Refuz acordare drepturi veterani de război l nr.44/1994. Decizia 309/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.309
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Ioan Apostu Dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea contestației în anulare formulată de contestatorul MINISTERUL APĂRĂRII, cu sediul în B, sector 5,--5 împotriva deciziei nr.833 din 4.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2009 care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare amână pronunțarea cauzei la data de 19 martie 2009.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința nr. 1895/25.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dos.nr.1239 s-a respins excepția prematurității introducerii cererii, excepție invocată de pârâtă ca nefondată, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul, domiciliat în G, Anul 1848, nr.32 în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale B, sector 6,Drumul nr.7-9, fiind obligat pârâtul să achite reclamantului diferența de drepturi cuvenite conform art.14 indice 1 din Legea nr.44/1994 și cele primite, începând cu data de 7 martie 2005 și până la data pronunțării prezentei hotărâri și în continuare și acordă renta lunară conform art.14 indice 1 din Legea nr.44/1994 republicată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul și înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați - Secția Comercială si de Contencios Administrativ a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerul Apărării Naționale să-i achite începând cu 1 martie 2004 drepturile legale ce i se cuvin conf. nr.OUG12/2004.
Față de excepția lipsei procedurii prealabile conf. art.7 din Legea nr.554/2004 s-a constatat că aceasta este nefondată întrucât în cauză reclamantul nu atacă un act administrativ conform legii nr. 544/2004, ci modalitatea de stabilire a rentei lunare conform Legii nr. 44/1944.
Cu privire la excepția prescripției pe perioada 1.03.2004 și până la data introducerii cererii, tribunalul nu s-a pronunțat, avându-se in vedere că prin precizările depuse de reclamant ulterior,acesta a precizat că solicită acordarea rentei începând cu 7 martie 2005,iar data introducerii cererii de chemare in judecată este 7 03 2008.
Reclamantul este veteran de război, fiind decorat cu medalia crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945.
Susținerea paratei că art.14 indice 1 din Legea nr. 44/1994,acest text este de completare, el nu poate duce la modificarea într-un fel a disp. art.13 și 14 din Legea 44/1994 care prevede că veteranii de război beneficiază de drepturi în mod diferențiat conform ordinelor și medaliilor de război conferite pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, nu poate fi primită.
Astfel, în art. 14^1din Legea nr. 44/1994,text normativ care a fost introdus prin nr.OUG 12/2004 pentru completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război,se stabilește modalitatea de calcul a rentei lunare prevăzute la art. 13 si 14 din Legea nr.44/1994,după cum urmează"Începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, stabilite conform legii".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Apărării B, cu următoarea motivare:
Prin cererea introductivă formulată reclamantul a înțeles să se judece în contradictoriu cu Ministerul Apărării pentru ca acesta să fie obligat la achitarea drepturilor de rentă egală cu 25% din solda de grad și de funcție a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării conform art. 141 din Legea nr. 44/1994, modificată prin nr.OUG 12/23.03.2004.
Dat fiind faptul că parte în această cauză este Ministerul Apărării, instituție publică centrală, prima instanță trebuia să observe că potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1.proc.civ. competența de soluționare în fond a cauzei aparține Curții de Apel.
Întrucât hotărârea atacată a fost data de către o instanță într-o cauză ce nu intră în competența sa, se impune casarea sentinței recurate și reținerea spre rejudecare a cauzei de către instanța competentă, respectiv Secția de Contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL GALAȚI, potrivit dispozițiilor art 312, alin. 7.proc.civ.
Considerentul pentru care instanța de fond a stabilit că renta lunară ce se cuvine reclamantului trebuie să se calculeze în funcție de solda de grad și solda de funcție la minim al unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării nu poate fi reținut și a fost înlăturată, deoarece art. 141, introdus in Legea nr. 44/1994 prin intrarea în vigoare a nr.OUG 12/2004 pentru completarea Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publici de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, este un text prin care se completează dispozițiile art. 13 și 14 din aceiași lege și nu unul prin care si modifică ori se abrogă implicit aceste prevederi legale, cum de altfel rezultă și din titlul acesteia iar în consecință dispozițiile art. 14 din legea menționată își păstrează valabilitatea.
Precizează că nr.OUG 12/2004 conține prevederea expresă că după art. 14 al Legii nr. 44/1994 se introduce un nou articol 14.
Fiind doar un text de completare, el nu poate conduce la modificarea în vreun fel a dispozițiilor art. 13 și 14 din lege, acestea menținându-și conținutul neschimbat, în sensul că renta se raportează, folosindu-se sintagma " după caz" fie la solda de grad, fie la solda de funcție a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
Potrivit Legii nr. 44/1994, veteranii de război beneficiază de drepturile prevăzute de art. 13 și 14 din lege, în mod diferențiat, corespunzător ordinelor și medaliilor de război conferite pentru faptelor de arme săvârșite pe câmpul de luptă.
Întrucât art. 13 și 14 își păstrează conținutul și după adoptarea art. 14/1 prin nr.OUG 12/2004, înseamnă că se mențin și diferențierile de calcul al rentei pentru categoriile de veterani de război la care fac trimitere textele în discuție.
Ori, art. 14/1 trebuie raportat la modul de calcul al rentei în funcție de felul ordinelor sau medaliilor acordate, așa cum sunt ele menționate la art. 13, lit. a) și b) și art. 14 din lege.
Deci, diferențierea între veteranii de război in ceea ce privește renta se face în principal în funcție de importanța ordinului sau medaliei acordate, calculul acesteia fiind diferențiat în funcție de ordin sau medalie raportat fie la solda de grad, fie la solda de funcție a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
În situația reclamantului, care se circumscrie dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 44/1994, modificată prin Legea nr. 303/13.11.2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, căruia i-a fost conferită Medalia "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941 - 1945", acesta este îndreptățit să primească în continuare o rentă lunară calculată în strictă conformitate cu dispozițiile articolului invocat, respectiv in procent de 25% din solda de grad a unui sublocotenent, tocmai pentru că acesta se află exact în situația la care face referire articolul din lege.
Însăși existența sintagmei " după caz", conținută de prevederile art. 14 din lege confirmă ipoteza că la calculul rentei se vor menține diferențierile dintre veteranii de război ce decurg din interpretarea art. 13 și 14, fiecare din cele patru categorii (cazuri) de veterani urmând să beneficieze de o rentă lunară stabilită strict procentului și soldei de grad și/sau funcție, indicate expres de către textul de lege corespunzător pentru fiecare ordin sau medalie conferite pentru faptele lor săvârșite pe câmpul de luptă.
Curtea analizând actele dosarului, a constatat:
Cu privire la excepția de competență, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a soluționat litigiul, în cauză fiind aplicabile disp.art. 10 din 554 a contenciosului administrativ.
Instanța de fond admițând acțiunea reclamantului în parte, a obligat pârâtul să achite reclamantului diferența de drepturi cuvenite conf.art. 14 ind.1 din 44/1994, față de cele primite și în continuare a acordat renta lunară în conf. cu disp.art.14 ind.1 44/1994.
Problema care se pune este cea a interpretării disp.art.13, 14 si 14 ind./1 din 44/1994 republicată.
Prin decizia nr. 45/10.11.2008, pronunțată de ICCJ B Secțiile Unite, s-a dispus că disp.art.14 ind.1 raportate la disp.art.13 si 4 din 44/1994 se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art.13 și art.14 din lege în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție după caz cu a unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale.
Se observă lesne că decizia care este obligatorie nu mai face vorbire de sintagma, la minim,. Ca atare, instanța de fond pornind de la premiza, că prin introducerea art.14 ind.1 în 44/1994 s-au îmbunătățit veniturile veteranilor de război, nu a făcut altceva decât să oblige autoritatea pârâtă, să respecte dispozițiile legale mai sus citate, fără să cuantifice vreo obligație.
Reclamantul a cerut să i se dea pe lângă procentul cuvenit din solda de grad a unui sublocotenent și procentul cuvenit din solda de funcție a unui sublocotenent.
Recurentul în motivele de recurs, nu face decât să interpreteze restrictiv atât legea cât și decizia ICCJ B considerând că reclamantului i se cuvine doar procentul de 25% din solda de grad a unui sublocotenent
Or, se observă că art.13 din lege acordă veteranilor de război, o rentă diferențiată în funcție de ordinul sau medalia primită.
Ca atare soluția instanței de fond, este corectă, întrucât nu a făcut vorbire de nici o cuantificare a rentei, ci a dispus numai respectarea disp.art.14 ind.1 din Legea 44/1994.
Împotriva deciziei nr.833/R/2008 a Curții de APEL GALAȚI, în termen legal a formulat contestație în anulare pârâtul Ministerul AP, prin reprezentanții săi legali, în temeiul art.317 alin.1 pct.2 și art.318 Cod proc.civilă.
În motivare contestatoarea a arătat că instanța nu a analizat motivul de recurs prevăzut de art.304, pct.3 Cod proc.civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Din actele dosarului rezultă că motivul constând în necompetența materială a Tribunalului Galați, ca instanță de fond, în a soluționa pricina, a fost invocat pe calea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.1895 din 25 iunie 2008, prin care am solicitat casarea în întregime a sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare de către Curtea de APEL GALAȚI, ca instanță de fond, potrivit disp.art.312, alin.7 Cod proc.civilă.
Prin cererea introductivă formulată intimatul a înțeles să se judece în contradictoriu cu Ministerul Apărării pentru care acesta să fie obligat la achitarea drepturilor de rentă egală cu 25% din solda de grad și de funcție a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării conform art.141din Legea nr.44/1994, modificată prin nr.OUG12/23.03.2004.
Dat fiind faptul că parte în această cauză este Ministerul Apărării, instituție publică centrală, instanța de recurs trebuia să observe că dată fiind natura cererii formulată în materia contenciosului administrativ și având în vedere atât dispozițiile cu caracter general prevăzute de art.3, pct.1 Cod proc.civilă, cât și cele speciale prevăzute de art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, competența de soluționare în fond a cauzei aparține însăși acesteia, respectiv Curții de APEL GALAȚI.
Instanța de recurs nu a analizat faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât competența de soluționare a cauzei revenea Curții de APEL GALAȚI, ca instanță de fond și nu Tribunalul Galați.
Prevederile art.318 alin.1 Cod proc.civilă sunt incidente în cauză, pentru că în urma soluției pronunțate nu rezultă că s-a analizat și motivul de casare vizând competența materială a instanței, Curtea de APEL GALAȚI omițând să se pronunțe asupra acestuia.
Această omisiune a instanței de a se pronunța asupra motivului de casare ce privea însăși necompetența instanței ce a dezlegat pricina în primă instanță există, deoarece instanța de recurs nu ar fi putut să se pronunțe asupra acestuia grupat cu toate celelalte critici formulate de către recurent, întrucât analiza acestui motiv de încălcare a competenței materiale impunea casarea întregii hotărâri pronunțate de către instanța de fond, fără a se trece la analiza cauzei pe fond și sub aspectul celorlalte critici formulate în recurs.
Examinând decizia pronunțată prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile legale menționate drept temei legal, Curtea constată că cererea nu este fondată.
Contrar susținerilor din contestație, instanța de recurs a analizat excepția necompetenței materiale invocate, pronunțându-se indirect asupra acesteia prin respingerea recursului în integralitatea sa, Curtea constatând respectarea dispozițiilor art.261 pct.5 Cod proc.civilă.
Raportând obiectul acțiunii la prevederile art.10 din Legea nr.554/2004 Curtea constată respectarea dispozițiilor privitoare la competența materială.
Pe de altă parte, motivele arătate în prezența contestație pot fi invocate într-o contestație în anulare numai în situația în care acestea nu au putut fi invocate pe calea recursului.
În speță, Curtea constată că aceste motive au fost invocate în fața instanței de recurs, și soluționate de către aceasta, din acest punct de vedere contestația fiind inadmisibilă.
Față de cele expuse, constatând neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Curtea urmează să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE contestația în anulare formulată de contestatorul MINISTERUL APĂRĂRII, cu sediul în B, sector 5,--5 împotriva deciziei nr.833 din 4.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, Dr. |
Grefier, - - |
Red.VD/6.05.2009
Tehno ZE/6.05.2009
ex.2
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Ioan Apostu
