Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 201/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 201/F-
Ședința publică din 17 decembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulate potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta - SRL prin administrator social, cu sediul în comuna, jud.V împotriva pârâtelor AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ AGENȚIA RM., cu sediul în Rm.V,-, jud.V, și AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B,-, sector 1, chemată în garanție fiind SRL, cu sediul în Rm.V, lui nr.254, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 86 lei, achitată cu chitanța nr.3528/2007 emisă de Primăria Mun.Pitești și cu timbre judiciare în valoare de 12 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10 decembrie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL PITEȘTI la data de 26.01.2007 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Rutieră Română B și Autoritatea Rutieră Română - Agenția Rm.V solicitând instanței să dispună obligarea acestora: - să retragă licența de execuție pentru traseul Rm.V- eliberată societății comerciale, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1.500 lei pe zi de întârziere; - să plătească suma de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat pentru neacordarea respectivei licențe de traseu către reclamantă; - să plătească suma de câte 10.000 lei pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea în totalitate a sentinței nr.31/F/C/20.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI; - să recunoască reclamantei vechimea neîntreruptă și numărul de puncte pentru traseul Rm.V - pentru perioada 01.06.2005 - 31.12.2006; - să plătească cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a participat la licitația pentru atribuirea traseelor, organizată în luna iunie 2005, fiind descalificată nelegal de către pârâte, deși a avut un punctaj mai mare (13 puncte) față de societatea concurentă (5,67 puncte).
Prin sentința nr.31/F-C/20.03.2006, devenită irevocabilă, Curtea de APEL PITEȘTI le-a obligat pe pârâte să emită licența pentru traseul Rm.V- în favoarea reclamantei, însă acestea nu și-au executat obligația de a retrage licența emisă în favoarea - SRL. Ca atare, de la data de 01.01.2007, atât reclamanta, cât și - SRL au executat traseul respectiv, deși legea interzicea ca același traseu să fie executat simultan de doi operatori de transport.
Ca urmare a descalificării abuzive și a neacordării licenței, reclamanta nu a executat traseul în perioada 01.06.2005-31.12.2006 fiind privată de profit, ceea ce atrage obligația pârâtelor de a acoperi prejudiciul respectiv și de a recunoaște reclamantei vechimea neîntreruptă pe traseu și punctajul aferent, criterii necesare pentru licitația din anul 2008.
Prin abuzivă a reclamantei, pârâtele i-au încălcat acesteia drepturile prevăzute de art.6, art.14 și art.17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția respectivă.
Pârâta ARR Bad epus la dosarîntâmpinare(19) solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Astfel, prin sentința nr.31/2006, Curtea de APEL PITEȘTIa respins capătul de cerere prin care reclamanta a cerut anularea rezultatului contestației privind atribuirea traseului Rm.V -, contestație formulată de reclamantă în urma descalificării ei pentru nerespectarea parcului minim necesar cu care urma să efectueze traseul. Ca atare, au fost menținute toate actele administrative privind rezultatul contestației, acte în baza cărora a fost emisă licența de traseu pentru - SRL, ceea ce înseamnă că subzistă condițiile care au stat la baza emiterii licenței respective.
Reclamanta, înscriindu-se în procedura de solicitare electronică a unui traseu, a selectat parcul auto cu care urma să efectueze traseul format doar din două autobuze (- și -) și a trecut ca rezervă unul din cele două autobuze (-), deși pentru traseu erau necesare 3 autobuze titulare și unul de rezervă, potrivit Programului de transport al Județului
Totodată, prin sentința nr.31, Curtea de APEL PITEȘTIa respins și capătul de cerere ce viza anularea actelor subsecvente prin care a fost pus în executare rezultatul contestației, fiind astfel fără suport afirmația că nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării licenței de traseu pentru - SRL.
Pretențiile vizând daunele cominatorii de 1500 lei nu pot fi primite, întrucât dispozițiile art.18 alin.3 și art.19 din Legea nr.554/2004 fac inaplicabile dispozițiile art.1073, 1075 și 1079 din Codul civil.
În privința prejudiciului de 100.000 lei, pârâta ARR Bas usținut că acestea nu pot fi acordate, câtă vreme niciun act administrativ vătămător pentru reclamantă nu a fost anulat de către instanța de contencios administrativ. reclamantei a fost realizată de către Comisia de validare, iar nu de ARR. De altfel, reclamanta nu a fost descalificată abuziv, ci - așa cum s-a mai arătat - pentru că nu a selectat numărul corespunzător de autobuze potrivit Programului de transport pentru traseul respectiv. Ori, reclamanta nu a selectat numărul corespunzător întrucât parcul său auto cuprindea doar cele două autobuze selectate și un microbuz cu nr. -07/09, parc cu care reclamanta mai efectua și alte trasee.
Pentru dovedirea prejudiciului, reclamanta este obligată să indice autovehiculele ce urmau să-i aducă profit, în condițiile în care întreg parcul său auto era afectat altor trasee.
Dispozitivul sentinței nr.31 nu conține obligația pentru ARR de a retrage licența - SRL, ci doar pe aceea de a elibera licența respectivă pentru reclamantă. Această din urmă obligație a fost executată, ARR B solicitând ARR - Agenția Rm.V, mai înainte de a rămâne irevocabilă sentința, să o execute. Ca atare, cu respectarea dispozițiilor art.24 din Legea nr.554/2004, la data de 11.12.2006 a fost eliberată licența către reclamantă. De asemenea, - SRL a fost solicitată să depună licența sa la sediul ARR - Agenția V, însă societatea a atacat în instanță solicitarea respectivă.
În privința vechimii neîntrerupte și a punctajului aferent, acestea nu îi pot fi recunoscute reclamantei prin hotărâre judecătorească, întrucât aceasta nu a deținut neîntrerupt licența de traseu, conform pct.3 din Anexa 11a) coroborată cu pct.3 lit.a) din Anexa 11b) din nr.1842/2001.
La data de 19.02.2007 (86) pârâta ARR Baf ormulatcerere de chemare în garanțiea - SRL, operator validat de către Comisia de validare ca executant al traseului Rm.V -, în condițiile descalificării reclamantei care nu îndeplinea cerința capacității de transport pentru acoperirea traseului respectiv. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.60 Cod pr.civilă.
La termenul din data de 26.02.2007 (101)instanța a dispusdisjungereacelui de-al treilea capăt de cerere privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 lei/zi de întârziere pentru neexecutarea în întregime a sentinței nr.31/2006. A fost format dosarul nr- în care a fost pronunțată sentința nr. 11/F-C/12.03.2007, irevocabilă prin nerecurare, prin care cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
La termenul din data de 12.03.2007,judecata a fost suspendatăîn temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei nr- aflată pe rolul Curții de Apel București și care avea ca obiect solicitarea formulată de - SRL de anulare a actelor prin care ARR B și ARR - Agenția Rm.V i-au solicitat să depună licența de traseu - Rm.V și retur, în vederea aplicării sentinței nr.31/2006 a Curții de APEL PITEȘTI.
La data de 23.04.2008 (132) cauza a fost repusă pe rol.
La data de 18.06.2008 reclamanta a cerut actualizarea despăgubirilor la care vor fi obligate pârâtele până la data executării hotărârii ( 202), iar la data de 01.10.2008 (300) reclamanta și-a precizat cuantumul pretențiilor la suma de 1.756.580 lei.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă, pentru aceasta din urmă încuviințând participarea a câte unui expert asistent din partea reclamantei, a pârâtelor și a chematei în garanție.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr.31/F/C/20.03.2006 pronunțată în dosarul nr.157/Com/2006 (4), Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea reclamantei SRL împotriva pârâtelor ARR B și ARR - Agenția Rm.V, a constatat că reclamanta este câștigătoarea licitației și a dispus obligarea pârâtei ARR - Agenția Rm.V să îi elibereze licența de execuție pentru traseul Rm.V -. A respins capetele de cerere privind suspendarea și anularea actelor administrative care au determinat reclamantei, precum și excepțiile procesuale de inadmisibilitate și tardivitate a acțiunii, invocate de pârâta ARR.
În motivarea soluției s-a reținut, în esență, că în mod greșit a fost descalificată reclamanta de la licitație și în mod greșit a fost emisă licență în favoarea - SRL. Astfel, reclamanta trebuia să beneficieze de vechimea neîntreruptă pe traseu, anume 11 puncte, precum și de punctele prevăzute de lege pentru contractele de leasing și, respectiv, pentru vechimea parcului auto.
Sentința a rămas irevocabilă prin decizia nr.4021/15.11.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- (8).
Prin urmare, pârâtele ARR - care au emis în mod greșit licența pentru traseu în favoarea - SRL, iar nu reclamantei - au produs acesteia din urmă un prejudiciu pe care sunt ținute a-l acoperi potrivit art. 1 alin. 1 și art. 19 din Legea nr.554/2004 și art.998-999 Cod civil.
Chiar dacă Curtea de APEL PITEȘTIa respins cererea reclamantei - SRL pentru anularea actelor administrative care au atras acesteia, prin sentința nr.31 s-a statuat că ARR a încălcat legea și că reclamanta a fost nedreptățită la atribuirea punctajului și, implicit, la atribuirea licenței.
Astfel, nu se poate reține susținerea pârâtei ARR B că, atâta vreme cât actele sale nu au fost anulate, reclamanta nu poate fi despăgubită pentru că nu a suferit vreun prejudiciu prin respectivele acte administrative.
În cauză a fost efectuată o expertiza contabilă de către expertul, asistată de 3 experți ai părților. Deși lucrarea de expertiză nu a fost depusă la dosar cu cinci zile libere înaintea termenului de judecată, Curtea apreciază că niciuna dintre părți nu a fost prejudiciată de acest incident. Astfel, în intervalul 05.12.2008 (data depunerii raportului) și 10.12.2008 (data ședinței de judecată) niciuna dintre părți nu s-a prezentat la instanță spre a solicita dosarul pentru studierea raportului de expertiză. Invocarea faptului că dosarul s-a aflat la studiu în fața magistratului nu poate fi primită, câtă vreme magistratul a dispus serviciului arhivă să fie onorată orice cerere de studiu venită din partea persoanelor juridice implicate în cauză sau a reprezentanților lor. Ori, astfel de cereri nu au fost formulate în intervalul sus arătat, iar părțile nu au putut prezenta Curții motivul pentru care nu s-au preocupat de studierea expertizei. Nedepunerea expertizei strict în termenul prev. de art. 209 rap. la art. 101 alin. 1.proc.civ. nu atrage nulitatea lucrării, iar în cauză nu sunt îndeplinite nici dispoz. art. 105 alin. 2.proc.civ. De asemenea, dreptul la apărare al părților a fost respectat, niciuna dintre părți nefiind obstrucționată în dreptul de a cunoaște actele dosarului și de a-și formula apărările.
În forma finală, expertiza a concluzionat că în perioada 01.07.2005-10.12.2006 - în care nu a beneficiat de licența de execuție pentru traseu - reclamanta a încercat un prejudiciu de 943.909 lei reprezentat de profitul nerealizat.
Curtea va reține acest cuantum ca expresie a prejudiciului suferit de reclamantă, pentru cele ce urmează:
Expertul desemnat de instanță a avut în vedere faptul că, în perioada respectivă, reclamanta putea efectua traseul cu 3 autobuze "titulare" și un microbuz de rezervă: -, -, - și, autovehicule aflate în parcul auto al acesteia și pentru care avea licență de execuție.
Curtea apreciază că evaluarea în raport de aceste autovehicule este corectă, fiind fără relevanță că reclamanta nu a selectat toate aceste autovehicule la înscrierea sa la licitație. Această apreciere este întemeiată pe concluzia ce rezultă din sentința nr.31 sus expusă și anume faptul că licența de traseu trebuie emisă în favoarea reclamantei. Această concluzie atrage pe aceea că reclamanta îndeplinea toate condițiile pentru obținerea licenței respective, prin urmare și condiția parcului auto corespunzător, selectat.
Curtea apreciază că expertul desemnat de instanță a procedat corect luând în considerare un grad mediu de ocupare a locurilor pe autovehicul și un preț mediu pentru bilete. Sunt fără relevanță veniturile obținute pe același traseu, anterior, de către reclamanta însăși, precum și cele obținute de - SRL, întrucât prejudiciul reclamantei nu se determină prin raportare la alte perioade de timp ori la alte societăți, ci prin raportare la elementele proprii situației în care trebuia să se afle reclamanta în perioada de timp în discuție în speță. Ca atare, Curtea nu va lua în considerare pentru diminuarea despăgubirilor nici faptul că, la un moment dat, reclamanta a vândut unul dintre autovehicule.
Curtea constată că și cheltuielile reținute de expertul desemnat de către instanță sunt echitabil apreciate, astfel încât le va reține ca atare.
Curtea nu va reține părerea experților pârâtelor și chematei în garanție care, pornind de la un alt preț al biletelor, un alt grad de ocupare a curselor și de la situații proprii - SRL ori reclamantei într-o perioadă de timp, anterioară celei în discuție în speță, au ajuns la un profit diminuat pentru reclamantă.
Pentru cele expuse, Curtea va reține ca prejudiciul estimat pentru reclamantă suma de 943.909 lei, fără a scădea din aceasta impozitul pe care reclamanta va trebui să îl plătească bugetului de stat după încasarea sumei. Suma va trebui plătită prin raportare la indicele de inflație din momentul plății, având în vedere deprecierea constantă a valorii economice reprezentată de în România. Actualizarea respectivă nu constituie o modalitate de aprecierea și de acoperire a unui alt prejudiciu al reclamantei, ci este o formă de asigurare că, indiferent de momentul plății, prejudiciul constatat în cauza de față este acoperit integral prin despăgubirile dispuse în aceeași cauză.
În privința capătului de cerere privind vechimea neîntreruptă pe traseu și numărul de puncte, Curtea va admite pretențiile având în vedere aceeași sentință nr.31 sus expusă. Astfel, de vreme ce prin respectiva hotărâre s-a stabilit că reclamanta îndeplinea toate condițiile pentru a obține licența de traseu și că în mod nelegal a fost lipsită de aceasta în perioada în discuție în speță, rezultă că în respectiva perioadă reclamanta a avut vechime neîntreruptă pe traseu și a acumulat punctele prevăzute de lege pentru vechime neîntreruptă - 11 puncte, după cum se precizează în sentința nr. 31.
În privința capătului de cerere privind retragerea licenței - SRL sub sancțiunea daunelor cominatorii, Curtea va decide respingerea pretențiilor, având în vedere că pârâtele au făcut demersurile necesare în acest sens încă de la data de 30.11.2006 (67) și, ulterior, din data de 04.12.2006. Astfel, pârâtele au solicitat - SRL să depună licența de traseu, actele sale fiind contestate în justiție de către societatea respectivă. Acțiunea societății a fost respinsă prin sentința nr.10/8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin anularea recursului (117-121).
Prin urmare, pârâtele și-au îndeplinit obligația impusă prin sentința nr.31/2006 a Curții de APEL PITEȘTI și, ca urmare a demersurilor pentru retragerea licenței - SRL, pârâtele au procedat la eliberarea licenței de traseu pentru reclamanta - SRL.
În privința cererii de chemare în garanție, Curtea urmează să decidă respingerea acesteia ca neîntemeiată, constatând că nu există obligație de garanție în sarcina - SRL față de pârâta ARR Astfel, atribuirea greșită de către ARR a licenței de traseu în favoarea - SRL îi este imputabilă doar pârâtelor, fiind distinctă de orice atitudine a - SRL ca participantă la licitație și de orice culpă a acesteia. Potrivit sentinței nr. 31, ARR B are întreaga culpă pentru abuzivă a reclamantei de la licitație (fila 5 verso), societatea desemnată câștigătoare ca atare a descalificării respective neputând fi impusă să plătească pentru o apreciere greșită care nu-i aparține.
În afară de faptul că - SRL nu are o obligație de garanție nici legală, nici convențională față de ARR B, acțiunea pârâtei nu poate fi sprijinită nici pe instituția "îmbogățirii fără justă cauză", întrucât nu sunt îndeplinite cerințele acesteia. Astfel, chiar dacă a existat o mărire a patrimoniului - SRL prin câștigul obținut ca urmare a efectuării traseului Rm.V- în perioada 01.07.2005 - până la retragerea licenței, și va avea loc o micșorare a patrimoniului pârâtelor ARR ca urmare a obligării acestora, în cauza de față, la plata despăgubirilor către reclamantă, între cele două condiții nu există legătură de cauzalitate. Chiar dacă mărirea patrimoniului - SRL a fost posibilă ca urmare a unor greșeli în apreciere făcute de către ARR B, iar plata despăgubirilor către reclamantă se va face ca o consecință a acelorași greșeli de apreciere, legătura de cauzalitate care presupune că mărirea unui patrimoniu este consecința diminuării celuilalt nu există. Astfel, creșterea patrimoniului - SRL nu a atras micșorarea patrimoniului ARR, ci este independentă de aceasta, putând exista chiar în situația în care răspunderea ARR față de reclamanta din speță, cu consecința diminuării patrimoniului ARR, nu ar fi fost antrenată.
Curtea va obliga, în temeiul art. 274 Cod pr.civilă, pe pârâtele ARR să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.062 lei. totodată, văzând dispozițiile art. 213 alin. proc.civ. și art. 23 din OG nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, și apreciind ca activitatea depusă de către expertul în efectuarea expertizei dispuse de instanță a fost amplă, impunând cercetarea unui număr mare de documente și efectuarea unui număr mare de calcule, va majora onorariul acesteia cu suma de 500 lei, ce urmează a fi plătită de către pârâte, prin Biroul Local de Expertize Judiciare Rm.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta - SRL, reprezentată de, cu sediul în comuna, jud.V, împotriva pârâtelor AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - AGENȚIA RM., cu sediul în Rm.V,-, jud.V, și AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B,-, sector 1.
Obligă pe pârâte să plătească reclamantei suma de 943.909 lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pe pârâte să recunoască reclamantei vechimea neîntreruptă și numărul de puncte pentru traseul Rm.V- pentru perioada 01.07.2005-10.12.2006.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere vizând obligarea pârâtelor să retragă licența de execuție a - SRL.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ARR B împotriva SRL, cu sediul în Rm.V, lui nr.254, jud.
Obligă pe pârâte să plătească reclamantei suma de 1.602 lei cheltuieli de judecată.
Admite cererea expertului, majorează onorariul cuvenit expertului cu suma de 500 lei și obligă pe pârâte să plătească suma respectivă către Biroul local Rm.V pentru expertize judiciare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
15.01.2009
Red.
EM/6 ex.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță
