Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 970/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 970/2009
Ședința publică din 12 Martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ S împotriva sentinței civile nr. 2767 din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj, privind și pe intimații-reclamanți și - și intimații-pârâți AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S, CONSILIUL JUDEȚEAN S - COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 11 martie 2009 s-a depus la dosarul cauzei o precizare formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, pârâta Sad epus precizări și documentația solicitată de instanță, iar intimata Agenția Socială pentru Prestații Sociale Sad epus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2767 din 21 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamanților și - în contradictoriu cu Consiliul Județean S - Comisia pentru Protecția Copilului și Direcția de Muncă și Protecție Socială
S-a dispus anularea Hotărârii nr.1098/21.10.2008 a Comisiei pentru Protecția Copilului S și încadrarea în gradul III (mediu) de handicap a copilului, născută la 06.01.2006 în
S-a dispus anularea Deciziei nr.2496/2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială
S-a dispus suspendarea Deciziei nr.1098/2008 a Comisiei pentru Protecția Copilului S și a Deciziei nr.2496/2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială S, până la rămânerea irevocabilă a prezentei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, la data de 21.10.2008, sub nr.1098, Comisia pentru Protecția Copilului Sae mis pentru copilul, născută la data de 06.01.2006 în Z, din părinții și, un certificat de expertiză și orientare școlară.
Din cuprinsul acestuia rezultă că fetița suferă de hipoacuzie neurosenzorială forma profundă bilaterală, cu implant cohlear, cu gradul, nivelul de deficiență III (mediu) (8).
Cu toate acestea, în aceeași zi, de 21 octombrie 2008, aceeași comisie emite Hotărârea nr.1098 prin care respinge cererea de încadrare în grad de handicap a copilului, care este orientat către Liceul pentru Deficiențe de C N, cu trimitere la certificatul de expertiză și orientare școlară deja amintit (8).
Cu decizia nr.2496/2008 Direcția de Muncă și Protecție Socială S - în prezent Agenție Județeană pentru Prestații Sociale - dispune încetarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului (5).
Din cuprinsul certificatului medical nr.481/20.10.2008 rezultă că la data emiterii hotărârii nr.1098, copilul avea următorul diagnostic: " neurosenzorială formă profundă bilaterală. cohlear"; acest act medical cuprinde și mențiunea "30 - 40 db" (27).
Potrivit prevederilor legale cuprinse în anexa II a Ordinului nr.725/12709/ 2002, afecțiunea constând în hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce cu demutizare slabă sau nulă,poate fi asimilată gradului mediu de handicap.
Referindu-se la această afecțiune, legiuitorul nu a înțeles să prevadă cumulativ necesitatea ca tulburarea de auz să presupună o pierdere de cel puțin 70 db, cum pretinde pârâta prin întâmpinare, deoarece a reglementat această deficiență separat, ca oad oua afecțiune care permite încadrarea în grad de handicap.
Suferința fiicei reclamantei corespunde primei ipoteze reglementate în ordinul amintit, consecință imediată a hipoacuziei constând în limbaj și comunicare slab dezvoltate, sub nivelul vârstei cronologice, după cum se menționează în fișa psihologică întocmită de către Liceul pentru Deficiențe de C (fila 31).
Comisa pentru Protecția Copilului Saî ntocmit un plan de recuperare pentru, recunoscând explicit nevoile acesteia de a beneficia de tratament de recuperare și terapii specifice, inclusiv de servicii de logopedie la liceul din C (fila 34).
Coroborând toate aceste probe și dând textelor legale incidente în cauză interpretarea de mai sus, tribunalul constată că starea sănătății copilului reclamă încadrarea sa în gradul III (mediu) de handicap, ceea ce îi asigură prezența și veghea mamei sale pe tot parcursul unei zile, ca o garanție pentru diminuarea dizabilității cu care se confruntă.
În acest context, instanța a subliniat necesitatea ca efectele actelor contestate de către reclamanți să fie de îndată suspendate, pentru a nu prejudicia ireversibil drepturile și interesele pe deplin legitime ale copilului.
Pentru cele ce s-au arătat, văzând prevederile HG1437/2004 și în baza art.8, respectiv 14 din Legea nr. 554/2004, s-a admis acțiunea de față, astfel s-a admis acțiunea reclamanților și - în contradictoriu cu Consiliul Județean S - Comisia pentru Protecția Copilului și Direcția de Muncă și Protecție Socială
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Socială S, solicitând casarea parțială a sentinței atacate, cu privire la anularea deciziei nr.2496/01.11.2008 emisă de
În motivare pârâta arată că, in motivarea sentinței civile atacate reiese faptul că instanța de judecată a reținut ca instituție competentă pentru acordarea indemnizației pentru creșterea Agenția pentru Prestații Sociale S, ca fostă Direcție de Muncă și Protecție Socială S, dar cu toate acestea a obligat tot S, o instituție care nu mai există. Comunicarea sentinței civile a fost făcută către Direcția de Muncă și Socială S, instituție ce nu are atribuții legate de acordarea prestațiilor sociale.
Începând cu data de 1 noiembrie 2008 în baza prevederilor OUG nr. 108/2008 pentru modificarea unor acte normative din domeniul social, a HG nr. 1285/2008 pentru aprobarea Statutului propriu de organizare și funcționare a Agenției Naționale pentru Prestații Sociale și a HG nr. 1318/2008 pentru modificarea și completarea HG nr. 381/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția de Muncă și Protecție Socială Saf ost reorganizată, rezultând astfel, două instituții publice cu personalitate juridică și cu atribuții diferite stabilite prin acte normative. Astfel, în urma reorganizării, a fost înființată Direcția de Muncă și Socială S și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
În urma acestei reorganizări, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Sap reluat de la S atribuțiile și responsabilitățile de administrare și gestionare a prestațiilor sociale acordate din bugetul de stat, având, astfel, atribuții și În domeniul aplicării legislației privind acordarea și plata prestațiilor sociale ( OUG nr. 139/2008 MO nr. 749/06.11.2008).
Potrivit prevederilor art. 17 alin. din Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, prestațiile sociale sunt definite ca transferuri financiare din bugetul de stat, și cuprind alocații familiale, ajutoare sociale, indemnizații și facilități, ce sunt reglementate prin legi speciale. Indemnizația pentru creșterea copilului reglementată de OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată prin Legea nr. 7/2007, constituie o prestație socială, care potrivit prevederilor art. 19 din ordonanța de urgență amintită se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Precizăm faptul că în urma primii citației de către S aceasta a fost repartizată AJPS S, instituția care a preluat atribuțiile și responsabilitățile de la S în domeniul prestațiilor sociale.
În consecință, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Muncă și Socială S, instituție desprinsă din fosta Direcție de Muncă și Protecție Socială S, ce nu are atribuții legate de acordarea și plata prestațiilor sociale ȘI INTRODUCEREA ÎN CAUZĂ A AGENTIEI JUDETENE PENTRU SOCIALE S cu sediul în Z,- S.
Se susține că cțiunea a fost introdusă prematur, deoarece cțiunea reclamanților a fost înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 06.11.2008, tot în aceeași data a fost depusă la Direcția de Muncă și Socială S plângerea prealabilă împotriva deciziei de încetare nr. 2496/01.11.2008. În urma depunerii plângerii prealabile la data de 06.11.2008, Sae mis adresa nr. 2507/07.11.2008 prin care reclamanta a fost informată asupra faptului că plângerea va fi soluționată de către Tot în data de 07.11.2008, Saî naintat, prin adresa nr. 2528, AJPS S spre competenta soluționare plângerea prealabilă ce nu face obiectul de activitate a instituției. La data înregistrării plângeri prealabile, S nu avea confecționată ștampila de intrare cu noua denumire, fiind aplicată ștampila cu denumirea Având în vedere faptul că decizia atacată în instanță este un act administrativ unilateral, trebuia respectate prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ" Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată Într-un drept al său ori Într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." Mai mult art. 11 din Legea nr. 544/2004 prevede care este termenul pentru introducerea acțiunii În contencios "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut laart. 2alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis În solutionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
În consecință, solicită admiterea recursului și casarea sentinței pentru încălcarea de către instanța de judecată a prevederilor Legii nr. 544/2004, fiind admisă o acțiune prematur introdusă, fără verificarea îndeplinirii plângerii prealabile și a termenului de introducere a acțiunii.
Potrivit prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, persoanele care în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit Legii nr. 571/2003 Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului În vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani În cazul copilului cu handicap precum și de o indemnizație lunară În cuantum de 600 lei. În concluzie, pentru o dovedi că o persoană este cu handicap trebuie să prezinte actul doveditor ce atestă acest lucru, iar acest act este certificatul de persoană cu handicap al copilului. Acest lucru reiese și prevederile art. 8 alin. 1 lit. b din OUG nr. 148/2005, ale art. 6 alin. 7 lit. c din HG nr. 1025/2006 unde sunt enumerate documentele necesare dovedirii situației pentru care se solicită acest drept. În situația reclamantei -, beneficiară de indemnizației pentru creșterea copilului cu handicap în vârstă de până la 3 ani, certificatul de încadrare a copilului în grad de handicap eliberat de Comisia pentru protecția copilului S sub nr. 1126/24.10.2007 a fost valabil 12 luni de la eliberare, respectiv până la data de 24.10.2008, dată de la care s-a încetat dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului cu handicap în vârstă de până la 3 ani, pe motivul că din data 25.10.2008 nu s-a dovedit încadrarea ca persoană cu handicap a copilului.
Acordarea indemnizației pentru îngrijirea copilului cu handicap în vârstă de până la 3 ani se realizează numai în baza uni nou certificat care să ateste încadrarea ca persoană cu handicap a copilului pentru care s-a beneficiat până la data de 24.10.2008 de prevederile OUG nr. 148/2005.
Atâta timp cât nu s-a făcut dovada încadrării într-un grad de handicap a copilului, nu se poate acorda indemnizație pentru creșterea copilului.
Un alt aspect ignorat de către instanța de judecată odată cu pronunțarea sentinței civile nr. 2767/21.11.2008 este cel referitor la situația reclamantei după încetarea dreptului la indemnizație pentru creșterea copilului, respectiv dacă după acea perioadă și-a reluat activitatea. În situația în care reclamanta și-a reluat activitatea, respectiva realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit din salarii, așa cum sunt definite de art. 55 din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal, nu se poate acorda indemnizația pentru creșterea copilului cu handicap în vârstă de până la 3 ani.
Potrivit ar. 12 alin. 2 din OUG nr. 148/2005" Plata indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare."
Acordarea indemnizației pentru creșterea copilului pentru aceeași perioada în care reclamanta a fost retribuită de către unitatea angajatoare constituie încasarea în mod necuvenit a drepturilor acordate de OUG nr. 148/2005. Tot în acest sens precizează faptul că în situația în care, după împlinirea vârstei de 2 ani, copilul este încadrat într-un grad de handicap, drepturile prevăzute de OUG nr. 148/2005 se acordă de la data depunerii cererii până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, ( art. 9 HG nr. 1025/2006), dar nu mai devreme de aprobarea cererii de concediu pentru îngrijirea copilului de către angajator.
Examinând recursul pentru motivele și în limitele arătate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
1. Curtea constată că recursul intentat de recurenta Direcția de Muncă și Socială vizează strict soluția instanței de fond în ceea ce privește anularea deciziei nr. 2496/01.11.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Prin urmare, hotărârea instanței de fond privind anularea deciziei nr. 1098 din21 octombrie 2008emisă de Comisia pentru protecția copilului din cadrul Consiliului Județean S este și rămâne definitivă și irevocabile.
Așa fiind, analiza în recursul de față, se va circumscrie exclusiv soluției date asupra cererii de anulare a deciziei nr. 2496/01.11.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială
2. Curtea constată că în recurs recurenta, în calitate de emitent al actului administrativ atacat, a indicat faptul că nu mai are calitate procesuală pasivă aceasta fiind transmisă Agenției Județene pentru Prestații Sociale S în urma reorganizării structurilor componente ale Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse prin adoptarea OUG nr. 108/2008 a HG nr. 1285/2008, HG nr. 1318/2008 și HG nr. 381/2007.
Întrucât se susține că de la data de 1 noiembrie 2008 operat această transmisiune și că la data de 11 noiembrie 2008 recurenta a fost legal citată în fața instanței de fond și aceasta nu a adus la cunoștință instanței acest eveniment legislativ, Curtea a introdus direct în recurs pe succesoarea în drepturi a recurentei, respectiv Agenția Județeană pentru Prestații Sociale S dar aceasta, deși legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță iar prin întâmpinarea depusă la dosar a preluat și însușit integral criticile pe fond ale recurentei inițiale.
Așa fiind, față de cele mai sus statuate instanței de fond nu i se poate reproșa că a tranșat litigiul în cadrul procesual deschis de reclamant în fața acesteia deoarece recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau de a informa instanța și din această perspectivă va fi sancționată în sens procesual conform art. 129 alin. 1 corelat cu art. 108 alin. 4.pr.civ. sens în care recursul se va analiza în contradictoriu și cu recurenta inițială, respingându-se astfel excepția invocată.
3. Recurenta a mai invocat și excepția prematurității intentării acțiunii în contencios administrativ invocând faptul că la data sesizării instanței a fost introdusă și plângerea prealabilă care a fost apoi înaintată spre soluționare AJPS S și că la data înregistrării plângerii recurenta nu avea confecționată ștampila de intrare cu noua sa denumire.
Excepția de prematuritate ar fi fost fondată dacă cel puțin până la primul termen de judecată recurenta ar fi răspuns favorabil ori ar fi informat petenții că plângerea lor urmează a fi soluționată în termen legal de către AJPS S căreia i s-a și transmis plângerea împreună cu documentația aferentă.
Cum nici până la soluționarea cauzei la instanța de fond și nici pe calea recursului recurenta și continuatoarea sa în drepturi nu și-au manifestat voința și disponibilitatea de a rezolva plângerea prealabilă, se vădește astfel că demersul judiciar al reclamanților este întemeiat prin această acțiunea urmărind să le fie protejate, afirmate și recunoscute drepturile pretins încălcate prin actul administrativ emis de recurentă.
Aceste rațiuni au condus Curtea la respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii ca neîntemeiată.
4. Cât privește criticile privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței în raport de limitele recursului, Curtea reține următoarele:
În primul rând, Curtea notează că asupra eliberării actului doveditor ce atestă încadrarea minorului într-un grad de handicap care să conducă la pretinderea beneficiului îndemnizației lunare prevăzute de OUG nr. 148/2005 s-a pornit acțiunea ce a format primul petit al cauzei judecate de instanța de fond.
De vreme ce instanța de fond definitiv și irevocabil a invalidat actul administrativ prin care s-a refuzat încadrarea minorului într-un grad de handicap și a dispus totodată eliberarea unui nou act administrativ privind încadrarea în gradul III de handicap al minorului, dovada cerută de OUG nr. 148/2005 contestată în recurs ca fiind lipsă este realizată în cauză. Astfel, în armonie cu dispozițiile art. 6 alin. 7 lit. c) din HG nr. 1025/2006, hotărârea judecătorească ce urmează a fi pusă în executare de autoritatea pârâtă întrunește condițiile cerute pentru a beneficia de îndemnizația acordată de lege.
Cât privește ignorarea de către instanța de fond a împrejurării că titularul îndemnizației a reluat activitatea, Curtea observă că reclamanta și-a reluat activitatea începând cu data de 15.12.2008. Așa fiind, în aplicarea prevederilor art. 12 alin. 2 din OUG nr. 148/2005 plata îndemnizației se suspendă începând cu ziua următoare în care beneficiarul a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit, în cazul în speță începând cu data de 16.12.2008. Însă până la această dată și ulterior dacă reclamanta își va întrerupe activitatea în muncă aceasta are dreptul la îndemnizația recunoscută de OUG nr. 148/2005.
Din această perspectivă soluția de anulare a Deciziei nr. 2496/2008 emisă de recurentă este perfect legală, instanța de fond nefăcând altceva decât să creeze cadrul juridic și administrativ pentru ca drepturile ce decurg din încadrarea minorului în gradul II de handicap să fie recunoscute efectiv beneficiarului legal.
Așa fiind, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 să respingă ca nefundat recursul și ca o consecință să mențin ă hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ S împotriva sentinței civile nr.2767 din 21 noiembrie 2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.LU/Dact.SM
2 ex./02.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Lucia Brehar
