Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 192/2010. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr. 192

Ședința publică de la data de 13.01.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Grecu Gheorghe

GREFIER: - --

Pe rol soluționare acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.01.2010, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la data de 13.01.2010.

CURTEA,

Asupra acțiunii de contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data 11.08.2009, sub nr-, reclamanta, cetățean, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul lor Externe, în calitate de reprezentant al Secției Consulare Ambasadei României la Chișinău, cerut ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantei privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și pe cale de consecință obligarea acestuia să primească cererea și actele necesare într-un termen scurt, rezonabil și acordarea de daune morale în cuantum de 1000 lei.

Motivându-și cererea, timbrată în condițiile legii cu taxele judiciare de timbru, reclamanta arată că, la data de 09.02.2009 s- adresat cu o primă cu o primă cerere scrisa către Ministerul lor Externe din B cu rugamintea de a inainta solictarea sa catre Sectia Consulara a Ambasadei Romaniei din Chisinau, institutie competenta conform Legii cetateniei romane nr.21/1991 modificata si republicata, sa primeasca cererile de redobandire a cetateniei romane din partea solicitantilor (fosti cetateni romani si descendentii acestora pana la gradul III) care au domiciliul în Republica Potrivit art. 12 alin. 3 din Legea cetateniei romane nr. 21/1991 " Persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie".

În luna ianuarie 2009 s-a prezentat personal la Sectia Consulara a Ambasadei Romaniei din Republica M pentru a depune cererea de redobandire impreuna cu actele necesare la dosar, dar i-a fost refuzata primirea acesteia si i s-a comunicat sa facă o cerere scrisa de programare prin posta, recomandat, cu confirmare de primire, pentru a fi invitata sa depun aceasta cerere de redobandire impreuna cu actele care demonstreza ca îndeplinește conditiile legale - cerere expediata asa cum a precizat anterior.

Precizează că s-a adresat Ministerului lor Externe din B pentru ca Sectia Consulara a Ambasadei Romaniei in Republica M refuza sa puna in aplicare prevederile act. 6 din Ordonanta nr. 27/2002 cu privire la reglemantarea activitatii de solutionare a petitiilor, neorganizand nici pana la aceasta data un compartiment distinct pentru relatii cu publicul care sa inregistreze, sa se ingrijeasca de rezolvarea petitiilor si sa expedieze raspunsurile catre petitionari.

Prin adresa nr. G5-1/P/406 din data de 10.02.2009, Directia Generala Consulare l-a invitat sa astepte pentru a depune cererea la o data ulterioara, care nu a fost insa precizata, pe considerente ce tin de organizarea interna a Sectiei Consulare a Ambasadei Romaniei la Chisinau fara a mentiona care este temeiul legal al solutiei adoptate asa cum prevede arte 13 din nr.OG 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor.

Avand in vedere acest refuz de a-i solutiona cererea la data de 16.03.2009 a revenit, cu o noua cerere, prin care a solicitat Ministerului lor Externe, din nou, sa fie invitata pentru a depune cererea de redobandire a cetateniei romane impreuna cu actele aferente.

La momentul introducerii prezentei acțiuni niciuna dintre solicitările reclamantei nu fost soluționată.

În susținere au fost anexate înscrisurile la care reclamanta a făcut referire.

Prin întâmpinare, pârâtul a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

A fost admisă și administrată proba cu înscrisuri.

Curtea, analizând și verificând actele și lucrările dosarului, susținerile părților și dispozițiile legale incidente, va admite în parte acțiunea reclamantei pentru următoarele considerente:

Reclamanta și- manifestat intenția de a depune cerere pentru redobândirea cetățeniei române la data de 09.02.2009 și până în prezent această cerere nu a fost primită.

Prin atitudinea sa permanentă publică, pârâtul și- recunoscut obligația de soluționa aceste cereri însă invocat în mod constant față de toți petenții incapacitatea de absorbție a cererilor respective.

Nu se poate considera în aceste condiții că curs un termen de prescripție reclamantul neputând fi sancționat pentru pasivitate cât timp s- bazat pe recunoașterea publică de către pârât obligației de soluționare tuturor cererilor.

Pe fondul cauzei, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei ratificată prin Legea nr. 396/2002"Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie".

În speță, nu este vorba doar de refuzul de soluționa o cerere ci de refuzul de primire unei cereri.

Este evident că în condițiile în care primirea cererii se face la mai mult de 6 luni de la manifestarea intenției, soluționarea unei astfel de cereri nu se poate face în termen rezonabil.

Condițiile în care Secția Consulară de la Chișinău își desfășoară activitatea nu prezintă relevanță întrucât, în speță, se discută doar de primirea unei cereri soluționarea ei urmând să se facă de autoritățile de pe teritoriul României (mai precis Ministerul Justiției).

Nu se poate considera că termenul rezonabil de soluționare unei cereri este incident doar cererilor pentru dobândirea cetățeniei formulate de persoane care locuiesc pe teritoriul României. O astfel de distincție nu este prevăzută de nici un text de lege și ar fi nefiresc ca persoanele care formulează cererea pentru dobândirea cetățeniei române (adică persoane care nu au fost niciodată cetățeni români) să beneficieze de o soluționare a cererii într-un termen rezonabil, iar persoanele care, aflându-se în afara teritoriului țării, solicită redobândirea cetățeniei române, ceea ce înseamnă că ele sau ascendenții lor au fost cetățeni români și au pierdut această cetățenie ca urmare unor abuzuri săvârșite în trecut, să nu beneficieze de același tratament.

De asemenea, Curtea consideră că prin Legea nr. 171/2009 se impune modalitate de înregistrare a cererilor de redobândire a cetățeniei române prin care se contravine art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei Române ratificată prin Legea nr. 396 din 14.06.2002. Stabilirea unei norme de 30.000 de cereri pe an în condițiile în care chiar pârâta recunoaște că sunt peste 350.000 de persoane în Republica M care și-au manifestat intenția de a redobândi cetățenia română face ca cererea reclamantulei să fie primită peste 11 ani astfel încât termenul de soluționare unei astfel de cereri să nu mai fie unul rezonabil.

În ceea ce privește invitația făcută de pârât ca instanța să verifice numărul de cereri existente prin întreprinderea unei cercetări la fața locului nu face decât să întărească convingerea instanței cu privire la atitudinea sfidătoare autorității față de această problemă.

În ceea ce privește daunele morale, Curtea constată că reclamanta are speranță legitimă de dobândire cetățeniei române în raport cu dispozițiile existente în prezent în România și pârâtul îl împiedică să-și realizeze această speranță privându-l de mai mult timp de posibilitatea redobândirii acestei cetățenii.

În aceste condiții, este evident că reclamanta suferit un prejudiciu moral, însă pretenția de plată a sumei de 1000 lei pentru repararea acestui prejudiciu nu este întemeiată față de disp. art. 998-999 din Codul civil, reclamanta nefăcând dovada daunei morale invocate.

De asemenea, în baza art. 274 din Codul d procedură civilă, Curtea va admite și cererea de plată cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea reclamantei, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat " ", cu sediul în B,-, -orp C,. 1,. 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, cu sediul în B,-, sector 1.

Obligă pârâtul să primească cererea reclamantei de redobândire cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil.

Respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata de daune morale.

Obligă pârâtul la plata sumei de 20.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.

PREȘEDINTE GREFIER

-

Red. Gh.

Tehnored. /4 ex.

22.02.2010

Președinte:Grecu Gheorghe
Judecători:Grecu Gheorghe

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 192/2010. Curtea de Apel Bucuresti