Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 1111/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1111
Ședința publică din 13.10.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară C-S împotriva sentinței civile nr. 258 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată personal și consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus întâmpinare la care a anexat un set de înscrisuri.
Reprezentanta pârâtului recurent depune împuternicire de reprezentare juridică iar instanța îi comunică întâmpinarea de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. Arată că ceea ce solicită reclamanta nu există întrucât acel număr 585 reprezintă numărul de înregistrare al cererii și nu al încheierii cum pretinde aceasta.
Reclamanta solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul C S, cu cheltuieli de judecată pentru dovedirea cărora va depune la dosar biletele de tren, deîndată ce se va întoarce la Reșița. Arată că există acea Încheiere nr.585/03.03.1993 emisă de fostul notariat de Stat CF C S și cere ca pârâtul să fie obligat să-i elibereze o copie a acelei încheieri.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului CSs ub nr-, din data de 16.01.2009, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S - Biroul de Carte Funciară Reșița, a solicitat obligarea pârâtului să elibereze o copie după încheierea nr. 585/03.03.1993, a fostului Notariat de Stat C-
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că în data de 14.07.2008, a solicitat să-i fie eliberat actul respectiv dar pârâta i- comunicat că acesta nu se găsește în arhiva instituției, arhivă preluată de la Judecătoria Reșița; de asemenea, a susținut că a revenit și ulterior cu asemenea cereri, fără să primească actul solicitat.
Totodată, reclamanta a susținut că refuzul autorității publice în discuție de a elibera actul solicitat, i-a creat o vătămare a dreptului de proprietate, cu privire la imobilul, care constituie obiectul încheierii de CF în discuție.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, în sumă de 100 RON, pentru fiecare zi de întârziere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.1 al.1, art.2 al.1 lit. e și h, art. 16 al.1 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din data de 18.02.2009, reclamanta a completat cererea introductivă, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.
În susținerea acestui capăt de cerere, reclamanta a invocat că refuzul pârâtei i-a provocat un accident cerebral, dat fiind că a pierdut numeroase procese la instanțele civile întrucât nu a putut face dovada dreptului său de proprietate, fără actul în discuție.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind rămasă fără obiect, întrucât înscrisul solicitat de reclamantă se află în evidența instituției ca fiind înregistrat sub nr. 1061, și nu 585/1993 cum a susținut reclamanta și că, în urma verificării colilor de CF nr. 311 Reșița Română și 3611 Reșița Română, a constatat că acesta a fost comunicat la data de 12.04.1993, cu adresa nr. 3137/1993.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Prin sentința civilă 258 din 18.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S, și în consecință:
A obligat pârâtul să elibereze, în copie, Încheierea nr. 585 din data de 03.03.1993, emisă de fostul Notariat de Stat C-S, cu plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi întârziere.
A dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune.
A obligat pârâta la plata sumei de 387,56 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 24.11.2008, petenții și au introdus plângere la instituția pârâtă, fiind nemulțumiți de modul cum acesta a soluționat cererea înregistrată cu nr. 425/14.07.2008, pentru eliberarea în copie a Încheierii nr. 585/03.03.1992, a fostului Notariat de Stat C-
Pârâta, la data de 23.12.2008, cu adresa nr. 792 comunicat petentei că actele solicitate se găsesc sub alt număr decât numărul indicat de aceasta, respectiv nr. 1061/12.04.1993 și că din verificările efectuate, s-a constatat că acestea au fost înaintate cu adresa nr. 3173/1993.
Reclamanta a susținut, prin acțiunea de față, că instituția pârâtă a refuzat să comunice actele solicitate, respectiv copia Încheierii nr. 585 din 03.03.1993, dată de fostul Notariat de Stat C-S și că actele comunicate nu sunt acelea pe care le-a solicitat.
Potrivit art. 2, alin.2 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ este asimilat de lege actelor administrative și refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege unei persoane fizice.
Privind acțiunea de față, prin prisma condițiilor cerute de Legea contenciosului administrativ, aceasta apare ca fiind admisibilă. Astfel, reclamanta a fost vătămată în interesul său legitim de a-i fi rezolvată cererea de către autoritatea publică pârâtă, care a refuzat să-i elibereze actul solicitat și, de asemenea, reclamanta a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, înainte de a se adresa instanței de contencios. În ce privește daunele morale solicitate de reclamantă, art.8,alin 1 din Legea nr.544/2004 stipulează că despăgubirile pot fi cerute atât pentru daune materiale cât și pentru daune morale.
Tribunalul a constatat că refuzul nejustificat al pârâtei de a elibera actul solicitat i-a produs reclamantei suferințe fizice și psihice, aceasta fiind victima unui accident cerebral, dat fiind și vârsta sa înaintată.
Referitor la cuantumul daunelor morale - 5ooo lei - Tribunalul a considerat că acesta nu este exagerat în raport de gravitatea prejudiciului moral cauzat.
Conform art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004, obligațiile părților din proces pot fi stabilite de către instanța de contencios administrativ sub sancțiunea unei penalități pentru fiecare zi de întârziere. Aceste penalități de întârziere aplicate de instanța de judecată, la cererea reclamantului, au natura juridică a daunelor cominatorii.
În atare situație, apărând admisibil numai în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei întrucât cuantumul acestora nu poate fi stabilit decât prin transformarea lor în daune compensatorii, în limitele dovedirii prejudiciului suferit de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C S, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, întrucât în mod eronat instanța de fond l-a obligat la eliberarea unui document care nu a fost emis la data respectivă.
În motivare se arată că Încheierea nr. 585/1993 solicitată de petentă nu a existat niciodată, cartea funciară ca instituție, în anul 1993 nu emitea încheieri cu privire la înscrisurile pe care le opera, astfel că, nu există o încheiere a cărții funciare cu nr.585/03.03.1993, acest număr fiind numărul de ordine din registrul general de carte funciară.
La nr.585/03.03.1993 a fost înregistrat Decretul nr.293/1988, prin care Reșița, în calitate de reprezentant al Statului Român, a solicitat intabularea dreptului de proprietate al statului, conform acestui decret.
Din studiul filelor de carte funciară nr.311, 3611, 3612, 3613 Reșița Română, rezultă că, sub nr.585 s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, în baza Decretului nr.239/1988, operațiune efectuată de Biroul de carte funciară al Notariatului de Stat C
Numărul cererii 585 este identic cu numărul sub care s-a efectuat intabularea în cartea funciară. La momentul respectiv conducătorul de carte funciară nu a emis încheiere.
Se mai arată că, față de procedura care se aplica la momentul respectiv, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C S nu se poate face vinovat pentru lipsa încheierii din anul 1993, din moment ce la data respectivă nu se emiteau încheieri.
Recurentul arată că la cererea formulată de penții, și de eliberare a xerocopiei după încheierea nr.585/03.03.1993 a fostului Notariat de Stat C S și o xerocopie după adresa 3137/1993 a Primăriei Reșița, a răspuns acestora prin adresa 643/27.10.2008 în sensul că înscrisurile solicitate nu se găsesc în arhiva preluată de la Judecătoria Reșița. Ulterior, prin adresa nr.792 din 23.12.2008, li s-a comunicat petenților faptul că, în urma verificării colilor de CF nr.311 Reșița Română și 3611 Reșița Română, înscrisurile solicitate nu se regăsesc la nr.585/1993, ci la numărul de ordine 1061. Astfel, s-a constatat că la data de 12.04.1993, sub nr.1061 se regăsește adresa nr.3137/1993 și tabelul cu parcelele topografice expropriate prin Decretul 239/1998, care au fost comunicate petentei.
În drept s-au invocat dispozițiile. Art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La dosar s-au depus copie de pe Registrul de intrări - Registrul general de carte funciară 1993-1994 și in extenso CF 3611, 3612 și 3613 Reșița Română, copie contract de vânzare-cumpărare, certificat de moștenitor, tabel, adeverință, copie decret 239/1988.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând că recurenta a refuzat să-i elibereze înscrisul solicitat, respectiv o copie a încheierii nr.585/03.03.1993 a fostului Notariat de Stat C S, nefiind solicitată o copie a încheierii emise de cartea funciară. Motivele recurentei nu au susținere câtă vreme prin răspunsul eliberat de Judecătoria Reșița s-a confirmat existența încheierii nr.585/1993 cu precizarea că a fost predată la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C S, ceea ce confirmă existența acestei încheieri și faptul că se află în posesia recurentei.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3401Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este întemeiat, după cum urmează:
Prin cerere, înregistrată la Biroul de carte funciară Reșița sub nr. 640/23.10.2008, reclamanta a solicitat eliberarea unei copii de pe încheierea nr.585/03.03.1993 a fostului Notariat de Stat C Prin adresa nr.643/27.10.2008 i s-a comunicat de către recurentă faptul că încheierea respectivă nu se regăsește în arhiva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C Raportat la această adresă reclamanta a formulat plângere înregistrată sub nr.711/24.11.2008 (8 dos. fond) în care a invocat adresa Judecătoriei Reșița prin care i s-a răspuns că încheierea nr.585 se regăsește în arhiva actuală a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C Ulterior, recurenta a emis adresa 792/23.12.2008 (28 dos.fond) prin care a comunicat reclamantei că actele solicitate de aceasta cu privire la terenul ce a fost expropriat prin Decretul 239/1988 se regăsesc sub nr.1061 și ca atare i s-au înmânat copii certificate de pe actele ce au stat la baza încheierii nr.1061/1993 precum și actele înregistrate în arhiva Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară CSs ub nr.585/1993.
Față de starea de fapt anterior expusă, Curtea reține că în speță nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat al recurentei în eliberarea actelor solicitate, în condițiile în care s-a făcut dovada că cererea reclamantei nu putea fi soluționată favorabil. Aceasta deoarece trebuie făcută distincția între încheierile pronunțate de fostul Notariat de Stat C S ce au, prin natura lor, caracterul unor acte notariale autentice și operațiunile tehnice de înregistrare în cărțile funciare, operațiuni care purtau numărul de înregistrare al documentațiilor respective, număr dat prin înscrierea acestora în Registrul general de carte funciară.
După cum se observă din actele depuse la dosar, în Registrul general de carte funciară la poziția 585 din 1993 s-a înregistrat cererea Reșița de intabulare a dreptului de proprietate a Statului Român asupra terenului expropriat prin Decretul 239/1988. În urma demersurilor întreprinse de recurentă s-au identificat la poziția 1061/1993 operațiunea de unificare a parcelelor topografice expropriate prin Decretul 239/1988 sub parcela cu nr. topo R 212, aceste acte fiind comunicate reclamantei împreună cu cele înregistrate la poziția 585/1993, pentru a dovedi astfel îndeplinirea obligației legale ce-i revine recurentei în calitate de deținător al documentelor solicitate.
Reclamanta a persistat în cererea sa privind eliberarea încheierii întocmite de fostul Notariat de Stat CSs ub nr.585/03.03.1993, apreciind că aceasta nu se identifică cu operațiunea de carte funciară înregistrată în registrul general sub nr.585/1993. În susținerea acestei afirmații, reclamanta se bazează exclusiv pe adresa Judecătoriei Reșița aflată la fila 7 dos. fond, prin care se arată că încheierea respectivă se regăsește în arhiva actuală a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C
Raportat la această adresă Curtea apreciază că nu face dovada indubitabilă privind existența acestei încheieri în arhiva recurentei în condițiile în care la momentul la care s-a procedat la predarea arhivei cărții funciare și a fostului Notariat de Stat de la Judecătoria Reșița unde funcționa Biroul de carte funciară respectiv către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C S în subordinea căruia a trecut Biroul de carte funciară Reșița nu s-au identificat și nominalizat expres toate actele ce formau arhiva respectivă. Adresa Judecătoriei Reșița vrea să arate faptul că întreaga arhivă a fost predată la recurentă și orice act din perioada anterioară predării, în măsura în care există acest act, se găsește în posesia recurentei.
În condițiile în care recurenta a făcut dovada că nu deține o încheiere a Notariatului de Stat Reșița identificată cu nr.585/1993 și în arhiva sa există doar actele ce au stat la baza unei operațiuni tehnice de înregistrare în cartea funciară cu acest număr, instanța reține că refuzul de rezolvare favorabilă a pretenției reclamantei nu este un refuz nejustificat, actele emise de recurentă fiind corect fundamentate.
Pentru considerentele anterior menționate, Curtea apreciază că hotărârea primei instanțe prin care s-a admis acțiunea reclamantei și a fost obligată recurenta la eliberarea încheierii fostului Notariat de Stat C S nr.585/1993 a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța urmează a admite recursul pârâtei și conform art.312 alin.3 Cod procedură civilă va proceda la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Văzând că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S împotriva sentinței civile nr. 258/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- - - - - - aflată în
Semnează,
VICEPREȘEDINTE
-
GREFIER
Red./21.10.2009
Tehnored./21.10.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Maria
