Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 1612/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1612
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 06 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții reclamanți, -moștenitor al defunctei, - moștenitor al defunctei și PETEU - moștenitor al defunctei, împotriva sentinței civile nr.1350/01 10 2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- (nr.vehi 2136/C/2008), în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele reclamante prin avocat, -prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.92960/14 06 2009 pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenții, și intimata.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Recurenta prin apărător solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata sumei în cuantum de 92.655,92 lei reprezentând compensații actualizate stabilite prin decizia nr.586/15 04 2008 emisă de; invocă prevederile Legii 9/98, Constituția României și CEDO. Depune în susținerea recursului practică judiciară-sentința civilă nr.2126/13 10 2006 pronunțată de Tribunalul în dosarul nr-.
Recurenta reclamantă -prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata sumei în cuantum de 92.655,92 lei reprezentând compensații actualizate stabilite prin decizia nr.586/15 04 2008 emisă de.
Curtea reține recursurile spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor din prezenta cauză;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Călărași la data de 4.08.2008 și înregistrată sub nr- (număr vechi 2136/C/18.09.2008), reclamantele, domiciliată în O, Bd. 1 - 2. bloc.l,.A,.3,.13, și, domiciliată în O,-, bloc.1,.6, Județul C, au chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA NAȚlONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚlLOR (), cu sediul în B, Calea, nr.202 sector 1, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 92.655,92 lei, reprezentând compensații actualizate prin Decizia nr. 586/15.04.2008, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
In motivarea în fapt a acțiunii formulate reclamantele au arătat că, prin hotărârea nr.17/2003 a Comisiei, le-au fost acordate despăgubiri în suma de 62.185,18 lei.
După 4 ani pârâta a emis decizie de invalidare, împotriva căreia au formulat contestație ce le-a fost admisă, însă pârâta a emis decizia de validare pentru suma stabilită în anul 2003 fără să procedeze la actualizarea acesteia.
Pe calea unei noi acțiuni au obținut un nou titlu executoriu prin care pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să actualizeze suma stabilită în anul 2003.
La data de 05.06.2008, în vederea executării deciziei nr. 586/15.04.2008, au depus toate actele solicitate de pârâtă, în vederea efectuării plății. Deși au trecut mai multe luni de la aceasta dată, pârâta nu și-a onorat obligația de plată, deși a făcut numeroase demersuri si au mers în audientă pentru a solicita efectuarea plății sumelor la care sunt îndreptățite.
Întrucât le-a fost încălcat dreptul la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, au solicitat admiterea acțiunii așa cum au formulat-o în sensul de a obliga pârâta să efectueze plata sumei stabilite prin decizia nr.586/2008.
In dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri în copie.
La data de 29.09.2008, reclamantele au precizat obiectul acțiunii în sensul că solicită obligarea pârâtei să efectueze doar plata primei tranșe din suma care li se cuvine conform deciziei arătate, diferența urmând a fi plătită în cursul anului următor.
Au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct.2 pr. civilă.
In drept: Legea nr.9/1998, Normele metodologice de aplicare, art.9 din Hotărârea nr.643/2004, Legea nr.262/2007.
În termen legal, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor pe cale de excepție, arătând că Tribunalul Călărași nu este competent să se pronunțe pe cererea acestora, întrucât se solicita executarea unui titlu ce nu emană de la instanța de contencios administrativ.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că plata sumei în 2 tranșe pe parcursul a doi ani consecutivi se face în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.
În drept: art.115-118 din Codul d e procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr.9/1998, HG. 1277/2007, HG nr.- și -.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă și a anexat la dosarul cauzei practică judiciară.
Analizând actele si lucrările dosarului în raport de susținerile părților, tribunalul a respins excepția necompetentei materiale a tribunalului Călărași ridicată de pârâtă, având în vedere că se supune analizei refuzul nejustificat al pârâtei de îndeplinire a unei obligații legale, astfel că, potrivit art.l alin.l din Legea nr.554/2004, a respins excepția ridicată de pârâtă prin întâmpinarea formulată.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat neîntemeiată acțiunea formulată având în vedere că reclamantele solicită obligarea pârâtei să efectueze plata în baza unui titlu executoriu ce nu emană de la instanța de contencios administrativ și fiscal, conform Cap.3 din Legea 554/2004, ceea ce reprezintă din interpretarea legii o problemă de executare pentru care reclamantele au la îndemnă o altă procedură decât cea aleasă prin prezenta cerere, așa cum a fost prevăzută, respectiv să se adreseze pârâtei cu cerere de executare a titlului pe care l-a emis.
Mai mult, refuzul nejustificat al pârâtei în executarea obligației de plată nu se verifică, având în vedere că plata sumelor datorate cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998 se face în limita sumelor alocate în bugetul pe parcursul a doi ani consecutiv.
Cum pârâta nu se află în culpă, invocând în favoarea sa beneficiul acestor dispoziții legale, tribunalul a constatat că nu a expirat intervalul de timp arătat, situație în care nu se poate reține refuzul nejustificat în îndeplinirea unei obligații legale.
Pentru considerentele arătate, văzând si dispozițiile art.8 din Legea nr.9/1998 coroborat cu art.l alin.l din Legea 554/2004, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamantele și au formulat, separat, recurs, criticând-o în esență, sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, ca urmare a faptului că tribunalul a realizat o greșită aplicare a legii, deoarece nu s-a făcut dovada că sumele din buget alocate au fost epuizate.
Raportat la art.8 și 12 din Legea nr.262/2007, se impunea admiterea acțiunii, date fiind și prevederile art.7, 8 din Legea nr.9/1998 pe care le-au enunțat. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că achitarea sumelor urmează a se face în anul stabilirii sau în anul următor.
Prin sentința pronunțată, s-a încălcat dreptul la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil, precum și principiului priorității dreptului comunitar.
Au solicitat admiterea recursurilor, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fondul cauzei, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la efectuarea plății.
Și-au întemeiat recursurile, pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, 3041Cod procedură civilă, Legea nr.9/1998, Normele metodologice de aplicare, Legea nr.262/2007, Constituția și CEDO.
Intimata Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI, reclamantele solicitând executarea unui titlu prin care i se acordă drepturi bănești, titlu care nu emană de la instanța de contencios administrativ, conform dispozițiilor cap. 3 din Legea nr.554/2004 și, în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate, deoarece sumele urmează a fi achitate în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat".
Pe parcursul judecății, a decedat recurenta, fiind introduși în cauză, moștenitorii acesteia:, și.
În recurs, s-a administrat proba cu practica judiciară.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată cu soluționarea prezentelor recursuri, pe care le apreciază ca fiind fondate, pentru următoarele argumente:
Astfel, se constată că până la data soluționării prezentului recurs a trecut mai mult de un an de când a fost emisă Decizia nr.586/15.04.2008 de către intimata-pârâtă, iar aceasta din urmă nu a făcut dovada că a plătit 60% din cuantumul despăgubirilor, încălcând, astfel, chiar prevederile textului invocat în apărare, respectiv art.38 alin.5 lit.b din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, aprobate prin HG nr.753/1998, modificată și completată, situație în care nu se mai poate prevala de protecția conferită de această dispoziție de hotărâre de guvern.
Practic, prin această atitudine ilicită, statul român și-a încălcat obligația generală de a-și executa cu bună-credință obligațiile pecuniare pe care le are, conform legilor pe care le-a adoptat (în speță, Legea nr.9/1998), față de proprii cetățeni.
De asemenea, trebuie precizat că art.38 alin.5 lit.b din Normele metodologice probate prin HG nr.753/1998 nu poate fi interpretat în sensul că statul român sau instituția intimată ar putea să invoce neprevederea în buget a sumelor necesare efectuării plăților în cei doi ani consecutivi, întrucât ar însemna să se accepte că statul român sau instituția intimată ar putea să-și invoce propria culpă în apărare, contrar principiului general de drept consacrat de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem, allegans.
Totodată, dacă s-ar accepta că plata sumelor stabilite prin deciziile emise de intimata-pârâtă ar fi condiționată de disponibilitatea acesteia de a le prevedea în buget, ar însemna că interpretăm legea de o manieră nesusceptibilă să conducă la o despăgubire efectivă a recurenților reclamanți, încălcându-se principiile care decurg din hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului date în cauzele Faimblat România și Katz România, respectiv dispozițiile art.6 alineatul 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art.1 din primul protocol adițional la Convenție. Or, în raport de prevederile art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, mai puțin favorabile, precum în speță, au prioritate reglementările internaționale.
În concluzie, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al intimatei-pârâte AN. de a efectua plata sumelor stabilite prin Decizia nr.586/15.04.2008, în sensul art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, ceea ce reprezintă un act administrativ asimilat.
Or, art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 stabilește cu caracter de principiu, competența de soluționare a contestațiilor îndreptate împotriva actelor administrative emise în aplicarea acestei legi în favoarea secției de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, astfel că susținerile intimatei-pârâte în sensul necompetenței acestei instanțe sunt vădit neîntemeiate. De altfel, prin întâmpinarea formulată pe parcursul soluționării prezentului recurs, intimata invocă necompetența materială a Curții de APEL BUCUREȘTI, instanță ce a fost învestită cu soluționarea recursului promovat împotriva unei hotărâri pronunțată în primă instanță de Tribunalul Călărași, excepție ce are un vădit caracter nejuridic, fiind evidentă competența Curții de APEL BUCUREȘTI de a judeca un astfel de recurs. Ceea ce se putea contesta era competența tribunalului Călărași de a judeca în primă instanță cauza, iar nu competența Curții de APEL BUCUREȘTI de a judecata recursul. Oricum, s-a demonstrat netemeinicia ambelor aspecte, astfel că excepția necompetenței materiale este nefondată, respingându-se în consecință.
Pe cale de consecință, față de prevederile art.312 alin.1, 2, 3 și 4, art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, se vor admite recursurile formulate de reclamanți și se va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că se va admite acțiunea și se va obliga pârâta la plata către reclamanți (respectiv, după caz, moștenitorii reclamantei defuncte ) a sumei de 92.655,92 lei reprezentând compensația actualizată prin Decizia nr.586/15.04.2008, emisă de pârâta
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții reclamanți, - moștenitor al defunctei, - moștenitor al defunctei și PETEU - moștenitoare defunctei, împotriva sentinței civile nr.1350/01.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr- (nr.vehi 2136/C/2008), în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanții și moștenitorii defunctei, împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Obligă pârâta la plata sumei de 92.655,92 lei reprezentând compensația actualizată prin decizia nr.586/15.04.2008 emisă de, către reclamanții recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. HV
Tehnodact. /2 ex./02.02.2010
Trib. C -
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
