Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 1770/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1770
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.07.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR S -
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă - SRL CEHIA - SUCURSALA ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.2873/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și BIROUL VAMAL
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 22.06.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.06.2009 și apoi la 06.07.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin sentința civilă nr.2873 din 29.10.2008, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția inadmisibilității, a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL CEHIA - SUCURSALA ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și BIROUL VAMAL C, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la 14.11.2006 reclamanta - SRL Cehia - Sucursala din România, a importat definitiv cu declarația vamală de punere în liberă circulație nr.I 2041 din 14.11.2006, produse originare din Cehia pentru care la momentul efectuării operațiunilor de vămuire nu a prezentat nici un document de origine, motiv pentru care marfa importată nu a beneficiat de preferințele tarifare reglementate de Acordul European, instituind o asociere între România și Comunitățile Europene ratificat prin Legea 20/1993.
Prin cererea înregistrată sub nr.321/C/2.02.2007, la Biroul Vamal C, reclamanta a solicitat rambursarea drepturilor de import achitate cu ocazia operațiunii de import din 14.11.2006 și a anexat acestei cereri certificatul de origine emis de Camera de Comerț din Republica Cehia.
Se arată în considerentele sentinței recurate că acest certificat nu poate fi asimilat certificatului de origine la care face referire Protocolul nr.IV privind noțiunea de produse originare și metodele de cooperare administrativă, în condițiile în care certificatul de circulație a mărfurilor Euro I, este eliberat de către autoritățile vamale ale țării exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului sau răspunderea exportatorului, de către reprezentantul său autorizat. Prima instanță a apreciat că documentul emis de Camera de Comerț a prezentat de reclamantă, nu îndeplinește elementele menționate, astfel încât în mod justificat s-a respins cererea reclamantei de rambursare a taxelor vamale.
Prin cererea înregistrata sub nr. 655/09.02.2007 la Biroul Vamal C, reclamanta - SRL - CEHIA- Sucursala din România a formulat o noua cerere de rambursare a taxelor menționate, atașând cererii certificatul de origine EUR 1 cTy - fila 6, emis de Administrația Vamala Ceha, la 24.01.2007, solicitare care, de asemenea, a fost respinsa de autoritatea vamala, întrucât deși, potrivit dispozițiilor Tratatului de aderare la Uniunea Europeana, Anexei 5 partea a 4, capitolul "Dovada Statului Comunitar", se precizează ca " mărfurile care la data aderării se găsesc in depozit temporar sau sub una din destinațiile si regimurile vamale menționate la art. 4 alin. 15 lit. b, respectiv, introducerea intr-o zona libera sau in antrepozit liber si alin.l6 lit. b - g, respectiv, tranzit, antrepozit vamal, perfecționare activa, transformare sub control vamal, din acest Regulament, in Comunitatea extinsa, ori care se afla in curs de transport după ce au făcut obiectul formalităților de export in Comunitatea extinsa, sunt libere de taxe vamale si alte masuri vamale când sunt declarate pentru punere in libera circulație in Comunitatea extinsa, cu condiția sa se prezinte a) dovada originii preferențiale emisa valabil sau întocmita înainte de data aderării in conformitate cu unul dintre acordurile europene sau cu acordurile preferențiale echivalente încheiate intre noile state membre si care conțin o interdicție de drawback sau de exonerare de taxe vamale pentru materii prime neoriginale utilizate, etc. aceste dispoziții nu sunt aplicabile in speța întrucât reclamanta a derulat o operațiune de import definitiva, de punere in libera circulație si nu una din operațiunile suspensive enumerate mai sus, anterior aderării României la UE.
In aceste condiții, tribunalul a apreciat că nu sunt aplicabile nici prevederile Tratatului de aderare a României la UE, cuprinse in Anexa 5 cap. 4 parag. 20 unde este reglementata procedura de rambursare/restituire întrucât nu exista obligația organului vamal de a luat in considerare un certificat de origine emis in baza Protocolului nr. 4 privind noțiunea de produse originare si metode de cooperare administrativa, ce a fost emis ( 24.01.2007) si prezentat la o data când acest acord si-a încetat valabilitatea, respectiv la 09.02.2007, iar dispozițiile tranzitorii reglementate in Tratatul de Aderare se refera numai la bunurile care anterior intrării in vigoare a acestui tratat au făcut obiectul unor operațiuni vamale suspensive.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta recurentă criticând-o pentru nelegalitate și arătând că în mod eronat a apreciat prima instanță că temeiul cererii de chemare în judecată este reprezentat de tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, Anexa V, paragrafele 1-3, atâta vreme cât cererea de rambursare a taxelor vamale formulată nu s-a întemeiat pe articolele reținute în cuprinsul sentinței recurate.
Se susține că interpretarea dată de prima instanță este în vădită contradicție cu dispozițiile paragrafului 20 capitolul 4, Anexa V din tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, potrivit cărora procedurile care reglementează rambursarea și remiterea drepturilor stabilite în art.235 - 242 din Regulamentul nr.2913/92 și din art.877 - 912 din Regulamentul nr.2454/93 se aplică noilor state membre cu respectarea următoarelor dispoziții speciale: "rambursarea și remiterea drepturilor se efectuează potrivit condițiilor legislației comunitare. Cu toate acestea, dacă drepturile a căror rambursare sau remitere este solicitată privesc o datorie vamală care a luat naștere înainte de data aderării, rambursarea și remiterea drepturilor se efectuează conform condițiilor în vigoare în noul stat membru interesat înainte de aderare de către acesta și pe cheltuiala acestuia".
Susține recurenta că astfel cum a învederat și în fața instanței de fond, condițiile pentru rambursarea drepturilor de import în vigoare în România înainte de aderarea la Uniunea Europeană sunt cele stabilite prin Protocolul nr.4 în 1997, referitor la definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta-intimată Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că la data formulării cererii de rambursare a drepturilor de import achitate cu ocazia îndeplinirii formalităților de vămuire, procura de reprezentare nu mai era valabilă, iar certificatul de origine emis de Camera de Comerț din Republica Cehia, nu putea fi asimilat certificatului de origine la care face referire Protocolul nr.4.
Se arată că nu există nici un temei legal care să impună biroului vamal să ia în considerare un certificat de origine, emis în baza Protocolului 4 privind noțiunea de produse originare și metodele de cooperare administrativă, iar dispozițiile tranzitorii reglementate în Tratatul de aderare, se referă numai la bunurile care anterior intrării în vigoare a acestuia au făcut obiectul unor operațiuni vamale suspensive.
Recurenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recurenta reclamantă a efectuat o serie de operațiuni de import de bunuri în România, în cursul lunii noiembrie 2006, achitând taxele vamale datorate, în condițiile în care nu deținea un certificat de origine pentru mărfurile importate.
La 2.02.2007 a solicitat restituirea drepturilor vamale achitate, anexând certificatul de origine, eliberat de Camera de Comerț din Republica Cehă, care atestat faptul că bunurile care au făcut obiectul importului erau originare din Uniunea Europeană, cerere respinsă de către autoritățile vamale competente.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că în cursul lunii noiembrie 2006, recurenta reclamantă a derulat o operațiune de import definitivă, de punere în liberă circulație a unor bunuri, solicitând rambursarea taxelor vamale în temeiul certificatului de origine a mărfurilor, după semnarea de către România a Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în acest tratat, drept condiții pentru rambursarea drepturilor de import, sunt specificate derularea unei operațiuni de import definitive de punere în liberă circulație a unor bunuri, depunerea unei cereri de rambursare la organul vamal competent, prezentarea unui document de origine, care să ateste că mărfurile importate ar fi putut la momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație, să beneficieze de tratamentul tarifar preferențial, iar suma de rambursat să depășească nivelul de 10 euro stabilit prin Regulamentul de aplicare a Codului vamal.
Din perspectiva acestor dispoziții legale, Curtea apreciază că atât organele vamale, cât și instanța de fond, au făcut o interpretare restrictivă a dispozițiilor tranzitorii, cuprinse în tratatul de aderare și susținând că acestea vizează doar situația bunurilor aflate într-un regim vamal suspensiv.
Curtea reține că în cauză sunt incidente dispozițiile Anexei V cap. 4, paragraful 20, care prevăd că procedurile care reglementează rambursarea și remiterea unor astfel de drepturi, se efectuează, potrivit dispozițiilor legislației comunitare, iar prin excepție, dacă drepturile a căror rambursare sau remitere este solicitată, privesc o datorie vamală care a luat naștere înainte de data aderării, rambursarea și remiterea drepturilor se efectuează conform condițiilor în vigoare în noul stat membru interesat, înainte de aderare, de către acesta și pe cheltuiala acestuia.
Or, dispozițiile legale în vigoare la momentul derulării operațiunii de import efectuată de către recurenta-reclamantă, permiteau acesteia în condițiile Protocolului nr.4/1997, cu respectarea criteriilor prevăzute, rambursarea a posteriorii a drepturilor vamale achitate.
Or, reclamanta a depus certificatul a posteriori Euro 1, care atestă proveniența mărfurilor importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în termenul prevăzut de lege.
În consecință, Curtea apreciază că ipoteza reținută de către organele vamale și de către prima instanță, referitoare la imposibilitatea restituirii taxei vamale către recurentă, în temeiul prevederilor Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, întrucât recurenta a desfășurat o operațiune de import definitivă și nu una suspensivă, este eronată, întrucât cererea recurentei trebuia analizată din perspectiva dispozițiilor paragrafului 20 cap.4, anexa V din tratat, care nu prevăd nicio diferență de tratament juridic între bunurile aflate în regim suspensiv și cele importate definitiv.
În considerarea celor reținute anterior, în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite acțiunea și va obligă intimata pârâtă la restituirea către recurenta reclamantă a taxelor vamale plătite în baza declarației vamale 12041 din 14.11.2006
Având în vedere dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată efectuată de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL CEHIA - SUCURSALA ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.2873/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și BIROUL VAMAL.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea și obligă intimata pârâtă la restituirea către recurenta reclamantă a taxelor vamale plătite în baza declarației vamale 12041 din 14.11.2006.
Obligă intimata pârâtă la 5000 RON cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6 iulie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Radu
S
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
17.09.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
