Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 658/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 658/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE C împotriva sentinței civile nr.317 din 20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi protecție sociala", dosar transpus de la Secția civilă a Curții de APEL BRAȘOV.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 317/20.03.2009, Tribunalul Covasna -secția civilă a admis acțiunea în contencios formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C și, în consecință, a anulat Deciziile nr 3515/18.10.2006 și nr 3515/C/25.11.2008 emise de pârâtă.
A obligat pârâta să plătească reclamantei 14.800 lei cu titlu de indemnizație creștere copil.
A obligat pârâta să plătească reclamantei 541,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin cererea introductivă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziilor nr 3515/18.10.2006 și 3515/C/25.11.2008 emise de pârâtă privind aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea numai a unui copil și obligarea pârâtei la plata sumei de 14.800 lei reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului (800 x 3,5 luni și 600 x 20 luni) începând cu data de 15.09.2006.
Din motivarea acțiunii instanța de fond a reținut următoarele:
- reclamanta a născut la 1.08.2006 doi copii printr-o naștere multiplă-gemeni;
- în temeiul OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, reclamanta a solicitat pârâtei acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani și plata indemnizației lunare;
- prin Decizia nr 3515/18.10.2006, pârâta i-a acordat reclamantei indemnizația la nivelul sumei de 600 lei lunar, apreciind că reclamanta nu poate beneficia de indemnizație pentru fiecare din cei doi copii născuți concomitent;
- situația de fapt o reprezintă nașterea concomitentă a doi copii (naștere multiplă-gemelară) și nu cea a unor nașteri succesive a doi, trei sau mai mulți copii și este îndreptățită să beneficieze de câte 600 lei lunar pentru fiecare dintre cei doi copii gemeni;
- a solicitat plata retroactivă a sumei de 14.800 lei reprezentând indemnizația aferentă pentru copilul căruia i-a fost refuzat acest drept,
S-a mai reținut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, cererea fiindu-i respinsă prin Decizia nr 3515/C/25.11.2008.
Poziția pârâtei exprimată prin întâmpinare a constat în invocarea excepția prescrierii dreptului material la acțiune, motivată de faptul că ar fi trecut 2 ani și o lună de la data comunicării deciziei contestate 3515/18.10.2006 și prin solicitarea respingerii acțiunii întrucât reclamanta are dreptul la o singură indemnizație.
Această excepție a fost respinsă prin încheierea din data de 17.02.2009, apreciindu-se că reclamanta a respectat termenul invocat de pârâtă.
Din analizei susținerilor, apărărilor și a probelor administrate, prima instanță a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei, la soluționarea acesteia expunându-se următoarele rațiuni:
- reclamanta la data de 1.08.2006 a dat naștere la doi copii (naștere multiplă-gemeni), -- și --;
- în temeiul OUG nr 148/2005 aceasta a solicitat pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C acordarea concediului pentru creșterea copiilor în vârstă de până la doi ani și plata indemnizației lunare pentru copiii -- și -- născuți la 1.08.2006;
- prin Decizia nr 3515/18.10.2006, pârâta i-a acordat indemnizația la nivelul sumei de 600 lei lunar, apreciind că nu poate beneficia de indemnizație pentru fiecare din cei doi copii născuți concomitent;
- la 28 octombrie 2008, reclamanta a contestat decizia arătată, pârâta respingând contestația reclamantei prin Decizia nr 3515/C/25.11.2008, cu motivarea că, din interpretarea textului legal prevăzut la art 8 alin 1 și 2 din HG nr 1025/2006 se desprinde faptul că persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de art 1 și 2 din OUG nr 148/2005, dar care naște doi sau mai mulți copii, va beneficia de o singură indemnizație în acest sens;
- cele două decizii emise de pârâtă sunt nelegale raportat la dispozițiile legale cuprinse în art 6 al OUG nr. 148/2005 potrivit cu care "concediul și indemnizația lunară prevăzute la art 1, respectiv la art 2, precum și stimulentul prevăzut la art 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prev la art 5 alin 2, după data de 1 ianuarie 2006";
- prin urmare, legiuitorul nu a limitat numărul copiilor pentru care se acordă indemnizația lunară, limita fiind stabilită numai la numărul de nașteri;
- din economia legii motivată de susținerea familiei în creșterea copiilor, a stimulării natalității și a diminuării fenomenului de abandon al copiilor rezultă, cu certitudine că voința legiuitorului a fost aceea de a acorda indemnizația lunară pentru toți copiii născuți vii;
- pârâta a avut în vedere la acordarea indemnizației doar existența unui singur copil din cei doi născuți concomitent de reclamantă.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de fond a stabilit că pârâta a căzut în pretenții, astfel că, în baza art 274 cod procedură civilă, a obligat-o la suportarea taxei de timbru și a onorariului avocat avansate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Agenția Județeană de Prestări Sociale C, invocând următoarele motive:
excepția decăderii din termenul de introducere a acțiunii prevăzut de art 11 al 1 din Legea nr 544/2004
S-a arătat în acest sens că prin Decizia nr 3515/18.10.2006, s-a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, pentru ca, ulterior, prin Decizia nr 3515/01.08.20008, acordarea dreptului să înceteze.
Excepția a fost invocată față de data emiterii deciziei din 18.10.2006 și de faptul că prin emiterea actului administrativ atacat, acesta și-a produs deja efecte juridice intrând în circuitul civil. S-a făcut vorbire în acest context de dispozițiile alineatului al doilea al aceluiași articol, precizându-se că este evident faptul că reclamanta a luat la cunoștință de decizia din 18.10.2005 în luna octombrie 2006, conform borderoului de corespondență 2/7.11.2006, fără a contesta actul emis, întrucât între timp, prin decizia nr 3515/01.08.2008 acordarea dreptului solicitat a încetat, iar față de decizia nr 3515/18.10.2006 avea la dispoziție 6 luni pentru a contesta în instanță actul administrativ sub sancțiunea prescrierii dreptului material la acțiuni, dar nu mai mult de un an sub sancțiunea decăderii.
De asemenea, s-a mai precizat că ulterior, reclamanta a contestat decizia anterior menționată pentru motivul că aceasta nu i-a fost comunicată, sens în care a fost emisă Decizia nr 3515/C/25.11.2008 care, în opinia recurentei, nu produce efecte față de excepția invocată.
În recurs s-a depus la dosarul cauzei de către recurentă, copia borderoului corespondență-scrisori intern nr 2/7.11.2006 emis de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Covasna în cuprinsul căruia, la nr curent 3, figurează ca destinatar numita cu nr act 3515 ( fila 4 ).
II. Pe fondul cauzei, s-a apreciat că ar fi fost corect ca instanța să-și întemeieze soluția pe dispozițiile art 2, 5 și 6 din OUG nr 148/2005 corob cu dispozițiile art 8 al 1 și 2 din HG nr 1025/2006.
Ca urmare, s-a apreciat că actele administrative emise de recurentă sunt legale și temeinice și s-a solicitat admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică.
Referitor la excepția invocată prin motivele de recurs, s-a arătat că decăderea nu operează în prezenta cauză întrucât actele atacate au fost comunicate reclamantei la data de 27.10.008 la solicitarea acesteia.
Comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă s-a realizat de către pârâtă la data de 25.11.2008 prin decizia nr 3515/C de respingere a acordării indemnizației pentru creșterea copilului, respingere care s-a întemeiat pe faptul că decizia contestată putea fi atacată într-un termen de 30 de zile de la comunicare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, recurenta pârâtă Agenția Națională pentru Prestații Sociale Cai nvocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținându-se în acest sens, faptul că Decizia nr 3515/18.10.2006 a fost atacată de reclamantă cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art 7 al 3 și al 7 din Legea nr 544/2004.
S-a stabilit cu ocazia soluționării acestei excepții, de către prima instanță, că decizia atacată a fost comunicată reclamantei la data de 27.10.2008 ca urmare a cererii acesteia adresată pârâtei, iar contestația a fost formulată la data de 25.11.2008, cu respectarea termenului de 6 luni.
Prin cererea de recurs s-a invocat excepția decăderii reclamantei din termenul de introducere a acțiunii motivată de depășirea termenului de un an prevăzut de art 11 al 2 din Legea nr 554/2004, calificat drept termen de decădere de alineatul al cincilea al aceluiași articol.
În vederea stabilirii comunicării actului atacat, respectiv a Deciziei nr 3515/18.10.2006 emisă de pârâtă, se impune a fi coroborate înscrisurile aflate la dosar ce oferă informații cu privire la acest aspect, respectiv înscrisul aflat la fila 12 din dosarul de fond și care conține cererea formulată de reclamantă prin care solicită pârâtei, la data de 24.10.2008, copie de pe decizia menționată și înscrisul depus de pârâtă în recurs.
Borderoul existent la dosar nu poate face dovada comunicării actului către reclamantă, ci doar a predării către oficiul poștal. Ca urmare, termenul de formulare a plângerii prealabile și, respectiv de introducere a acțiunii, curge de la data cunoscută la dosar ca dată sigură a comunicării, și anume 27.10.2008 menționată pe cererea reclamantei. Raportat la această dată, reclamanta a formulat în termenul prevăzut de lege atât plângerea prealabilă ( art 7 din Legea nr 554/2004 ) cât și acțiunea în contencios administrativ ( art 11 din Legea nr 554/2004 ).
Pentru aceste considerente, se constată că prima instanță a soluționat în mod corect excepția tardivității formulării plângerii prealabile și că primul motiv de recurs formulat în cauză este neîntemeiat.
Cu referire la al doilea motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă, se constată că interpretarea dată legii de către prima instanță este la adăpost de orice critică întrucât din interpretarea teleologică a dispozițiilor OUG nr 148/2005, văzând și nota de fundamentare a acesteia, rezultă faptul că rațiunea avută în vedere de legiuitor este aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului/copiilor, modalitățile de susținere fiind clar stabilite, și anume, în principal, concediul pentru îngrijirea copilului și indemnizația pentru creșterea copilului.
Dacă textul legii este clar și nu impune interpretări în privința concediului pentru îngrijirea copilului, în legătura cu indemnizația pentru creșterea copilului se impune a fi făcute câteva precizări.
Astfel, HG nr 1825/2005 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, act normativ prin care au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare.
Analizând normele metodologice prevăzute de art 2 al HG nr 1825/2005, se constată că acestea sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise întrucât definiția dată "nașterii", ca element determinant al acordării indemnizației lunare, conduce la crearea unei discriminări între persoanele aflate în situații identice.
Din perspectiva dispozițiilor art 6 din OUG nr 148/2005, acordarea indemnizației în discuție se raportează la numărul copiilor născuți și nu la numărul nașterilor.
În acest sens s-a pronunțat într-o decizie de speță și Înalta Curte de Casație și Justiție ( decizia nr 1947/2007 ) în care s-a arătat că "definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unui sau mai multo copii vii, art 2 din HG nr 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină multiplă".
În considerarea celor expuse mai sus, sentința civilă atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca recursul formulat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C să fie respins, față de dispozițiile art 312 al 1 cod procedură civilă.
Față de dispozițiile art 274 cod procedură civilă, văzând natura și gradul de complexitate a cauzei, instanța va obliga recurenta către intimată la plata unei părți a onorariului apărătorului ales, urmând a respinge restul cheltuielilor de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C ( cu sediul în Sf. G,- județ C ) împotriva sentinței civile nr. 317/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Obligă recurenta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C la plata către intimata a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs reprezentând onorariu avocat.
Respinge restul cheltuielilor de judecată solicitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: LB/4.12.2009
Dact: MD/ 4.12.2009
- 4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
