Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 1614/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1614
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 06 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2723/11 11 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMISIA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă personal, intimata pârâtă T prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta reclamantă depune la dosar precizări și copie de pe certificatul de încadrare în grad de handicap nr.2503/29 07 2008.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constatând că dosarul a fost solicitat la amânări fără discuții și că nu există nici un motiv de amânare, lasă cauza la ordine.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta reclamantă personal, intimata pârâtă T prin consilier juridic.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și precizat. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Intimata pârâtă Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL BUCUREȘTI sub nr.1189/2 din 25.02.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Comisia județeană pentru acordarea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A, solicitând instanței să dispună obligarea prefectului să dea curs cererii sale din data de 22.10.2007 și să o înainteze spre competentă soluționare în baza OG 81/2007 care modifică Legea 18/1991, precum și acordarea de daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prefectul nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile la cererea sa din 22.10.2007, întemeindu-și acțiunea pe prevederile Legii nr.554/2004.
La data de 10.06.2008, pârâta Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Tad epus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Curții de APEL BUCUREȘTI, având în vedere prevederile art.10 din Legea 554/2004.
Referitor la cererea reclamantei, s-a arătat de către pârâtă că, la petiția nr.FF 41536/30.10.2007 - cererea din 22.10.2007 cum se menționează în acțiune - s-a răspuns atât prin adresa nr.FF 41731/10.12.2007, cât și prin adresa nr.FF 41839/18.02.2008, iar faptul că petentei nu i s-a mai răspuns, fiind clasate petițiile, nu poate fi considerat refuz nejustificat pentru că cererea având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate fusese deja soluționată prin respingere (hotărârile Comisiei județene nr.13594/24.02.2006 și nr.14461/4.04.2006 - comunicate petentei).
Prin sentința civilă nr.1771/11.06.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTIa declinat competent terenurilor, soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, fiind înregistrată la această instanță sub nr.1189/2 din 22.07.2008.
Din proba cu acte administrată în cauză de către părți se rețin următoarele:
Prin cererea nr.13/6.09.2005, reclamanta solicită Comisiei de Fond Funciar anularea titlului de proprietate deținut de pentru suprafața aferentă casei de locuit din localitatea, susținând că a aparținut unchiului său ().
Comisia locală de fond funciar a respins cererea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat contestație, iar prin hotărârea nr.14401 din 4.04.2006, Comisia Județeană Tar espins contestația.
Prin cererea datată 20.01.2006 și înregistrată la Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T sub nr.FF 37262/24.01.2006, reclamanta a solicitatanularea documentelor emise ilegal și reconstituirea dreptului de proprietate asupra casei cu terenul aferent acesteia din satul, com., jud. T, prin respectarea prevederilor Legii 247/2005.
La data de 12.05.2006, reclamanta s-a adresat pentru clarificarea aspectelor de funciar anterior menționate și Asociației Pentru Protecția Cetățeanului.
Cu adresa nr.3860/7.08.2006 a Instituției Prefectului Județului T se răspunde Asociației pentru Protecția Cetățeanului, cât și reclamantei.
Prin cererea formulată la data de 22.10.2007 și înregistrată la Comisia județeană T pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sub nr. FF 41536/30.10.2007, reclamanta formulează față de pârâtă aceleași pretenții, respectiv eliberarea titlului de proprietate asupra casei și terenului aferent acesteia, susținând că nu s-a aplicat corect nici Legea 18/1991, nici Legea 247/2005.
Față de această cerere, la care reclamanta pretinde că nu i s-a răspuns, s-a întocmit potrivit prevederilor art.10 al.2 din OUG 27/30.01.2002, referat privind clasarea petiției cu motivarea că ultimul răspuns i s-a comunicat sub nr.3860 din 7.08.2006.
S-a constatat, astfel, că, atât cererii din 22.10.2007, cât și celorlalte petiții atât anterioare cât și ulterioare acestei date, având același obiect s-a răspuns reclamantei potrivit adresei nr.3860/7.08.2006 a Instituției Prefectului Jud. T, adresei nr. FF 41731/10.12.2007 și adresei nr. FF 41839/18.02.2008 ale Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În speță, însă, reclamanta este nemulțumită de modul de rezolvare a aspectelor de fond funciar, care nu pot fi soluționate în temeiul Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, legea prevăzând o procedură specială.
Față de considerentele expuse, acțiunea reclamantei fiind neîntemeiată, a fost respinsă ca nefondată, potrivit prevederilor art.8 din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare și OUG 27/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, reclamanta a formulat recurs în termen legal, criticând-o sub aspectul nelegalității, pentru că Comisia Județeană nu i-a răspuns în 30 zile, nu a depus nici referatul conform nr.OG27/2002 cum că ar fi fost clasată, nu a realizat dovada cu copia petiției și alte petiții anterioare, pentru a rezulta că solicita aceleași drepturi pe aceleași legi sau că aveau un conținut identic. Au fost judecate alte aspecte decât cele solicitate.
Conținutul petițiilor nu este același, pentru că fiecare se întemeia pe câte un act normativ: nr.OG81/2007, Legea nr.247/2005, Legea nr.18/1991 care a fost aplicată greșit în ce o privește. În viziunea Guvernului care a emis aceste legi, se putea cere reanalizarea dreptului de proprietate, fapt refuzat însă, de Comisia Județeană care a refuzat astfel, să aplice noile legi și să îi răspundă la petiții, conform Legii nr.554/2004.
Dacă s-ar fi analizat cererea lui, ar fi reieșit că nu ar fi trebuit să obțină titlu în moștenirea sa și nici un titlu. Greșit Comisia Județeană îi refuză drepturile sale de moștenitor și nu îi răspunde la petiții. Instanța în mod greșit nu cercetează actele pe care le-a indicat, ci alte documente care nu au legătură cu cauza.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea pricinii și admiterea cererii sale, cu reanalizarea dreptului său de proprietate și obligarea la 100 milioane lei daune morale, precum și rezolvarea pagubei materiale, pe cale rezonabilă.
Nu și-a întemeiat în drept recursul.
A solicitat ulterior, ca intimata să depună dovezi din care să rezulte identitatea cererii din octombrie 2007 cu precedentele. Dacă cererea îi va fi soluționată favorabil de către intimată, a precizat că renunță la daune morale.
Intimata a depus întâmpinare, conform art.308 al.2 Cod procedură civilă, solicitând respingerea recursului.
Recurenta a depus ulterior, precizări, arătând că nu s-au arătat motivele pentru care nu trebuiau aplicate Legea nr.247/2005 și nr.OG81/2007 și în ceea ce o privește, trebuind măcar să i se răspundă afirmativ sau negativ, reformulând apărări legate de dreptul său de proprietate invocat, solicitând revizuirea dosarului său pe Legea nr.18/1991 sau aplicarea Legii nr.247/2005, înaintarea titlului său de moștenitor, despăgubiri și daune materiale. A depus un certificat de handicap.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Curtea de APEL BUCUREȘTI, verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, constată recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În esență, se constată că instanța de fond s-a pronunțat, în conformitate cu prevederile art.129 alin. ultim Cod procedură civilă, asupra obiectului cererii deduse judecății, și-a motivat hotărârea, iar soluția adoptată reprezintă consecința logică a argumentelor expuse în considerentele sentinței civile.
Astfel, recurenta-reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ, în baza Legii nr.554/2004, invocând refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, solicitând instanței să dispună obligarea prefectului, președintele entității pârâte, să dea curs cererii sale și să înainteze cererea sa din data de 22 octombrie 2007 spre competentă soluționare în temeiul G nr.81/2007 de modificare a Legii nr.18/1991.
Instanța de fond a respins cererea recurentei reclamante ca nefondată, pe motiv că atât cererii din 22.10.2007, cât și celorlalte petiții atât anterioare, cât și ulterioare acestei date, având același obiect, s-a răspuns reclamantei potrivit adresei nr.3860/07.08.2006 a Instituției Prefectului Județului T, adresei nr. 41731/10.12.2007 și adresei nr. 41839/18.02.2008 ale intimatei pârâte Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Curtea constată că soluția adoptată de fond este legală și temeinică, întrucât probele administrate relevă, fără echivoc, că nu ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art.2 alin.1 lit. i din Legea nr.554/2004, modificată și completată, care definește refuzul nejustificat ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".
Trebuie precizat că, în baza prevederilor Legii nr.554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să cenzureze și să sancționeze doar eventuala atitudine abuzivă a autorității publice de a refuza nejustificat să soluționeze cererea ce i-a fost adresată. Instanța de contencios administrativ nu are nici o competență să se pronunțe asupra temeiniciei cererii respective întemeiate pe Legea nr.18/1991 și G nr.81/2007, pentru care aceste din urmă acte normative, în privința solicitării de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prevăd căi de atac speciale, la altă instanță, respectiv judecătoria în a cărei rază teritorială estre situat terenul, conform art.53-56 din Legea nr.18/1991, republicată, pe care recurenta le-a și urmat, dar i-au fost respinse irevocabil, potrivit susținerilor necontestate ale intimatei pârâte din întâmpinare.
Pe de altă parte, se reține că prin unele susțineri din cererea de recurs, recurenta reclamantă tinde la modificarea obiectului acțiunii, fapt inadmisibil în recurs, conform art.316 în referire la 294 alin.1 Cod procedură civilă, invocând nesoluționarea cererii în termenul legal, ce reprezintă un act administrativ asimilat distinct de refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
De asemenea, recurenta reclamantă invocă aspecte care privesc fondul solicitărilor sale de reconstituire a dreptului de proprietate, ignorând sau neînțelegând faptul că nu pe calea Legii nr.554/2004 se poate solicita acest drept și nu instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze aceste solicitări.
Referitor la susținerea recurentei în sensul că solicitările adresate în scris intimatei priveau temeiuri juridice distincte și că ar fi fost necesare răspunsuri diferite, Curtea apreciază că nu este abuzivă atitudinea intimatei de a clasa unele cereri, în condițiile în care raportul juridic adus în discuție fusese tranșat irevocabil prin hotărâre judecătorească, iar cererile numeroase formulate vizau, în esență, același aspect, noile temeiuri juridice, contrar celor susținute de recurentă, nefiind relevante sub aspectul solicitat de aceasta.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de modificare sau casare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2723/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMISIA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact. / 2 ex./25.01.2009
T -
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
