Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 1091/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1091
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.03.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 23.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 02.03.2010.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.05.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Ministerul Administrației și Internelor și, solicitând obligarea pârâților să formuleze și înainteze reclamantului răspunsul punctual la petiția formulată la data de 19.02.2009 în cel mai scurt termen posibil și obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că a fost angajat al MAI - Centrul Cultural în funcția de ofițer specialist principal începând cu data de 06.11.2007 și până la 15.03.2009 când au încetat raporturile de serviciu, fiind mutat ulterior la o altă structură pe o funcție mai mică.
La data de 19.02.2009, reclamantul a formulat o petiție către Ministerul Administrației și Internelor, în atenția Secretarului General, domnul chestor de politie, petiție prin care, în temeiul Legii 571/2004, a adus la cunoștință mai multe iregularități si încălcări ale legislației în vigoare, săvârșite la nivelul conducerii Centrului Cultural, dar și la nivele superioare, precum și aspecte privitoare la abuzuri săvârșite de cei incriminați, prin încălcarea unor drepturi, precum și o serie de abuzuri săvârșite prin acte comisive sau omisive si care erau îndreptate sau îl priveau în mod direct, după cum urmează: refuzul de a scoate la concurs, timp de peste un an si J, postul de sef serviciu sport, precum și "amânarea" nejustificată a susținerii examenului; sancționarea sa disciplinară, fără respectarea procedurilor legale; mutarea abuzivă și ilegală, fără acordul său, la o structură subordonată aparatului central, cu pierderi financiare consistente; neacordarea tuturor drepturilor salariale; refuzul celor obligați prin atribuțiile profesionale concrete de a-i întocmi si aduce la cunoștință aprecierile de serviciu pentru anii 2007 si 2008; refuzul în primă fază a șefului direct, de a-i permite depunerea petiției si luarea legăturii sub orice formă, cu domnul chestor de politie, prin amenințarea că va fi sancționat disciplinar.
Nu a primit nici un răspuns la această petiție prin care nu a făcut decât să-și îndeplinească o obligație cetățenească, materializată în dispozițiile Legii nr.571/2004.
Reclamantul a susținut că a fost prejudiciat prin faptul că nu i s-a răspuns în termenul prevăzut de lege, de 30 de zile de la data înregistrării petiției, conform art.8 alin.1 din G nr.27/2002, prejudiciile fiind următoarele: la exact o lună, după depunerea petiției (19.02.2009), prin Dispoziția secretarului general chestorul, cu nr. S/II/7093/23.03.2009, dar cu aplicabilitate (retroactivă) din data de 15.03.2009, a fost mutat din nou fără "acordul scris al funcționarului public", chipurile în interesul serviciului, pe o funcție mai mică, fără a i se oferi șansa de a alege cu ocazia așa-zisei reorganizări varianta cea mai favorabilă pentru reclamant (acceptarea mutării, plecarea din minister, pensionarea, demisia, etc.); cu ocazia retrogradării abuzive și ilegale, dacă răspunsul în scris i-ar fi parvenit în termenul legal, ar fi avut posibilitatea de a alege varianta favorabilă, față de raporturile ulterioare de serviciu; starea de sănătate a continuat să se agraveze, diabetul zaharat de tip II, înregistrând valori alarmant și constant mărite în această perioadă, fiind obligat să-și facă injecții cu insulină.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.42 din Legea nr.188/1999, Legea nr.571/20041 și nr.OG27/2002.
Pârâtul MAI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii precizând că petiția reclamantului a fost înaintată Secretarului General al MAI la data de 19.02.2009, fiind apoi înregistrată la Secretariatul General al MAI sub nr.5186/19.02.2009.
Aceasta a fost transmisă, pentru verificarea aspectelor sesizate, fostului Corp de Control al Ministrului Administrației și Internelor unde a fost înregistrată sub nr.-/20.02.2009.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu avea competența de verificare a aspectelor sesizate de reclamant și nici de a-i răspunde în temeiul Legii nr.571/2004.
La dosar au fost depuse copii ale următoarelor înscrisuri: cererile formulate de reclamant și înregistrate la MIRA - Secretarul General sub nr.-/10.02.2009 și nr.5137//12.02.2009, petiția nr.5186/19.02.2009, adresele nr.5337/P/2008, emise la 20.06.2008 și 22.05.2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, Rezoluția nr.10839/P/2008 din 21.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că reclamantul a adresat Secretarului General al MAI - pârâtul, petiția înregistrată sub nr.5186/19.02.2009 care a fost formulată în temeiul Legii nr.571/2004 și prin care reclamantul aducea la cunoștință "mai multe aspecte grave de încălcare a legislației în vigoare, din incompetență, ignoranță și indolență, uneori intenționată", a conducerii Centrului Cultural, a conducerii fostei Direcții Generale Informare și Relații Publice care avea în subordine Centrul Cultural, dar mai cu seamă a Direcției Generale Management Resurse Umane care asigură activitatea de resurse umane și formare continuă a personalului, aducându-se grave prejudicii structurilor ministerului și personalului acestuia" (filele 9-12 dosar).
Reclamantul a solicitat să-i fie remis un răspuns scris despre concluziile și măsurile luate în ceea ce privește aspectele menționate.
Pârâtul a dispus transmiterea acestei petiții fostului Corp de Control al Ministrului și Internelor, având în vedere că erau sesizate încălcări ale legislației în vigoare, petiția fiind înregistrată sub nr.-/20.02.2009, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 20 dosar.
Curtea apreciază că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul și urmează să o respingă constatând că petiția nr.5186/19.02.2009 a fost adresată de reclamant acestui pârât, existând în aceste condiții identitate între pârâtul și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Susținerile invocate în motivarea excepției urmează a fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Curtea apreciază că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004 care definesc nesoluționarea în termenul legal a unei cereri ca fiind faptul de a nu răspunde solicitărilor în termen de 30 de zile de înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, având în vedere împrejurarea că, în raport de conținutul petiției, de aspectele privind încălcarea legislației în vigoare, s-a dispus înaintarea acestei petiții fostului Corp de Control al Ministrului Administrației și Internelor, competent să analizeze aceste aspecte.
Legea nr.571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii, în temeiul căreia a fost formulată sesizarea, nu reglementează obligația instituției care a primit sesizarea de a răspunde acesteia în termen de 30 de zile, astfel cum se susține în acțiune.
Cât privește nr.OG27/2002 invocată în cerere de chemare în judecată, se reține că aceasta prevede la art.61că petițiile vor fi transmise autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate.
În conformitate cu aceste dispoziții, s-a dispus de către pârâtul înaintarea sesizării organului de control competent să verifice aspectele semnalate de reclamant, astfel încât nu se poate considera că nu a soluționat în termenul legal respectiva sesizare.
De asemenea, se constată că aspectele menționate în sesizare fac obiectul plângerilor penale înregistrate sub nr.10839/P/2008 și nr.5337/P/2008 care au fost înaintate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, spre competentă soluționare MAI - Corpul de Control reorganizat în Direcția Generală de Control și audit Intern.
În consecință, fiind vorba despre fapte de natură penală, cercetarea acestora și comunicarea rezultatului cercetărilor nu intră sub incidența termenului de 30 de zile invocat de reclamant în acțiune, neputându-se reține în cauză aplicabilitatea dispozițiilor art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor materiale și morale, Curtea apreciază că este neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998, 999 Cod civil, respectiv: existența prejudiciului, a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și a vinovăției.
În raport de considerentele anterior menționate, nu se poate reține săvârșirea de către pârâți a unei fapte ilicite constând în necomunicarea unui răspuns la sesizarea reclamantului, în termen de 30 de zile, iar referitor la existența prejudiciilor materiale și morale pentru repararea cărora se solicită despăgubiri, se constată că reclamantul nu a dovedit producerea acestora, deși sarcina probei îi revenea, în conformitate cu dispozițiile art.1169 cod civil potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Totodată, nu rezultă din probele administrate existența legăturii de cauzalitate dintre lipsa unui răspuns la sesizare și agravarea stării de sănătate a reclamantului, respectiv mutarea sa în luna martie 2009 pe o funcție mai mică, fără acordul său, astfel încât cererea de obligare a pârâților la plata de daune este neîntemeiată.
A mai invocat reclamantul dispozițiile art.42 din Legea nr.188/1999 potrivit cărora autoritatea sau instituția publică este obligată să îl despăgubească pe funcționarul public în situația în care aceasta a suferit, din culpa autorității sau instituției publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
Acest text de lege nu constituie un argument în favoarea admiterii acțiunii din moment ce nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pe care le reglementează pentru a lua naștere obligația de despăgubire și anume producerea unui prejudiciu material, acesta să fie produs în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu și să existe culpa autorității sau a instituției publice cu privire la producerea prejudiciului.
În raport de aceste considerente, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în B,-,.8P,.3,.9,.114, sector 6, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, și, domiciliat în B,--3, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.03.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnodact.
5 ex./26.03.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
