitate, singura concluzie logică, rațională și rezonabilă fiind aceea că în cazul nașterii elementul de referință trebuie să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, văzând că refuzul manifestat de pârâtă prin adresa 292/2008 este unul nejustificat, în temeiul dispozițiilor art. 1, 2 al. 1 lit. c, i și art. 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 tribunalul a admis acțiunea și, pe cale de consecință, anulat actul administrativ nr. 292/2008.
A fost recunoscut reclamantei dreptul de a beneficia de indemnizația pentru creșterea celui de-al doilea copil, in cuantum de 600 lei, pentru perioada - - - și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei această indemnizație, sumă ce va fi actualizată in raport cu indicele inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective, actualizarea fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamantă in toată această perioadă. In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și cheltuielile de judecată efectuate in această cauză, constând in taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurenta pârâtă Agenția pentru Prestații Sociale a județului B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii excepției tardivității formulării acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
În mod greșit a respins instanța de fond excepția tardivității formulării acțiunii fără a ține cont de prevederile art. 7 alin. 1, din Legea nr. 554/2004, și că în fapt reclamanta a formulat plângere prealabilă la Agenția pentru Prestații Sociale a județului B doar la data de 28.11.2008 prin care a cerut anularea deciziei nr. 537.-/18.06.2007 emisă de pârâtă prin care i s-a acordat legal îndemnizația pentru creșterea copilului, în cuantum de 600 lei.
Pe motiv că reclamanta nu a atacat în termen de 30 de zile această decizie, recurenta a apreciat că plângerea este tardivă, la fel și acțiunea reclamantei și că se impunea admiterea excepției tardivității acțiunii invocată de pârâtă (recurentă).
O altă critică formulată sentinței atacate se referă la faptul că sumele primite de reclamantă în baza Deciziei din 18.06.2007 a Br eprezintă o acceptare tacită a reclamantei cu privire la decizia contestată în cauză.
Recurenta a mai invocat că potrivit art. 6 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 cu modificările ulterioare și potrivit Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, rezultă că reglementările prevăd acordarea îndemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.
Față de prevederile legale invocate, recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și că indiferent de numărul de copii rezultați dintr-o naștere, se acordă o singură indemnizație.
Astfel, recurenta a considerat că instanța de fond a apreciat în mod eronat în considerentele sentinței, că există discriminare 2între mamele care au un singur copil ori au dat naștere la gemeni, tripleți, " S-a arătat că îndemnizația pentru creșterea copilului constituie o formă de sprijin din partea statului sub forma unui ajutor bănesc pe care statul îl acordă părintelui când acesta a optat să își întrerupă activitatea profesională în vederea creșterii copilului, îndemnizația fiind finanțată din bugetul de stat care nu este un fond special, și până la data de 1 ianuarie 2009 se acordă în cuantum unic. Acesta a fost și cadrul legal în baza căruia Direcția de Muncă și Protecție Socială B a verificat îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea îndemnizației stabilită în cuantum unic prin lege, fără a fi diferențiată în funcție de venitul familiei.
Se mai arată că nu există nicio discriminare în acordarea acestor prestații sociale, întrucât legea nu impune nicio obligație, beneficiarul urmând să opteze pentru prestația care îi convine. Alegerea uneia dintre prestațiile sociale cuprinse în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 este opțiunea liberă a oricăruia dintre părinții copilului, asigurându-se astfel posibilitatea legală ca fiecare dintre părinți să-și concilieze responsabilitățile profesionale cu cele ale familiei De asemenea, pe toată perioada în care familia are dreptul la aceste prestații, părinții pot să-și schimbe opțiunea renunțând la o prestație în favoarea celeilalte sau renunțând unul în favoarea celuilalt reprezentant legal.
Prin dispozițiile Legii nr. 257/2008 au fost modificate dispozițiile art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, în sensul că, începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni."
Așa fiind, Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale B, având statutul de serviciu public deconcentrat, cu personalitate juridică, în calitate de subiect de drept investit cu atribuții de autoritate publică, are obligația legală de a respecta dispozițiile actelor normative invocate, această instituție neavând facultatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa și implicit, de a-și îndeplini sau nu obligațiile care îi incumbă din această calitate.
Recurenta arată că a depus cerere de lămurire a dispozitivului și de îndreptarea erorilor materiale la Tribunalul Brașov la data de 5.03.2009. Pentru toate considerentele invocate în cererea de recurs, recurenta pârâtă Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Bas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 168/CA/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, menținerea în vigoare va temeinică și legală a deciziei nr. 37.-/18.06.2007 emisă de directorul Direcția de Muncă și Protecție Socială
Recurenta și-a întemeiat cererea pe următoarele dispoziții legale: Codul d e procedură civilă, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare; Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Față de recursul declarat în cauză, intimata nu a formulat Întâmpinare, însă a solicitat oral respingerea recursului ca nefondat, susținând în apărare argumentele de drept și de fapt în ședința din 16 iunie 2009, apărătorul acesteia cu delegație la dosar (filele 12- 23), solicitând și cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă nr. 168/CA/16.02.2009 a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor de recurs și văzând dispozițiile art. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, Normele Metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 raportat la scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea acestor acte normative, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente în sensul că:
Prin acordarea îndemnizației pentru creșterea copilului, aceasta reprezintă o formă de sprijin din partea statului acordat părintelui, dar în vederea creșterii copilului.
În ce privește prima critică de recurs, aceea că instanța de fond a respins în mod greșit excepția tardivității acțiunii, instanța de recurs apreciază că în cauză nu se impunea admiterea excepției invocate de pârâtă deoarece Decizia în sine reprezentând un act administrativ, care nu nominalizează pentru care din cei doi gemeni s-a acordat indemnizație, respectiv 600 lei.
De altfel, scopul urmărit în cauză nu este anularea totală a Deciziei din 18.06.2007, ci de a i se recunoaște dreptul legal la îndemnizația pentru creșterea celor doi copii, chiar dacă ei sunt rezultați dintr-o singură naștere.
Instanța de recurs apreciază că în mod corect a respins această excepție, instanța de fond procedând corect la soluționarea cererii reclamantei pe fond raportat la temeiul de drept aplicabil speței.
Ca atare, se va înlătura prima critică adusă sentinței atacate, ca fiind neîntemeiată.
Referitor la celelalte critici de fond aduse sentinței Tribunalului Brașov, instanța de recurs constată că ele nu pot fi reținute și că dispozițiile art. 6 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, trebuie interpretate în sensul avut în vedere de legiuitor, acela că o indemnizație pentru creșterea copilului, să fie corespunzător unui copil, la doi copii, trei copii, după caz, evident având în vedere nașterea dar nu limitând 1 naștere - 1 copil. A interpreta altfel textul de lege, înseamnă a elimina din capul locului dreptul la această indemnizație pentru 1 din 2 gemeni, pentru 2 din 3 copii născuți odată, adică pentru 2 copii din tripleți, etc.
Ori dacă pentru un copil părintele beneficiază de o indemnizație lunară, ce se întâmplă pentru celălalt copil, din aceeași naștere.
Instanța de recurs constată că în mod corect apreciat instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o hotărâre temeinică și legală, ținând cont de scopul celor două acte normative și de interesul pentru creșterea copilului, precum și sprijinul acordat de stat prin editarea acestor acte normative.
Faptul că reclamanta a încasat pentru o perioadă și a acceptat doar o indemnizație, nu înseamnă că recurenta are dreptate, și că sub acest aspect, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, neținând cont de acceptarea tacită.
Se vor înlătura susținerile recurentei în sensul că potrivit prevederilor Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, acordarea îndemnizației este pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.
A accepta acest punct de vedere, conduce la crearea unui regim juridic discriminatoriu între cei doi gemeni, încă de la nașterea lor, ceea ce nu e admisibil.
Ca atare, criticile recurentei sunt neîntemeiate, ele vor fi înlăturate, și recursul declarat se constată că e nefondat.
În baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul, cu aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, de acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Prestații Sociale a județului B împotriva sentinței civile nr. 168/CA/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - -
Grefier,
Opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de Agenția pentru Prestații Sociale a județului B, modificării în tot aas entinței civile nr. 168/CA/16.02.2009 a Tribunalului Brașov și respingerii acțiunii formulate de reclamanta.
JUDECĂTOR 3: Maria Ioniche
-
Red. / 2.07.2009/Dact. VP / 3.07.2009/3.ex./Jud. fond.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche
