Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 1262/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1262
Ședința publică din data de 25 martie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, prin avocat și pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că pârâtul a transmis prin fax, la data de 23.03.2009, întâmpinare.
Se comunică reclamantului, prin avocat, un exemplar din întâmpinare.
Reclamantul, prin avocat, își precizează acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtului să primească cererea de redobândire a cetățeniei române de îndată.
Părțile arată că nu mai au înscrisuri de depus.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, să se constate refuzul pârâtului de a soluționa cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și pe cale de consecință, obligarea acestuia să primească de îndată cererea. Arată că renunță la capătul de cerere privind daunele morale. Depune concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 15 ianuarie 2009, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, obligarea acestuia din urmă să îi primească de îndată cererea de redobândire a cetățeniei române, precum și la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii lui, reclamantul a învederat instanței că a depus cerere scrisă pentru programarea în vederea depunerii cererii și documentelor aferente pentru redobândirea cetățeniei române în luna septembrie 2008 la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, revenind cu altă cerere în același sens în cursul aceluiași an, fără succes însă. A invocat obligația de soluționare a cererii într-un termen rezonabil, termen care nu a fost respectat de pârât.
În ședința publică de astăzi, reclamantul arătat că renunță la judecarea capătului de cerere privind plata daunelor morale.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 23 martie 2009, pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a invocat numărul foarte mare de astfel de solicitări, de ordinal sutelor de mii, precum și dificultățile generate de spațiul prea mic al secției consulare, numărul restrâns de funcționari, astfel că cererile sunt procesate în ordine cronologică, fiind inechitabilă soluționarea "peste rând" a cererii reclamantului.
Examinând cererea reclamantului, Curtea reține următoarele:
1. Starea de fapt în prezenta cauză, necontestată de părțile litigante, se prezintă pe scurt astfel:
Reclamantul este cetățean al M care și-a exprimat intenția de a redobândi cetățenia română în temeiul art. 10 din Legea nr. 21/1991, sens în care, în luna august a anului 2008, s-a prezentat la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău pentru a depune cerere în acest sens.
I s-a recomandat să facă o cerere scrisă de programare/intenție, prin poștă, recomandat, cu confirmare de primire, pentru a fi programat ulterior în vederea depunerii actelor pentru redobândirea cetățeniei române.
Prima cerere scrisă a fost adresată secției consulare în data de 23 septembrie 2008, conform avizului de recepție nr. 544/23.09.2008 ( 3).
Dată fiind tăcerea pârâtului, ulterior reclamantul a revenit cu cerere în același sens, în data de 10 noiembrie 2008, căreia, de asemenea, nu i s-a dat curs, moment în care reclamantul a ales calea acțiunii în justiție în vederea realizării dreptului său.
2. Trecând la fondul problemei, Curtea reține că, potrivit disp. art. 12 alin. 2 din Legea nr. 21/1991, "ersoanele p. care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. 1 și art. 10^1, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie".
Din lecturarea acestui text reiese că solicitanții pot depune oricând cereri pentru redobândirea cetățeniei române, nefiind prevăzută nicăieri o procedură precum cea derulată de pârât, în sensul programării pentru depunerea cererii și a documentelor necesare. Prin urmare, reiese că ele trebuie primite pe loc, urmând a fi înaintate de îndată comisiei pentru cetățenie.
Desigur că un termen legal nu este în mod necesar și termenul rezonabil pentru soluționarea unei anumite cereri.
Instituirea prin lege a unui anumit termen pentru soluționarea unei cereri nu induce decât o prezumție simplă a legiuitorului în sensul că termenul statuat ar fi suficient pentru soluționarea acelei cereri.
Practica ulterioară poate însă consacra un alt termen rezonabil, în funcție de anumite situații de fapt, de greutăți întâmpinate în soluționarea cererilor, de măsura în care ele sunt imputabile instituției cu pricina
În situația de față, nimeni nu contestă numărul covârșitor de astfel de cereri, de ordinul sutelor de mii, nici greutățile inerente în gestionarea unui asemenea număr de cereri, în condițiile personalului redus al secției consulare și al insuficienței spațiului, însă astfel de aspecte nu pot amâna la nesfârșit depunerea cererilor de către solicitanți.
Modul de organizare a activității instituției, legislația care îngreunează procedura și nu lasă loc alternativelor la depunerea cererilor, sunt aspecte care nu sunt imputabile reclamantului, iar până la un punct nici pârâtului; trecând însă peste un anumit termen rezonabil de soluționare a unei cereri, termen a cărui nesocotire duce la însăși negarea dreptului, care devine unul iluzoriu, peste acest moment nu mai interesează dificultățile întâmpinate de pârât, mai exact ele nu îl pot exonera la nesfârșit de obligațiile sale, el trebuind să găsească soluții administrative pentru rezolvarea situației.
Pârâtul este cel mai în măsură pentru a formula spre pildă o simplă propunere de lege ferenda, care să permită, cu titlu de exemplu pentru degrevarea secției consulare din Republica M, depunerea acestor cereri (de redobândire a cetățeniei) și în România, la niște birouri pe care să le deschidă special în acest scop, urmând ca acest prim filtru (al verificării existenței actelor necesare) să fie exercitat în țară sau chiar depunerea lor direct la Direcția cetățenie.
O atare soluție ar fi justificată cu atât mai mult reglementarea din art. 12 alin. 2 vizat ușurarea demersurilor solicitanților, ajungându-se însă la contrariul acestei finalități urmărită de legiuitor, îngreunându-le demersurile până la anularea efectivă a dreptului.
Nu trebuie omis faptul că această procedură, pentru care reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată, este doar primul pas, constând efectiv în depunerea cererii și a documentelor aferente, urmând abia apoi procedura mult mai de durată a soluționării efective a cererii de către Direcția Cetățenie a Ministerului d e Justiție.
4. În lumina celor expuse mai sus, Curtea apreciază că termenul de 6 luni cât a trecut de la formularea cererii și până la pronunțarea prezentei poate fi considerat unul rezonabil în accepțiunea art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, "Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie".
Or, această obligație de soluționare a cererilor în termen rezonabil subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, inclusiv cele premergătoare depunerii efective a cererii, cât timp aceasta din urmă e condiționată de anumite proceduri și termene.
Văzând expirarea acestui termen, cererea reclamantului fiind veche de mai bine de 6 luni, Curtea urmează a admite acțiunea și - în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - va obliga pârâtul să primească de îndată cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.
5. În temeiul art. 246.pr.civ. Curtea va constata că reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind obligarea la plata de daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat " ", în mun. B,-, -orp C,. 1,. 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, cu sediul în mun. B,-, sector 1, și, în consecință:
Obligă pârâtul să primească de îndată cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.
Constată că reclamantul a renunțat la judecarea capătului de cerere privind plata de daune morale.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.MN/MN
4 ex. 15.05.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
