Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 2768/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2768
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul - președintele Consiliului Superior al Magistraturii.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2009, cărei încheiere face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 24 iunie 2009, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 10 februarie 2009, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârâtul - președintele Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând:
- obligarea pârâtului să îi furnizeze, "pe semnătura sa", informațiile de interes public solicitate prin cererea nr. 90/72/05/24.12.2008,
- constatarea de către instanță că pârâtul a obținut calitatea de judecător prin fraudă la lege și adresarea de către instanță a unei cereri Consiliului Superior al Magistraturii ca acesta să propună Președintelui României excluderea pârâtului din magistratură, "precum și măsurile conexe".
În motivarea primului său capăt de cerere, reclamantul a învederat instanței că, prin cererea invocată, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, o serie de informații și documente de interes public, însă cererea sa a fost în mod nelegal parțial clasată în temeiul art. 10 din OG nr. 27/2002, parțial respinsă; reclamantul a arătat, cu privire la unele puncte ale cererii sale, că ele nu cuprindeau în fapt nici o solicitare, ci doar indicau niște texte de lege, iar cu privire la restul informațiilor s-a reținut că acestea nu au caracter public, potrivit unei hotărâri judecătorești irevocabile care a decis în acest sens, cu toate că jurisprudența nu constituie izvor de drept.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamantul a învederat instanței că pârâtul a fost numit judecător la Judecătoria Bistrița în data de 1 mai 1993, având o vechime de jurisconsult de 2 ani și 11 luni, în condițiile în care art. 66 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, în vigoare la data respectivă, impunea să fi ocupat cel puțin 5 ani o atare funcție, alături de cele de avocat, notar, membru al personalului didactic din învățământul superior sau al celui de cercetare din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei ori funcții de specialitate juridică în administrația publică, în aparatul parlamentului sau al instituției prezidențiale, Curții Constituționale, al instituției Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau Consiliului Legislativ.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 16 aprilie 2009, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului.
În susținerea poziției sale procesuale, a arătat, cu privire la primul capăt de cerere, că reclamantului i-au fost comunicate informațiile solicitate, nefiind prin urmare întrunită ipoteza refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri. Referitor la introducerea sa în cauză, arată că nu sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004, întrucât răspunsul la solicitarea de informații se emite și se comunică de Biroul de informare publică și relații cu mass-media, condus de un șef de birou.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, arată că nu a acces în magistratură potrivit tezei a doua din textul invocat de reclamant, respectiv în considerarea vechimii în funcția de consilier juridic, ci potrivit primei teze, recte urmare a susținerii examenului de capacitate prevăzut la art. 57, susținut "în vederea exercitării dreptului de a participa la activitatea de judecată".
În ședința publică din data de 6 mai 2009, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în raport de primul capăt de cerere, respectiv a inadmisibilității celui de-al doilea.
Examinând cu precădere excepțiile invocate, instanța reține următoarele:
1. Prin cererea nr. 90/72/05/24.12.2008 ( 4), reclamantul a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii comunicarea următoarelor informații de interes public:
- o copie a ordinului nr. 1557/C/1995 al Ministrului Justiției
- înscrisuri despre examenul cu privire la cunoștințele dobândite, susținut la Curtea de APEL BUCUREȘTI de doamna judecător
- numărul, data și partea din Monitorul Oficial în care s-a publicat data și locul ținerii examenului de capacitate
- numărul, data și partea Monitorului Oficial în care s-a publicat lista posturilor vacante
- o copie a hotărârii privind promovarea doamnei în gradul de judecător de tribunal
- o copie a hotărârii nr. 111 din 9 iulie 2004.
Cererea a fost adresată instituției Consiliului Superior al Magistraturii. Răspunsul contestat în prezenta cauză, apreciat ca refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, i-a fost comunicat acestuia sub nr. 8/32993/1154/, în numele instituției, de către compartimentul de specialitate al acesteia, anume Biroul de informare Publică și Relații cu Media, sub semnătura judecător.
Or, cât timp titularul obligației de comunicare a informațiilor de interes public este, potrivit art. 3 din Legea nr. 544/2001, instituția publică, în speță Consiliul Superior al Magistraturii, căreia de altfel reclamantul i-a și adresat cererea, președintele instituției nu poate sta, în nume propriu (după cum solicită reclamantul, menționând expres "atenție - nu entitatea "), într-un proces privind sancționarea refuzului de comunicare a informațiilor, neavând legitimare procesuală pasivă.
Art. 22 alin. 2 al Legii nr. 544/2001 prevede expres că instanța "poate obligaautoritatea sau instituția publicăsă furnizeze informațiile de interes public solicitate".
Reclamantul a invocat drept temei al formulării acțiunii în contradictoriu cu președintele instituției însuși, art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, text potrivit căruia "Cererile în justiție prevăzute de prezenta legepot fi formulate și personal împotriva persoaneicare a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz,care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă".
Instanța reține pe de o parte lipsa de aplicabilitate a acestui text, întrucât el conferă legitimare procesuală pasivă persoanei fizice/funcționarului care se face vinovat de refuz nejustificat de soluționare a unei cereri doar în cererea de acordare de despăgubiri pentru prejudicial cauzat prin întârziere, nicidecum în cererea principală, privind soluționarea cererii, a cărei competență aparține instituției însăși, prin urmare și legitimarea procesuală pasivă.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi existat o astfel de solicitare din partea reclamantului, pârâtul tot nu ar fi avut calitate procesuală pasivă, întrucât textul nu se referă la angajarea răspunderii conducătorului instituției, ci a persoanei care a refuzat soluționarea cererii, în speță conducătorul Biroului de informare Publică și Relații cu Media.
2. În legătură cu excepția inadmisibilității, invocată în raport de cel de-al doilea capăt de cerere, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 care circumscrie sfera contenciosului administrativ, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Or, în speță, nu se contestă nici un act administrativ al pârâtului, deci un act care să fi fost adoptat de acesta în regim de putere publică, și nici vreun refuz al acestuia de soluționare a unei cereri anterior adresată acestuia, potrivit competențelor sale legale, al cărei refuz de soluționare să fie sancționat de instanță.
Problemele care țin de cariera magistraților constituie atribuția Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit art. 35 alin. 1 lit. a din Legea nr. 317/2004 ("Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuții referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor: propune Președintelui României numirea în funcție și eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari"), respectiv art. 40 alin. 1 lit. d din aceeași lege (Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii au următoarele atribuții referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor: .d) analizează îndeplinirea condițiilor legale de către judecătorii stagiari și procurorii stagiari care au promovat examenul de capacitate, de către alți juriști care au fost admiși la concursul de intrare în magistratură, de către judecătorii și procurorii înscriși la concursul de promovare și de către judecătorii și procurorii propuși pentru numirea în funcții de conducere").
Or, reclamantul s-a adresat direct instanței de contencios administrativ pentru verificarea îndeplinirii de către pârât a cerințelor legale de accedere în magistratură, în condițiile în care această atribuție aparține, așa cum s-a arătat, Consiliului Superior al Magistraturii, instanța neputându-se substitui acestuia fără încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești.
În lumina considerentelor expuse, instanța urmează a admite excepțiile invocate și, în consecință, va respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive în privința primului capăt de cerere și ca inadmisibilă în privința celui de-al doilea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul B,-, bloc 11, scara 1, etaj 1,. 6, sector 4, în contradictoriu cu pârâtul - președintele Consiliului Superior al Magistraturii, cu sediul în municipiul B, Calea nr. 2. sector 6, pentru lipsa calității procesuale pasive în privința primului capăt de cerere și ca inadmisibilă în privința celui de-al doilea.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.MN/MN
4 ex. 23.07.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
