Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.184/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2989/ din 25 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentului reclamant și a intimatelor pârâte Universitatea " " B - Facultatea de Drept și Universitatea " B-Societatea Ateneul Român.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea pentru datele de 18 și 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 15 mai 2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Universitatea " " B Societatea Ateneul Român și Facultatea de Drept din cadrul acesteia, pentru refuzul nejustificat de a-i rezolva/soluționa integral, efectiv și punctual cererea petiția sa din 4.04.2007, înaintată cu scrisoare recomandată nr.16053, cu confirmare de primire și lipsa răspunsului la petiție.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr.4355/62/com/ 2007 Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța în urma probelor administrate a pronunțat sentința nr.2989/S/25.09.2007, prin care s-au dispus următoarele:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Universitatea " " B - Societatea Ateneul
A respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu parata Universitatea " " din B - Facultatea de drept.
A obligat reclamantul să îi plătească pârâtei cheltuieli de judecata în sumă de 500 lei reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Societatea Ateneul R, instanța constată că potrivit Legii nr.483/2002 Universitatea " " din B are patrimoniu propriu, fiind o persoana juridica de drept privat și de utilitate publică.
Ca urmare, având o existență de sine stătătoare, distinctă de Societatea Ateneul R instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Universitatea " " B - Societatea Ateneul R.
Pe fond, instanța va respinge acțiunea pentru considerentele expuse în continuare.
Pârâta Universitatea " " din Baf ăcut dovada că la data de 14.05.2007 Poșta Română a făcut mențiunea pe plicul recomandatei expediată de pârâtă reclamantului că acesta a solicitat prelungirea termenului de avizare a mandatului poștal, ulterior în data de 12.06.2007 scrisoarea recomandată fiind restituită pârâtei ( fila 25).
În cauză nu are relevanță data confirmării de primire a petiției reclamatului (fila 56) atâta vreme cât rubrica "calitatea primitorului" nu a fost completată de agentul poștal cu numele, prenumele și calitatea persoanei care a semnat confirmarea de primire.
Astfel, în acest caz, termenul legal de soluționare a petiției reclamantului, de 30 de zile prevăzut de art.2 alin.1 lit.h se calculează de la data înregistrării petiției la serviciul de registratură al pârâtei, în raport de care pârâta i-a comunicat reclamantului răspunsul la petiția formulată, în termen legal, termenul fiind depășit urmare a culpei reclamantului care a solicitat serviciului poștal prelungirea termenului de avizare.
Reținând astfel culpa procesuala a reclamantului, instanța a respins acțiunea, reclamantul urmând a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat angajat de pârâta, în conformitate cu prevederile art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea/modificarea sentinței recurate; rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii reclamantului, în sensul obligării pârâtelor la rezolvarea efectivă și integrală a cererii din 4.04.2007 și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în dosarul de fond și în cel din recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru argumentele dezvoltate pe larg la punctele 1-4 din recurs, critici ce vor fi analizate de instanța de recurs punctual mai jos, prin raportare la actele dosarului, dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. art.3041și art.129 alin.5 pr.civ.
În drept recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. art.3041și art.129 alin.5 pr.civ. art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (), art.21 din Constituție.
În probațiune și în susținerea recursului, recurentul a depus un exemplar STAS - confirmare de primire, adresa Poșta Română nr.1532/4.07.2007 fila 7 și filele 12-14 dosar recurs.
Față de recursul declarat de reclamant în cauză, pârâta Universitatea " " din Baf ormulat întâmpinare (filele 19-22 dosar), prin care solicitat respingerea recursului, respectiv înlăturarea tuturor criticilor formulate de recurent la punctele 1-4 din recurs.
În drept, intimata pârâtă și-a formulat apărarea în recurs pe dispozițiile Legii nr.84/1995, a Legii nr.233/2002 și prevederile art.115 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus înscrisuri: copie Legea nr.483/2002, copie scrisoare de răspuns către d-nul, copie adresă nr. 72574/06.06.2007 către Poșta Română, copie adresă de răspuns de la Poșta Română 215/4394 din 21.06.2007, copie adresa nr.73247/20.06.2007 către Poșta Română, copie adresă de răspuns de la Poșta Română 1532/04.07.2007, copie adresă d-nul nr.76992/25.09.2007, copie adresă d-nul nr.77706/09.10.2007, (filele 23-40 dosar recurs).
Înscrisurile depuse de intimata Universitatea " " din B i-au fost comunicate recurentului reclamant conform dispozițiilor din încheierea de ședință din 29.01.2008 și față de cererea formulată de acesta la fila 43 dosar recurs.
Pentru termenul din recurs din 26 februarie 2008 recurentul a depus o notă, prin care a invocat excepția de nulitate și de nelegalitate raportat la baza legală art.2 din Decretul nr.167/1958 și Legea nr.554/2004 (filele 45-46).
Față de faptul că recurentul prin recursul declarat a invocat excepția de neconstituționalitate, de nulitate și de nelegalitate, instanța i-a pus în vedere prin adresă să precizeze care excepție o menține și să o motiveze (fila 49 dosar), respectiv motivarea excepției de nelegalitate în fapt și în drept, pentru a putea fi comunicată și pârâtei și pentru a putea fi pusă în discuție în contradictoriu.
Față de această chestiune prealabilă, recurentul a înaintat un nou punct de vedere, fără a preciza exact ce excepții invocă și fără a le motiva în fapt și în drept (filele 52-53 dosar).
Prin încheierea de ședință din 11.03.2008 s-a consemnat actul depus la dosar de recurent.
Așa fiind instanța a pus în discuție excepția de nulitate și de nelegalitate a dispozițiilor art.2 din Decretul Lege nr.167/1958, față de care pârâtele prin apărători au solicitat respingerea acestora, apreciindu-le ca fiind apărări de fond din modul în care au fost formulate.
În cauză recurentul a depus note de apărări, învederări, concluzii scrise în vederea pronunțării (filele 48-54) la care a anexat înscrisuri și borderou cu cheltuieli de judecată.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.2989/S/25.09.2007 a Tribunalului Brașov, prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantul și față de dispozițiile legale aplicabile constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a formulat acțiune împotriva celor două pârâte Universitatea " " din B Societatea Ateneul Român și Facultatea de Drept din cadrul primei pârâte, fiind nemulțumit că pârâtele nu i-au soluționat punctual, integral și efectiv petiția formulată la data de 4.04.2007, obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri/daune morale în sumă de 500 lei și cheltuieli de judecată.
Față de acțiunea reclamantului instanța de fond în mod corect a soluționat cauza pe excepție privind prima pârâtă și pe fond cu privire la cererea reclamantului având în vedere că petiția sa viza contractul de școlarizare încheiat cu Facultatea de Drept din cadrul Universității " " din B, conform petiției sale (fila 4 dosar fond).
În mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Referitor la criticile aduse de recurent sentinței atacate instanța de recurs, examinând actele dosarului prin prisma acestor critici și a dispozițiilor art.304 și 3041și art.129 alin.5 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Referitor la critica de la punctul 1 din recurs cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive pentru Universitatea " " din B Societatea Ateneul Român se reține că în mod corect a fost invocată și soluționată de instanța prin hotărârea dată.
Cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a fost destul de explicit în formularea acțiunii sale, iar din actele dosarului nu rezultă că ar fi avut vreun raport juridic cu Societatea Ateneul Român, cu Universitatea " " - Facultatea de Drept de la care a solicitat răspuns la petiția sa.
Critica de la punctul 1 lit. a, recurs nu poate fi reținută în sensul că, acesta nu și-a putut formula apărarea pe excepție, deoarece chiar în motivarea recursului acesta susține că nu ar fi chemat în judecată pe pârâta Universitatea " " Societatea Ateneul Român, ci ar fi formulat acțiunea astfel pentru că acestea erau însemnele pe ștampila instituției.
Ca atare, prima critică de recurs se va înlătura ca neîntemeiată și nelegală.
În ce privește a doua critică de recurs în sensul că, instanța de fond i-a respins în mod artificial acțiunea prin interpretarea greșită a actului dedus judecății, încălcând legea și aplicând-o greșit (punct prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.), instanța de recurs reține că în mod corect s-a argumentat respingerea acțiunii de către instanța de fond constatând că de fapt plicul cu recomandata adresată reclamantului ca răspuns la petiția sa a fost dat reclamantului, chiar dacă această recomandată nu a ajuns în termenul legal la destinatar.
Esențial este faptul că, pârâta i-a răspuns la cererea, petiția reclamantului.
Ca atare, criticile de la punctele 2 lit. a, b și c din recurs vizează aspecte privind plecarea - restituirea și recomunicarea plicului cu răspunsul la petiție către reclamant, chestiuni care nu schimbă soluția dată de instanța de fond, în sensul că pârâta a răspuns la petiția reclamantului și nu se impune obligarea acesteia la formularea unui nou răspuns decât cel dat.
În ce privește critica adusă de recurent la pct. 2 lit. c recurs, privind lipsa rolului activ al instanței de fond, se constată că această critică este neîntemeiată, sens în care față de actele de la dosar urmează a fi înlăturată ca neîntemeiată.
În acest sens se au în vedere înscrisurile de la dosar ce emană de la poștă și relațiile comunicate de Poșta B, prin care se precizează că a fost sancționată persoana vinovată pentru faptul că a păstrat încă 10 zile scrisoarea recomandată (oficianta ).
Referitor la critica de la punctul 2 lit. d recurs, potrivit căreia prima instanță a reținut în motivarea hotărârii că "nu are relevanță data confirmării de primire a petiției reclamantului (fila 56) atâta vreme cât rubrica "calitatea primitorului" nu a fost completată de agentul poștal cu numele, prenumele și calitatea persoanei care a semnat confirmarea de primire".
Instanța de recurs, apreciază că și această critică este neîntemeiată, deoarece reclamantul a primit efectiv răspunsul de la pârâtă și cererea sa a fost soluționată, deci pârâta i-a dat răspuns scris la petiția formulată de reclamant.
Nu se poate reține susținerea reclamantului, în sensul că instanța de fond a fost părtinitoare cu pârâtele.
Dealtfel, critica recurentului vizează anumite aspecte, elemente ce trebuie completate de persoane abilitate pe imprimatul emis de Poșta Română, respectiv pe formularul confirmare de primire, sens în care a depus în recurs un astfel de formular STAS (fila 7 dosar) și față de acest aspect a susținut că instanța a fost lipsită de rol activ și într-o gravă eroare.
Ori, obiectul cauzei îl reprezintă obligația pârâtei să-i soluționeze, să-i răspundă reclamantului la petiție și nu analizând elementelor confirmării de primire a recomandatei, care potrivit actelor de la dosar, a ajuns la destinatar cu răspunsul dat de pârâtă la petiția sa din 4.04.2007.
Așa fiind, instanța va înlătura critica de la punctul 2 lit. d din recurs, ca neîntemeiată.
Referitor la critica de la punctul 2 lit.e din recurs, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere termenul legal în care pârâta trebuia să-i răspundă reclamantului la cererea înregistrată, se constată că sub acest aspect, legea nu-l sancționează pe cel care nu a răspuns în 30 de zile, ci reclamantul are dreptul să ceară daune, dovedind prejudiciul creat prin această întârziere.
Faptul că pârâta i-a dat număr de înregistrare la petiția reclamantului, nu conduce la ideea că în cauză pârâta nu a soluționat sau nu a răspuns la petiția reclamantului, deoarece acesta este obiectul cererii sale de a-i răspunde punctual, de a-i comunica un răspuns scris.
Așa fiind critica de la punctul 2 lit. e din recurs, va fi înlăturat constatând că în cauză nu este vorba de o interpretare greșită a actelor de la dosar sau de aplicare greșită a legii, prin hotărârea pronunțată de instanța de fond.
Se constată că în recurs reclamantul a formulat ambiguu o frază cu două ipoteze, încercând să solicite instanței de recurs pentru care ipoteză optează și invocând excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr.554/ 2004 modificată, dar fără aom otiva.
Ori, instanța nu este cea care să opteze între o ipoteză sau alta, după placul reclamantului, ci instanța trebuie să se pronunțe asupra cererii, probelor în conformitate cu prevederile legale invocate și aplicabile speței.
Pentru acest motiv i s-a pus în vedere recurentului să precizeze excepțiile pe care le menține, neconstituționalitate, nelegalitate, nulitate deoarece aceste excepții au fost doar inserate în recurs și în nota de la dosar fără a preciza exact temeiul de drept și de fapt al acestora.
Nefiind susținută și motivată, excepția de neconstituționalitate de către recurentul reclamant, instanța nu a putut să o mai pună în discuția părților fiind considerate toate excepțiile invocate de recurent ca apărări în recurs.
În ce privește critica de la punctul 3 recurs privind motivarea instanței de fond, bazată pe culpa reclamantului de a fi solicitat prelungirea termenului de avizare, raportat la faptul că pârâta i-a dat răspuns reclamantului, pe care l-a primit în 10.05.2007, instanța de recurs apreciază că această critică adusă sentinței atacate nu poate conduce la admiterea acțiunii și la modificarea sentinței date, tocmai pentru faptul că i s-a răspuns reclamantului la petiția formulată.
Așadar și această critică de recurs urmează a fi înlăturată ca nejustificată, nefiind vorba de un calcul artificial al instanței de fond favorabil pârâtelor privind curgerea termenului legal de 30 de zile pentru soluționarea cererii reclamantului.
Referitor la critica de la punctul 4 din recurs, în sensul că instanța de fond prin hotărârea dată nu a ținut cont de faptul invocat de reclamantă prin concluziile scrise la punctul B în sensul că răspunsul pârâtei este nelegal și pe fond că acțiunea reclamantului este temeinică și legală și că instanța de fond nu a soluționat-o corect și nici complet, instanța de recurs constată că această critică este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Reclamantul în acțiunea sa formulată în dosarul de fond a solicitat punctual:
1) să fie obligate pârâtele să-i soluționeze integral cererea petiția și să-i comunice răspunsul la domiciliu.
Acest lucru s-a realizat potrivit probelor de la dosar.
2) să fie despăgubit reclamantul cu suma de 10 lei pe fiecare zi întârziere de la 6 mai 2007 până la soluționarea cererii sale.
Cu privire la acest aspect, deși instanța de fond nu a detaliat respingerea cererii reclamantului pentru fiecare din cele trei petite de la pagina 2 acțiunii, se subînțelege faptul că respingând acțiunea reclamantului, aceasta a fost integral respinsă adică cu privire la toate cele trei petite.
Ca atare, nu se impunea acordarea penalităților de întârziere în cauză câtă vreme cererea reclamantului a fost soluționată, chiar dacă răspunsul l-a primit în timpul procesului, deoarece din probele dosarului nu rezultă culpa pârâtei în întârzierea primirii răspunsului la petiție de către reclamant.
3) Referitor la petitul 3 din acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata de daune morale în valoare de 500 lei, se constată de asemenea că acțiunea reclamantului fiind respinsă de instanța de fond, este respins implicit și acest capăt de cerere.
Acordarea daunelor morale pretinse nu are suport de fapt și de drept, dat fiind faptul că i s-a respins la petiție de către pârâtă, răspuns comunicat reclamantului în condițiile legii.
Așa fiind, se constată față de actele de la dosar, că și critica de la punctul 4 recurs este neîntemeiată urmând a fi înlăturată ca nelegală și nejustificată.
Se constată că, înscrisurile depuse de ambele părți în recurs conduc la întărirea convingerii instanței că sentința atacată este legală și temeinică.
În cauză, nu sunt încălcate prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și nu au fost încălcate prevederile art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
În concluzie, față de actele de la dosar se reține că, pârâtele nu se află în culpă, și că nu i s-au încălcat drepturile și interesele legitime ale reclamantului, astfel încât se vor înlătura toate criticile formulate în recurs ca neîntemeiate și nelegale.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse mai sus, constatând recursul declarat de reclamant ca nefondat, urmează în baza art.312 alin.1 pr.civ. să fie respins, iar sentința civilă nr.2989/25 septembrie 2007 atacată, va fi menținută ca legală și temeinică.
Se constată ca legală și justificată apărarea formulată de cele două intimate în recurs, întrucât recursul va fi respins ca nefondat, iar intimatele pârâte în apărare în recurs au solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În cauză sunt aplicabile prevederile art.274 pr.civ. astfel încât va fi obligat recurentul să plătească intimatei pârâte Universitatea " " din B - Facultatea de Drept suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) în recurs, conform chitanței nr.-/8 noiembrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva Sentinței civile nr.2989/25.09.2008 a Tribunalului Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă reclamantul recurent să plătească intimatei pârâte Universitatea B - Facultatea de Drept cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocat) în sumă de 1.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- --- - - - -
Grefier
Red.: / 30.04.2008
Tehnored.: /15.05.2008 / - 2 ex. -
Judecător fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
