Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 1866/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1866
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.05.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar, fila 29, lipsind pârâtul Ministerul Apărării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul reclamantului învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată și acordarea despăgubirilor solicitate; cu cheltuieli de judecată.
După reținerea cauzei în pronunțare, în ședință publică, se prezintă consilierul juridic al pârâtului, care solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 29.05.2008 și precizată la 4.03.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale constatarea refuzului nejustificat al pârâtului privind acordarea de despăgubiri pentru invaliditatea
produsă ca urmare a accidentării din cauza îndeplinirii îndatoririlor militare și obligarea acestuia la emiterea actului administrativ în sensul acordării de despăgubiri potrivit prev.art.20 din Lg.324/2006.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că în perioada 20.02.1968-12.06.169 a fost militar în termen la UM 01640 B, iar la 22.06.1968 în timpul efectuării stagiului militar a fost rănit grav prin împușcare din imprudență de către soldatul care a încălcat consensul stabilit în postul de santinelă după cum rezultă din procesul verbal întocmit la UM 01640 B la 2.08.1968.
Culpa producerii accidentului aparține în mare măsură conducerii UM 01640 B întrucât conform regulamentului militar nu trebuie ca cei doi soldați să fie introduși în compunerea gărzii și nu au fost urmate regulile de pregătire ale unei astfel de misiuni, neexistând nici un document care să dovedească faptul că s-a făcut pregătirea gărzii și controlul armamentului din dotare.
Urmare acestui accident reclamantul a suferit o intervenție chirurgicală de mare amploare, fapt dovedit cu certificatele medicale depuse la dosar.
Drept consecință a acestui accident reclamantul ar fi trebuit să fie clasat medical datorită invalidității dobândite, deși a fost obligat să efectueze întreg stagiul militar.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art.1 al.1, art.8 al.1 și art.18 al.1 din Lg.554/2004 și art.20 al.1 din Lg.384/2006.
În dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei adresa nr.32/Constituția României/174/4.07.2005 a Ministerul Apărării Naționale proces verbal privind accidentul de împușcare din imprudență soldatului produs la 22.06.1968, certificat medical nr.3154/4/16.08.2005 întocmit de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, certificat medical nr.4191/19/3.08.2004 întocmit de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, adresa nr./6.01.2009 a UM 01640/6.01.2009, copie a sentinței penale nr.317/10.10.1968 a Tribunalului Militar București, memoriu scrisoare medicală, bilete de ieșire din spital, bilete de externare, alte înscrisuri.
Prin încheierea de ședință de la 18.11. 2008 din Camera de Consiliu s-a admis cererea de asistență juridică gratuită formulată de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost victima unui accident produs în 22.06.1968, în timpul efectuării stagiului militar, dar nu din cauza îndeplinirii obligațiilor militare,astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și din certificatul medical nr.5154/4/16.08.2005 (44 ds.).
Din analiza actelor de care reclamantul a înțeles să se folosească în susținerea prezentei acțiuni, Curtea apreciază că în sarcina pârâtului nu poate fi reținut refuzul nejustificat de soluționare a cererii formulate de petent în sensul acordării de despăgubiri pentru invaliditatea produsă ca urmare accidentării din cauza îndeplinirii îndatoririlor militare.
Astfel, pe de o parte, Curtea apreciază că niciunul dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada că reclamantul s-ar fi adresat pârâtului în sensul menționat, iar pe de altă parte nu există nici o dovadă din care să reiasă faptul că accidentul al cărei victimă a fost petentul s-a datorat îndepliniri obligațiilor militare.
"Memoriul" prezentat de reclamant (40 ds.) nu cuprinde data formulării și nicio mențiune de înregistrare la pârât sau vreo altă mențiune din care să reiasă că pârâtului i s-ar fi comunicat cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor.
De asemenea, chiar dacă s-ar aprecia că adresa pârâtului nr.B2/C R/74/4.07.2005 ar face dovada faptului că reclamantul a adresat acest memoriu Ministerului Apărării Naționale, nu se poate reține că pârâtul a refuzat soluționarea cererii.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept expuse, având în vedere disp.art.2 lit.i) din Lg.554/2004 modif.și rep. Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea completată și precizată, formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, județ C, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII, cu sediul în--5, sector 5,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 5.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
EF/4ex.
25.06.2009
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2583
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE - - -
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții, prin avocat cu delegație de substituire la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că pentru acest termen pârâtul a depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică apărătorului reclamanților o copie de pe întâmpinare.
Reclamanții, prin apărător, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanții, prin apărător, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 3.04.2009, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe obligarea pârâtului, prin Secția Consulară - Ambasada României la Chișinău să-i primească într-un termen scurt, rezonabil, cererea de redobândire a cetățeniei Române, însoțită de actele doveditoare și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 380 lei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că în luna ianuarie 2009 s-au adresat Secției Consulare - Ambasada României la Chișinău în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei, conform art.12 din Legea 21/1991. Întrucât accesul în sediul ambasadei pentru depunerea unei astfel de cereri era condiționat de prezentarea invitației din partea ambasadei, a fost îndrumat verbal să solicite prin scrisoare recomandată o programare pentru depunerea acestei cereri.
Deși Secția Consulară avea obligația de a le răspunde într-un termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoștință de solicitare, acest lucru nu s-a întâmplat.
Apreciază reclamanții că refuzul Secției Consulare la Chișinău de a primi cererea de redobândire cetățeniei și condiționarea acestei primiri de o solicitare pentru programare este nejustificată și discriminatorie, având în vedere dispozițiile art.101din Legea 21/1991 și art.2 alin.2 din Legea 554/2004.
În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea 21/1991, art.2 și art.8 din Legea 554/2004.
În dovedire, reclamanții au depus la dosarul cauzei cererea adresată pârâtului, practică judiciară.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că s-a impus organizarea unei programări, având în vedere capacitatea limitată a Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetățeniei, aceste persoane fiind invitate în ordinea cronologică a formulării cererilor de intenție.
În situația în care acțiunea reclamanților ar fi admisă s-ar crea premisele unei discriminări prin faptul acceptării depunerii documentelor peste rând din partea reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul de chemare în judecată, de susținerile părților și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.12 alin.2 din Legea 21/1991 "Persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispozițiileart. 10alin. 1 șiart. 10^1, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie".
Curtea reține că în temeiul dispozițiilor Legii 21/1991, reclamanții au solicitat potrivit art.12 alin.2 din Legea 21/1991, redobândirea cetățeniei române prin cerere adresată misiunii diplomatice a României la Chișinău, autoritatea publică competentă având obligația de a înregistra cerere formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzută de dispozițiile legii 21/1991.
În condițiile în care legea specială în materie, respectiv Legea 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuții în domeniu are obligația de a soluționa cererile formulate de persoane care doresc redobândirea cetățeniei române, se impune respectarea dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea cererii, într-un termen rezonabil.
Curtea constată legală susținerea pârâtului potrivit căreia Legea 21/1991 modificată și republicată, nu prevede un termen de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române și nici o procedură de urgentare sau vreo excepție de la procedura obișnuită.
Pe de altă parte, această procedură de acordare sau redobândire a cetățeniei române, prin esență și finalitate, importantă și consecințe presupune examinarea unor aspecte de fapt și de drept care se desfășoară într-un interval apreciabil de timp, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor legale menționate în această procedură sunt implicate și alte organisme ale autorității publice, în afara pârâtului.
Totodată, instanța apreciază că nici dispozițiile art.9 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr.396/14.06.2002, raportate la art.10 din același act nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reclamanții - cetățeni moldoveni, nu domiciliază pe teritoriul statului a cărei cetățenie se solicită a se redobândi. Astfel, dispozițiile art.9 prevăd obligarea statelor semnatare a Convenției Europene de a facilita pentru cazurile și în condițiile prevăzute de dreptul său, redobândirea cetățeniei de către persoanele care o aveau și care domiciliază în mod obișnuit și legal p teritoriul său, iar dispozițiile art.10 prevăd soluționarea acestor cereri într-un termen rezonabil.
Or, reclamanții nici nu domiciliază pe teritoriul României și nici nu a solicitat stabilirea domiciliului în România, ci solicită doar ca depunerea cererilor de redobândire a cetățeniei să fie asigurată de îndată de către pârât în condițiile în care s-a impus organizarea unei programări datorită numărului mare de solicitări și capacității limitate a Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând acest gen de cereri.
Caracterul rezonabil al termenului de soluționare a cererii trebuie raportat la criterii obiective de apreciere care să vizeze faptul că, în mod evident, în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat de soluționare, că legea specială, (la care face de altfel trimitere și Convenția Europeană, atunci când se referă la condițiile prevăzute de dreptul intern) nu prevede un termen de soluționare și că revine unei singure secții consulare a statului român, competența de înregistrare, verificare și înaintare a documentelor necesare redobândirii cetățeniei române.
Curtea apreciază, în raport de răspunsul pârâtei adresat reclamantului că refuzul primirii actelor necesare redobândirii cetățeniei române de către acesta, nu este unul nejustificat, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.2 alin.1 lit.i din Legea 554/2004, termenul rezonabil de soluționare a cererii nefiind depășit.
Având în vedere cele expuse, constatând, în consecință, că nici capătul de cerere vizând acordarea despăgubirilor bănești pentru pretinsa vătămare suferită de reclamanți nu poate fi primit, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de formulată de reclamanții și ,cu domiciliul ales în B,-, -orp C,.1,.3, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE cu sediul în B, sector 1,-, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2009.
PRESEDINTE GREFIER
Red.
EF/4ex.
25.06.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
