Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 2217/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2217
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 05 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
GREFIER- - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE G SA, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29 04 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie pentru a delibera, a amânat pronunțarea consecutiv pentru data de 13 05 2009, 20 05 2009 și 27 05 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.03.2007, reclamanta - Administrația Zonei Libere G SA a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice G - Activitatea de Inspecție Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Deciziei nr.60/09.03.2007 a Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și pe cale de consecință anularea în parte a Deciziei de impunere nr.165/11.10.2006 emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice G - Activitatea de Inspecție Fiscală și anularea, în parte, a Raportului de Inspecție Fiscală nr.25432/09.10.2006 pentru suma totală de 581.302 lei conform pct.1 din decizia nr.60/09.03.2007 suma de 143.271 lei - impozit pe profit), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada 27.02.2006 -09.05.2006 și 28.06.2006 - 30.08.2006 a fost efectuată o inspecție fiscală la societate, iar în urma verificării a fost încheiat în data de 09.10.2006 Raportul de Inspecție fiscală nr.25432/09.10.2006, iar în baza acestuia în data de 11.10.2006 a fost emisă decizia de impunere nr.165 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei pe lângă alte obligații bugetare, sumele de 219.482 lei - impozit pe profit și 119.226 lei accesorii aferente constând în majorări de întârziere, sumele de 273.697 lei - TVA și 131.944 lei - majorări de întârziere.
În urma formulării contestației împotriva Raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere s-a pronunțat decizia nr.60/09.03.2007 a Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin care s-a admis în parte contestația reclamantei pentru suma de 143.271 lei, reprezentând impozit pe profit, fiind respinsă ca neîntemeiată contestația cu privire la următoarele sume: - pct.2 din Decizia nr.60/09.03.2007 - 76.211 lei - impozit pe profit; - 119.226 lei accesorii aferente impozitului de profit.
La pct.3 din decizie s-a precizat că s-a decis suspendarea soluționării cauzei referitoare la suma de 385.865 lei reprezentând 253.921 lei TVA și 131.944 lei accesorii aferente TVA; până la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea.
În ceea ce privește suma de 76.211 lei (compusă din 71.871 lei - reprezentând impozit pe profit din anii 2001 - 2002, recalculat ca urmare a schimbării destinației rezervelor și din 4.340 lei reprezentând diferențe impozit pe profit față de sumele contabilizate pentru anul 2003), la care se adaugă accesoriile în sumă de 119.226 lei, reclamanta arată că în mod eronat organul de inspecție fiscală a stabilit-o ca obligație suplimentară de plată, apreciind greșit că în speță sunt aplicabile disp. art.22 din Codul Fiscal.
Pentru suma de 4.340 lei și accesoriile aferente, stabilită ca impozit pe profit pentru suma de 173.586.664 Rol, ce în mod eronat organul fiscal a înregistrat-o ca venit în anul 2003, se arată că acestea reprezintă penalități contractuale care au fost facturate în anii 2004 - 2005 de societate și luate în calculul impozitului pe profit la data facturării.
În mod greșit s-a constatat c de către organul fiscal că "s-a schimbat destinația rezervelor din facilitate fiscală, din cauză că au fost încorporate în capitalul social și în consecință este datorat impozitul pe profit în sumă de 71.871 Ron" împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere, de la data aplicării facilităților respective, în temeiul art.22 alin.6 din Codul fiscal.
Se arată că disp. art.22 alin.6 Cod fiscal stipulează în mod clar că rezervele legale și rezervele reprezentând facilități fiscale nu pot fi folosite "pentru majorarea capitalului social".
În speță, însă este vorba despre constituirea unui capital social și nu despre majorarea acestuia.
Decizia nr.60/09.03.2007 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-a pronunțat decât cu privire la decizia de impunere nr.165/11.10.2006 și nu cu privire la anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere.
În ceea ce privește TVA în sumă de 253.921 Ron, se arată că în mod eronat organul de control a interpretat contractul nr.989/19.04.2004 ca fiind un contract cu plata în rate, întrucât prețul de vânzare menționat în contract reprezintă valoarea de capital a bunului cumpărat, neincluzând și valoarea unor dobânzi stabilite conform Codului fiscal.
În cauză nici una dintre părți nu a interpretat contractul respectiv ca pe unul cu plata în rate, ci au urmărit prin această modalitate de plată să faciliteze achitarea prețului de către cumpărător.
De asemenea, emiterea de bilete la ordin de către reclamantă pentru diferența de preț neachitată și girarea de către cumpărător a biletelor la ordin în favoarea unor terți, considerând astfel, prețul achitat duc la concluzia că părțile contractante nu au avut în vedere un contract cu plata în rate.
Părțile semnatare au urmărit prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr.989/19.04.2004, să efectueze un transfer de proprietate asupra unui bun imobil, cu posibilitatea dată cumpărătorului de a nu achita întreg prețul la momentul încheierii contractului.
S-a mai arătat că regimul de taxare inversă a intrat în vigoare ulterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare (19.04.2004) și anume la 01.01.2005, deci TVA-ul a fost dedus de reclamantă la valoarea totală a facturii fiscale.
În ceea ce privește suspendarea soluționării cauzei referitoare la TVA de către Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor pentru suma de 385.865 lei până la soluționarea definitivă a laturii penale, se arată că legiuitorul a dat posibilitatea organului competent să soluționeze contestația pe cale administrativă să suspende această procedură, fără a institui în sarcina acestuia o obligație în acest sens.
De asemenea, se menționează că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru ca să se poată dispune suspendarea deoarece Inspectoratul de Poliție G - Serviciul de investigare a fraudelor a solicitat Direcția Generală a Finanțelor Publice G să pună la dispoziție notele de control întocmite de reprezentanții direcției în cursul anului 2006 -"în interesul unor verificări ce se efectuează", deci nu pentru cercetarea unor fapte penale.
În drept, cererea se întemeiază pe disp. art.188 alin.2 Cod procedură fiscală, art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, Legea nr.571/2003.
La dosar s-au depus înscrisuri, pârâtele au depus documentația care a stat la baza deciziilor contestate conform art.13 din Legea nr.554/2004.
În precizările și completările din data de 13.iunie 2007, reclamanta a arătat că apreciază că organul de soluționare a contestației nu a soluționat contestația cu privire la raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza deciziei de impunere.
De asemenea, a arătat reclamanta că a solicitat asistență, îndrumare în aplicarea legislației fiscale potrivit art.7 din Codul d e pr. fiscală, solicitând în acest sens opinia organului fiscal cu privire la aspectele referitoare la utilizarea rezervelor. Astfel, nu se poate reține culpa reclamantei având în vedere că Direcția Generală a Finanțelor Publice G nu și-a exprimat un punct de vedere la cererea reclamantei, transmițând-o spre soluționare către
În legătură cu TVA reclamanta mai precizează că în conformitate cu contabile armonizate cu Directiva a-IV- a Comunității Economice Europene și cu Internaționale de Contabilitate, aprobate prin nr.94/2001 - Secțiunea a-I-a "Principii și reguli contabile; principiul prevalenței economicului asupra juridicului, informațiile financiare prezentate trebuie să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată și a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Se arată că organul de soluționare a contestațiilor se poate pronunța în legătură cu "contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a titlurilor de creanță privind datoria vamală.
Potrivit prevederilor art.107 din OG nr.92/2003, raportul de inspecție fiscală are doar rolul de a consemna cele constatate cu ocazia inspecției.
Din conținutul deciziei de soluționare a contestației rezultă că organul de soluționare a contestațiilor a avut în vedere la soluționarea contestației și constatările menționate în Raportul de inspecție fiscală.
Referitor la suma de 71.871 lei, organele fiscale, în mod corect au reținut ca societatea a schimbat destinația rezervelor reprezentând facilități fiscale constând in reducerea cu 50% a impozitului pe profit pe anii 2001 - 2002, întrucât societatea a incorporat aceste in capitalul social al societății comerciale nou înființate.
Reclamanta a fost înființată ca si societate comerciala, in baza Hotărârii nr. 35/30.03.2004 a Consiliului Județean G, prin reorganizarea Regiei Autonome Administrația Zonei Libere
Capitalul social subscris si vărsat al ADMINISTRATIA ZONEI LIBERE Gaf ost constituit prin preluarea patrimoniului Administrația Zonei Libere G, conform art. 8 din Actul constitutiv al ADMINISTRATIA ZONEI LIBERE G, in baza datelor din bilanțul contabil la 31.12.2003, respectiv a capitalurilor proprii, compuse din rezerve din reevaluare si rezerve legale.
În suma totală înregistrată în contul de rezerve era cuprinsă și suma de 71.871 lei Ron, respective rezervele reprezentând facilități fiscale constând în reducerea cu 50% a impozitului pe profit utilizat pentru investiții în active corporale și necorporale, definite potrivit Legii nr.15/1994, destinate activităților pentru care contribuabilul este autorizat conform art.7 alin.2 din OG nr.70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanta nu contestă faptul ca suma de 1.871 lei RON, ce a fost evidențiata in contul de rezerve, nu ar constitui impozit pe profit aferent profitului reinvestit pentru care societatea a beneficiat în anii 2001 - 2002 de reducerea cu 50% a impozitului datorat bugetului de stat.
Aceasta consideră însă, ca prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr.71/2003 privind Codul fiscal, nu i se aplice întrucât, la reorganizarea regiei in societate comerciala, a procedat la constituirea capitalului social al societății comerciale si nu la majorarea acestuia iar articolul menționat se referă doar la majorarea capitalului social nu si la constituirea acestuia.
Aceste susțineri nu pot fi reținute in soluționarea favorabila a cauzei întrucât la aliniatul 5 al aceluiași articol se precizează in mod expres că reducerea sau anularea oricărei rezerve care a fost anterior dedusă se include in veniturile impozabile, indiferent dace reducerea sau anularea este datorata modificării destinației rezervei, lichidării, divizări, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv.
Referitor la suma de 4.340 lei RON, organele fiscale au constatat că societatea nu a înregistrat in contabilitate penalitățile contractuale aferente unor ontracte de închiriere, la termenele prevăzute in contracte, respectiv in anul 2003, ci numai la momentul facturării acestora.
De asemenea, societatea nu a inclus in profitul impozabil nici sumele reprezentând impozit cu reținere la sursa plătit de societate in numele persoanelor nerezidente, pentru veniturile realizate de acestea in România.
Pentru acest motiv, profitul impozabil pe anul 2003 fost reîntregit cu sumele reprezentând valoarea penalităților datorate de diferiți clienți ai societății precum si cu sumele reprezentând impozit cu reținere la sursa plătit de societate in numele persoanelor nerezidente pentru veniturile realizate de acestea in România, calculându-se impozitul pe profit suplimentar in cuantum de 4.340 lei RON.
Soluția organului de soluționare a contestațiilor, de respingere, ca neîntemeiata, a contestației privind aceste sume, este temeinica si legala având în vedere pe de o parte, legalitatea masurilor dispuse de organele de inspecție fiscala si pe de alta parte, faptul ca societatea nu si-a motivat contestația in privința acestor sume si nici nu a prezentat documente in susținerea acesteia.
Singurul argument adus de societate in susținerea contestației se refera doar la sumele reprezentând valoarea penalităților contractuale despre care aceasta susține ca au fost înregistrată în evidența contabilă si au fost impozitate la data facturării, în anii 2004 - 2005, fără să indice vreun temei de drept sau sa prezinte documente din care sa rezulte ca aceste penalități nu sunt aferente anului 2003 așa cum au constatat organele fiscale.
In ceea ce privește TVA, societatea contesta la instanța suma de 253.921 lei reprezentând TVA si suma de 131.944 lei RON reprezentând accesorii reprezentând aferente TVA (total 385.865 lei RON).
Prin punctul 3 al dispozitivului deciziei nr. 60/09.03.2007, pronunțată de A - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, în soluționarea contestației societății, organul de soluționare a Contestațiilor nu s-a pronunțat în legătura cu legalitatea stabilirii acestor sume in sarcina societății, ci a dispus suspendarea soluționării contestației referitoare la aceste sume, pane la soluționarea definitive a laturii penale a cauzei.
In aceste condiții, nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a cauzei susținerile reclamantei potrivit cărora, în speță nu se poate dispune suspendarea soluționării contestației formulată in calea administrative de atac, ntrucât actele întocmite cu ocazia inspecției fiscale au fost comunicate organelor de cercetare penala urmare solicitării acestora, iar art. 184 alin (1) lit. a) din 0. nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, prevede posibilitatea suspendării doar dacă organele de cercetare penala au fost sesizate de organul de inspecție fiscală.
In speță, organul de inspecție fiscală a sesizat Inspectoratului de Politie al Județului G - Serviciul de investigare a fraudelor prin adresa nr. 2525/15.12.2006, condiția prevăzută de Codul d e procedura fiscala, fiind îndeplinită.
Între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin actul de inspecție fiscală si stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite, exista o strânsă interdependenta de care depinde soluționarea cauzei in calea administrative, astfel:
Organele de inspecție fiscală au constatat ca societatea a achiziționat de la IN COM TRANS S un imobil (hale in suprafața construită de 2520 mp), prețul tranzacției, stabilit de comun acord, urmând sa fie achitat in mai multe transe, respectiv 21.04.2004, 31.03.2005 si 30.03.20CS.
În baza facturii fiscale nr. -.11.2004, emisă de societatea vânzătoare, reclamanta a dedus întreaga valoare a TVA aferenta tranzacției.
Factura fiscala nr. -.11.2004 a fost întocmită cu încălcarea prevederilor legale in vigoare, astfel:
- a fost întocmita numai în valută, fără să se înscrie si contravaloarea in lei,
- nu a fost emisa conform prevederilor contractuale: tranzacția în cauza este o vânzare - cumpărare cu plate in rate pentru care cele doua societăți trebuiau să aplice, începând cu data de 01.01.2005, regimul de taxare inverse.
Măsura suspendării soluționării contestației este, astfel, pe deplin justificata întrucât organul de soluționare a fost în imposibilitate să se pronunțe asupra fondului contestației privind TVA, înainte de a se obține o soluție definitivă pe latura penală, stabilirea datoriei TVA fiind în strânsă legătura cu constatările organelor penale.
Instanța de judecată nu se poate pronunța în legătură cu legalitatea stabilirii in sarcina societarii a sumelor reprezentând TVA ci, doar în legătură cu măsura suspendării soluționării cauzei, dispusă de organul fiscal de soluționare a contestațiilor.
Aceasta întrucât, în calea administrativa de atac, nu s-a soluționat fondul contestației, aceasta cale de atac nefiind finalizată.
Referitor la accesoriile (majorări si penalitatea de întârziere) calculate pentru sumele reprezentând impozit pe profit, contestate, s-au menționat următoarele:
Sumele reprezentând dobânzi si penalități de întârziere aferente impozitul pe profit, stabilite suplimentar de plata in sarcina reclamantei, au fost corect stabilite de către organul de control fiscal, potrivit prevederilor legale și principiului de drept "accesoriul urmează regula principalului".
La termenul din data de 09.01.2008, Curtea a înaintat în dovedirea acțiunii proba cu expertiza contabilă.
La termenul din 29.04.2009, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală sub aspectul TVA și accesoriile aferente în cuantum de 385.865 lei, având în vedere faptul că organul fiscal de soluționare a contestației nu s-a pronunțat asupra fondului contestației ci a dispus suspendarea soluționării acestei contestații până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției inadmisibilității și a invocat în combaterea excepției practică în materie, Decizia nr.2352/04.05.2007 prin care s-a stabilit că un raport de inspecție fiscală poate fi contestat împreună cu decizia. Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor trebuia să soluționeze contestația și cu privire la raportul de inspecție fiscală.
Curtea analizând excepția invocată constată următoarele:
În perioada 27.02.2006 -09.05.2006 și 28.06.2006 - 30.08.2006 a fost efectuată o inspecție fiscală la societate, iar în urma verificării a fost încheiat în data de 09.10.2006 Raportul de Inspecție fiscală nr.25432/09.10.2006, iar în baza acestuia în data de 11.10.2006 a fost emisă decizia de impunere nr.165 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei pe lângă alte obligații bugetare, sumele de 219.482 lei - impozit pe profit și 119.226 lei accesorii aferente constând în majorări de întârziere, sumele de 273.697 lei - TVA și 131.944 lei - majorări de întârziere.
În urma formulării contestației împotriva Raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere s-a pronunțat decizia nr.60/09.03.2007 a Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin care s-a admis în parte contestația reclamantei pentru suma de 143.271 lei, reprezentând impozit pe profit, fiind respinsă ca neîntemeiată contestația cu privire la următoarele sume: - pct.2 din Decizia nr.60/09.03.2007 - 76.211 lei - impozit pe profit; - 119.226 lei accesorii aferente impozitului de profit.
La pct.3 din decizie s-a precizat că s-a decis suspendarea soluționării cauzei referitoare la suma de 385.865 lei reprezentând 253.921 lei TVA și 131.944 lei accesorii aferente TVA; până la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea.
În ceea ce privește punctul 3 din decizia nr.60/09.03.2007 sunt aplicabile disp. art.184 alin.1 lit.a) din OG nr.92/2003 care arată că organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie motivată soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Se reține că prin adresa nr.2423/17.11.2006 la solicitarea Inspectoratului de Poliție al Județului G - Serviciul de investigare fraudelor, organul financiar a transmis un exemplar al Raportului de inspecție fiscală nr.25432/09.10.2006, precum și decizia de impunere nr.165/11-10-2006 și ulterior prin adresa nr.2525/15.12.2006, Direcția Generală a Finanțelor Publice Gas olicitat organelor abilitate efectuarea cercetărilor de specialitate asupra faptelor ce ar putea întruni elementele constitutive ale unor infracțiuni.
Din perspectiva celor reținute mai sus, Curtea apreciază că susținerile reclamantei în sensul că nu erau întrunite condițiile de suspendare prev. de art.184 alin.1 lit.a din OUG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, nu pot fi primite pentru că această solicitare de către organul fiscal la organul penal competent privind efectuarea de cercetări cu privire la existența indicilor săvârșirii unei infracțiuni, s-a efectuat și mai mult există chiar o solicitare a organelor de poliție pentru efectuarea de verificări, ceea ce poate constitui un indiciu privind săvârșirea de infracțiuni în legătură cu cele constatate de organul de control fiscal.
Referitor la inadmisibilitatea soluționării pe fond a cererii privind TVA și accesorii în sumă de 385.865 lei, se reține că în condițiile suspendării contestației de către organul de soluționare până la soluționarea laturii penale și deci neanalizarea motivelor contestației și a legalității constatărilor organelor fiscale, Curtea nu se poate pronunța asupra acestei cereri - înainte de pronunțarea unei soluții pe fond de către organul de soluționare.
Acest capăt de cerere este inadmisibil și pentru că reclamanta nu poate invoca un drept vătămat, nefiind soluționată pe fond contestația privind TVA, aceasta poate ataca în instanță doar soluția suspendării contestației pe acest aspect și să solicite obligarea autorității pârâte la soluționarea pe fond a cererii conf. art.18 din Legea nr.554/2004.
Reclamanta într-adevăr a atacat în instanță măsura suspendării soluționării contestației pentru motivele arătate mai sus și care au fost înlăturate de instanță. Aceasta nu a solicitat obligarea autorității la soluționarea în fond a cererii, iar prin probele administrate, a considerat că se poate analiza constatările din raportul de inspecție fiscală - la care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor nu s-ar fi pronunțat în decizia nr.60/2007.
Curtea nu poate primi o asemenea susținere, întrucât prin decizia nr.60/2007 s-a soluționat contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr.165/11.10.2006 încheiată de Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în baza raportului de inspecție fiscală nr.25432/2006 și deci s-a analizat implicit și raportul de inspecție fiscală (filele 178 - 195, vol.I).
În orice caz,prin argumentele sale reclamanta nu a justificat cum ar putea fi admisibilă cererea asupra căreia organul de soluționare a dispus suspendarea soluționării, prin faptul că nu s-a avut în vedere și raportul de inspecție fiscală.
Un alt argument în admiterea excepției de inadmisibilitate așa cum a fost invocată este și împrejurarea că prin decizia nr.424/17.12.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a fost soluționată pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.165/2006 pentru suma de 385.865 lei reprezentând TVA și accesorii și a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în decizie (filele 112 - 127, vol.II). Această din urmă decizie nu a fost contestată de reclamantă.
În ceea ce privește suma de 76.211 Ron, din care 71.871 lei impozit pe profit și 4.340 lei - diferențe impozit pe profit.
Pentru suma de 71.871 lei, impozit pe profit trebuie dezlegată problema dacă se datorează acest impozit pe profit pentru sumele reprezentând facilități fiscale de care a beneficiat reclamanta până la 01.06.2002, înregistrate în contul de rezerve și care ulterior au fost utilizate pentru constituirea capitalului social al societății pe acțiuni, înființate prin reorganizarea regiei.
Potrivit prevederilor art.22 alin.5 și alin.6 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal - "Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion sau rezervă.
(5^1) Prin excepție de la prevederile alin. (5), rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuată după data de 1 ianuarie 2004, care sunt deduse la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate și/sau casate, se impozitează concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor mijloace fixe, după caz.
(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale și rezerve reprezentând facilități fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează impozitul pe profit și se stabilesc dobânzi și penalități de întârziere, de la data aplicării facilității respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele de influențe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităților în valută, constituite potrivit legii, înregistrate de societăți comerciale bancare - persoane juridice române și sucursalele băncilor străine, care își desfășoară activitatea în România.
Reclamanta a fost înființată ca societate comercială in baza Hotărârii nr. 35/30.03.2004 a Consiliului Județean G, prin reorganizarea Regiei Autonome Administrația Zonei Libere
Capitalul social subscris si vărsat al ADMINISTRATIA ZONEI LIBERE Gaf ost constituit prin preluarea patrimoniului Administrația Zonei Libere G, conform art. 8 din Actul constitutiv al ADMINISTRATIA ZONEI LIBERE G, in baza datelor din bilanțul contabil la 31.12.2003, respectiv a capitalurilor proprii, compuse din rezerve din reevaluare si rezerve legale.
În suma totală înregistrată în contul de rezerve era cuprinsă și suma de 71.871 lei Ron, respective rezervele reprezentând facilități fiscale constând în reducerea cu 50% a impozitului pe profit utilizat pentru investiții în active corporale și necorporale, definite potrivit Legii nr.15/1994, destinate activităților pentru care contribuabilul este autorizat conform art.7 alin.2 din OG nr.70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea apreciază că dacă în urma reorganizării RA Administrația Zonei Libere G - în bilanțul său de închidere figura suma de 30.175.093 mii lei) în care este inclusă și suma de 71.871 lei) însă în bilanțul de deschidere al societății comerciale nou înființate, aceeași sumă nu se mai regăsește la același capitol, ci la capitolul "capital", rezultă că rezerva constituită din facilități fiscale nu a fost preluată și înregistrată în aceleași conturi și deci nu mai pot avea aceeași destinație.
Se reține astfel că, sunt pe deplin aplicabile disp. art.22 pct.5 din legea nr.571/2003.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantei privind pct.6 al art.22 din legea nr.571/2003 - potrivit căreia nu a fost vorba de o majorare de capital, ci de o constituire de capital - o asemenea interpretare reprezintă o eludare a intenției legiuitorului care la pct.5 precizează că, "indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării provizionului sau a rezervei, distribuirii provizion sau rezervei către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt mod . acestea dacă au fost deduse anterior se includ în veniturile impozabile.
În ceea ce privește pct. de vedere exprimat de Administrația FP G prin adresa nr.53.604/10.09.2004 acesta nu poate ține organul de soluționare și nici instanța, fiind doar o simplă interpretare care nu este obligatorie, nu reprezintă un act administrativ, ci doar o corespondență.
Concluziile raportului de expertiză sunt în același sens și de aceea Curtea le va înlătura, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește suma de 4.340 Ron, reprezentând penalități contractuale cuvenite reclamantei de la diferiți clienți pentru anul 2003, sumă ce a fost facturată și evidențiată în societate ca venituri pe ani 2004 și 2005, se reține că perioada supusă verificării a fost 01.04.2003 - 31.12.2003 în ceea ce privește impozitul pe profit.
În conformitate cu art.7 alin.1 din Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit se prevede că profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, acesta fiind anul calendaristic.
Împrejurarea că reclamanta a înregistrat în contabilitate sumele reprezentând penalități contractuale pentru anul 2003 - abia în anul 2004 și 2005 - nu are nici o înrâurire asupra perioadei verificate care se referă la anul 2003.
Expertiza contabilă pe acest aspect nu a adus lămuriri suplimentare dar a precizat că fiind înregistrate în evidențe contabile din 2004 și 2005 - aceste sume, se datorează doar majorări și penalități de întârziere.
Curtea reține că în condițiile în care nu s-a efectuat controlul fiscal pentru anul 2004 și 2005, nu pot fi valorificate aceste susțineri.
În consecință, față de cele arătate mai sus, se va admite excepția inadmisibilității și se va respinge ca inadmisibilă acțiunea în ceea ce privește TVA și accesoriile aferente - reprezentând 385.865 lei, respectiv capătul 3 din decizia nr.60/2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. Respinge în rest acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta - ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE G SA, cu sediul în G,-, județul G, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în G,-, județul și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B-, sector 5, în ceea ce privește TVA și accesoriile aferente - reprezentând capătul 3 din decizia nr.60/2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală -
Respinge, în rest, acțiunea ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./5 ex.
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica
