Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 1084/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1084
Ședința publică din 16.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 2: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 449/27.11.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, procedura de citare este legal îndeplinită și că recurentul-reclamant a depus, prin serviciul registratură, la data de 27.03.2009, dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2 lei, și a timbrului judiciar, în valoare de 0,15 lei, și note scrise prin care solicită judecata în lipsă.
Curtea, având în vedere că recurentul-reclamant a solicitat și judecata în lipsă, apreciind cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA,
Reclamantul se plânge pentru nesoluționarea în termenul legal de către pârâtă a cererilor înregistrate la IPJ G, respectiv la Poliția mun. G, sub nr. 3274/24.03.2008 și nr. - /6.03.2008.
Din conținutul cererilor menționate rezultă că acestea sunt plângeri penale prin care reclamantul solicită cercetarea penală a unor persoane pentru anumite infracțiuni pe care le și indică. Rezultă deci că prin cererile cu numerele menționate reclamantul a sesizat poliția cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, iar pentru că nu i s-a răspuns la sesizări în termen de 30 de zile s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru daune, însă modul de soluționare a unei sesizări penale nu cade
sub incidența dispozițiilor Legii nr. 554/2004
Astfel, potrivit art. 5 alin.2 din legea contenciosului administrativ, sunt exceptate de la atacarea pe această cale actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, iar potrivit art. 2 alin. 2 din lege, se asimilează actelor administrative unilaterale și faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Actele de urmărire penală, deși constituie acte administrative, nu sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, întrucât, pentru desființarea sau modificarea acestora, este prevăzută prin lege specială o altă procedură judiciară, reglementată prin art. 275-278 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora persoana nemulțumită se poate adresa cu plângere procurorului.
În aceste condiții, acțiunea reclamantului în contencios administrativ este inadmisibilă, reclamantul putând face plângere împotriva nesoluționării în termen legal a sesizării sale de către organele de cercetare penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, la procurorul care supraveghează activitatea acestor organe, conform art. 275 Cod procedură penală, și apoi la instanța penală.
Pe de altă parte, din actele depuse la dosar de pârât, rezultă că acesta a dispus efectuarea de verificări pentru soluționarea plângerilor reclamantului, și a elaborat răspunsuri pe care le-a expediat acestuia prin poștă astfel: pentru cererea înregistrată la nr. 3274/24.03.2008 răspunsul a fost expediat prin poștă cu indicația recomandat la data de 7.04.20086, fiind primit de reclamant sub semnătură la 11.04.2008, conform dovezii de la fila 20, iar pentru cererea nr. -/6.03.2008 răspunsul a fost expediat la 17.04.2008, conform borderoului de expediție de la fila 23.
Susținerea reclamantului conform căreia răspunsurile trebuia comunicate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nu are suport în prevederile Legii nr. 554/2004 și nici în cele ale OG nr. 27/2002, care nu cuprind dispoziții referitoare la obligativitatea comunicării modului de soluționare în această modalitate.
De asemenea, afirmația reclamantului conform căreia nu ar fi primit niciunul dintre răspunsurile formulate de pârât nu a fost probată în vreun fel, în timp ce pârâtul, prin răspunsurile numerotate, datate și semnate de persoanele abilitate, precum și prin borderourile de expediție recomandat purtând ștampila oficiului poștal care le-a primit, a făcut dovada îndeplinirii obligației de a răspunde sesizărilor reclamantului.
Referitor la cererea reclamantului de sancționare a persoanei vinovate de nesoluționarea cererilor (comandantul IPJ G), tribunalul o constată inadmisibilă, sancționarea persoanelor vinovate fiind atributul angajatorului conform dispozițiilor art. 15 din OG nr. 27/2002, o atare soluție nefiind la îndemâna instanței de contencios administrativ potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004. De altfel, cererea nu este întemeiată nici pe fond, câtă vreme nu s-a reținut nesoluționarea cererilor.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor daune morale pentru nesoluționarea în termenul legal a cererilor, tribunalul constată că, deși i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei, reclamantul a refuzat să timbreze separat acest capăt de cerere, arătând și în scris că invocă dispozițiile art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997, iar prevederile referitoare la cererile cu caracter patrimonial nu sunt aplicabile daunelor morale, deoarece nu aceasta este explicația dată cuvântului "patrimonial" în dicționarul limbii române.
Potrivit prevederilor art. 17 (2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 " Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentrucauzele neevaluabile înbani,cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare ". Potrivit prevederilor art. 3 din Legea 146/1997, referitor acțiunile și cererile
neevaluabile în bani, litera m, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează astfel:
- cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, unei adeverințe sau oricărui alt înscris 4 lei;
- cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite.
Ca atare, cererea reclamantului de obligarea pârâtului la plata unor daune morale se taxează conform art. 3 lit. m liniuța a doua, datorită obiectului ei evaluabil în bani, fiind o cerere cu caracter patrimonial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 449/27.11.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. AC
Tehnored./2 ex.
28.04.2009
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu, Alina Șuțu, Andreea Cioată
