Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 270/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 270
Ședința publică de la 2 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta, jud. G, cu sediul la adresa indicată în orașul B,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în-, jud. G și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în-, jud. având ca obiect refuz soluționare cerere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009 când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.12.2009.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice G - DGFP.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față reclamant a solicitat anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 3033/17.04.2008 precum și a Deciziei de impunere fiscală din 21.04.2008 prin care au fost stabilite în sarcina acesteia obligații fiscale suplimentare în sumă totala de 800.621 lei constând în: impozit pe profit în sumă de 388.663 lei și TVA în sumă de 411.958 lei.
În motivarea acțiunii sale, acesta a susținut că a contestat aceste decizii de impunere fiscală la data de 14.05.2008 dar autoritatea pârâtă nu a soluționat contestația nici la data de 18.06.2008, motiv pentru care a sesizat curtea cu acțiunea de față. Ulterior, la data de 27.06.2008 prin decizia nr. 59/27.06.2008 DGFP G soluționând contestația a respins-o, motiv pentru care completându-și acțiunea s-a îndreptat și împotriva acesteia.
La termenul din 17.02.2009 a formulat cerere de intervenție în interes propriu - SRL, justificându-și interesul prin aceea că a fuzionat prin absorția reclamantei, astfel încât obligațiile fiscale ale acesteia îi sunt opozabile.
Din actele de impunere fiscală, rezultă că reclamanta a contestat suma stabilită cu titlu de impozit pe profit pentru perioada 2002 - 2007 în sumă totală de 376.954 lei precum și sumele stabilite cu titlu de TVA pentru aceeași perioadă. Reclamanta a contestat împrejurarea că decizia de impunere fiscală nu i-a fost comunicată în termen legal, astfel încât nu și-a putut formula apărările. În plus, sumele calculate pentru anul fiscal 2002 ar fi fost prescrise fața de D începerii controlului la 1 septembrie 2009.
In dezvoltarea motivelor acțiunii sale, reclamanta a analizat pe fiecare an în parte, sumele impuse atât cu titlu de impozit pe profit cât și TVA susținând că au fost greșit stabilite.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei Raportu de inspecție fiscală nr. 3033/17.04.2008 precum și a Decizia de impunere fiscală din 21.04.2008 prin care au fost stabilite în sarcina acesteia obligații fiscale suplimentare în sumă totala de 800.621 lei constând în impozit pe profit în sumă de 388.663 lei și TVA în sumă de 411.958 lei, aferente anilor fiscali 2002 - 2007.
A mai depus reclamanta la dosarul cauzei decizia nr. 59/27.06.2008 a DGFP G prin care a fost respinsă contestația reclamantei ca nefondată, fiind menținute sumele reținute în sarcina acesteia.
Față de volumul mare de acte și lucrări, la cererea reclamantei curtea a încuviințat efectuarea unei expertize contabile având drept obiective a se stabili data exigenței sumelor datorate de reclamantă bugetului, funcție de care prescriptibilitatea acestora, deductibilitatea unor sume de bani investite în achiziționarea de piese deschimb folosite în procesul de producție, cheltuielile necesare achiziționarii de combustibil pentru parcul auto și TVA-ul aferent, cheltuielile și pierderile aferente creșterii de animale precum și sumele datorate de reclamantă cu titlu de TVA. La toate acestea, la termenul din 21.04.2009, au fost suplimentate obiectivele expertizei.
În concluziile expertizei și răspunsurile la obiecțiunile părților, necontestate de către DGFP, rezultă că în mod eronat au fost avute în vedere rezultatele fiscale ale anului 2002, perioadă de timp situată in afara termenului de prescripție de 5 ani. Pentru perioada de timp verificată, respectiv 1.01.2003 - 31.07.2007, s-a constatat că impozitul pe profit datorat de reclamantă pentru întreaga perioadă verificată este de numai 35.485 lei iar TVA corespunzător a fost de numai 51.576 lei (fila 41).
Analizând întregul material probator administrat în cauză curtea apreciază că acțiunea este fondată urmând să o admită ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de admitere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
.-și concluziile expertizei întemeiate pe recalcularea și analiza tuturor sumelor de bani stabilite prin raportul de inspecție fiscală, curtea urmează ca admițând acțiunea în parte să dispună diminuarea obligațiilor fiscale ale reclamantei până la limita sumei reținute prin expertiză, adică 87.061 lei., pentru fiecare sumă în parte, expertiza a recalculat dinamica veniturilor și cheltuielilor deductibile fiscal, în funcție de care a corectat rata TVA datorat de reclamantă, lucrare ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează să admită în parte acțiunea și cererea de intervenție și să mențină actele de impunere fiscală contestate de reclamantă până la limita sumei de 87.061 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, jud. G, cu sediul la adresa indicată în orașul B,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în-, jud. G și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în-, jud. G și cererea de intervenție în interes propriu formulată de cu sediul în B,-, jud.
Modifică actele de impunere fiscală contestate de reclamantă pe care le menține până la limita sumei de 87.061 lei potrivit raportului de expertiză contabilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. /22.03.2010
Dact. 6 ex./ com. 4 ex.
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
