Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 299
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții recurenți și împotriva sentinței civile nr. 730/27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului A, Municipiul A reprezentat de Primar și Prefectura Județului A, având ca obiect refuz soluționare cereri.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanții recurenți, avocat, iar pentru pârâtul intimat Instituția Prefectului Județului A, consilier juridic, lipsă fiind pârâții intimați I și II.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților prezente depun la dosar delegații de reprezentare, reprezentantul reclamanților recurenți depune un set de înscrisuri și o practică judiciară.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, anularea actului administrativ lezator, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului conform motivelor din întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 730/27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s- respins acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamanții și, împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului reprezentat prin primar și Prefectura județului A, pentru constatare refuz nejustificat și anularea art.3 din nr. A nr. 139/2006.
A disjuns capetele de cerere privind atribuirea în proprietate a suprafeței de 2743 mp teren situat în A,- și dispunerea întabulării dreptului de proprietate pentru această suprafață cu titlu de atribuire.
A declinat în favoarea Judecătoriei Arad, competența soluționării acestor capete de cerere, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat prin primul capăt al cererii de chemare în judecată, anularea art. 3 din nr. 139/2006.Conform acestui articol, hotărârea Consiliului Local al municipiului a aprobat parcelarea terenului și ieșirea din indiviziune a imobilului situat în mun. A, str. - nr. 99, înscris în CF nr.4636 Aradul, cu nr top. 1596-1598 în suprafață de 3038 mp. coproprietate numiților și asupra casei și a cotei de teren de 295/3038 mp. și Statului român asupra cotei de teren de 2743/3038 mp. conform planului de parcelare și ieșire din indiviziune anexat, plan care face parte integrantă din hotărâre.
Potrivit art.36 lit.c din Legea nr. 215/2001 republicată, consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului și așa cum rezultă din extrasul CF nr.4636 Aradul - fila 8 dosar, imobilul intravilan cu casa nr.99 și 3038 mp. teren situat în A, str. -, este coproprietatea Statului român cu titlul de preluare în baza Decretului lege nr.223 /1974 asupra cotei de 2743/3038 mp din teren și a reclamanților și cu titlul de cumpărare în baza Legii nr.112/1995 asupra casei cu cota de 295/3038 mp, parte din teren.
Din contactul de vânzare-cumpărare nr.5780 /2004, rezultă că reclamanții au cumpărat de la Statul român casa situată în A str. - nr.99, și li s-a atribuit în proprietate terenul aferent locuinței în suprafață de 295 mp respectiv, cota indiviză de 295/3038 mp din teren înscris în CF nr. 4636 Aradul.
Conform art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, astfel că reclamanții și Statul român se află în indiviziune asupra terenului în suprafață de 3038 mp teren și prin adoptarea Hotărârii nr. 139/2006 a Consiliului Local al municipiului A, acesta în calitate de administrator al domeniului public și privat, avea competența de a solicita ieșirea din indiviziune
Astfel, prin adoptarea acestei hotărâri, pârâtul nu încălcat dreptul de proprietate al reclamanților și ca urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată ar fi nelegală.
Asupra excepției lipsei competenței materiale a instanței de contencios administrativ de soluționare a capetelor de cerere privind atribuirea în proprietatea reclamanților a suprafeței de 2743 mp teren și dispunerea întabulării dreptului de proprietate pentru această suprafață cu titlu de atribuire, instanța a constatat că excepția este întemeiată.
Art. 8 din Legea nr. 18/1991 modificată prevede că stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate iar conform art. 36, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
Conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare iar potrivit art.54, dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III.
Față de aceste reglementări, competența de soluționare a cererilor reclamanților privind atribuirea în proprietate asupra suprafeței de 2743 mp. teren și de dispunere întabulării dreptului de proprietate pentru această suprafață cu titlu de atribuire, revine Judecătoriei Arad în a cărei rază de competență teritorială este situat terenul.
Drept urmare, instanța a disjuns aceste capete de cerere și în baza art. 158 Cod procedură civilă, a declinat competența soluționării lor în favoarea Judecătoriei Arad.
Față de aceste considerente,în baza art.18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea în contencios administrativ precizată, formulată de reclamanți pentru constatare refuz nejustificat și anularea art.3 din nr. A nr. 139/2006 și a disjuns capetele de cerere privind atribuirea în proprietate a suprafeței de 2743 mp. teren situat în A, str. -, nr.99 și a dispus întabularea dreptului de proprietate pentru această suprafață cu titlu de atribuire, declinând în favoarea Judecătoriei Arad, competența soluționării acestor capete de cerere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și -, și au solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii în contencios administrativ astfel cum a fost formulată în scris.
În drept recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile prevăzute de art. 306 punctul 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenții au susținut următoarele:
Hotărârea atacată este nelegală, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 2,8 și următoarele din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; art. 1 și 2 din A nr. 356/28.11.2000; art.8 din Decretul Lege nr. 42/1990: art. 36 aliniatul 6 din Legea nr. 18/1991 republicată; art. 33 devenit 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, prin care Guvernul nu a făcut altceva decât să dea eficiență art. 26 aliniatul ultim din Legea nr. 112/1995, art. 49 și art. 50 din Legea nr. 8/1996, în baza cărora intabularea în terenului aferent construcțiilor vândute chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995, are loc conform suprafeței înscrisă - identificată în, sub aspectul judecării fondului, respectiv au fost încălcate și dispozițiile art. 17.pr.civ. sub aspectul disjungerii și declinării competenței, în favoarea Judecătoriei Arad, pentru capetele de cerere privind:
atribuirea în proprietatea sa a diferenței de 2.743 mp. teren cât reprezintă până la suprafața aferentă construcțiilor, înscrisă în suprafața totală de 3.038 mp. teren.
intabularea acestui drept ce i se cuvine, cu titlu de atribuire, în nr. 4636 Aradul, cu topo 1.596-1598.
În drept: art. 304 indice 1.pr.civ.
2. Hotărârea atacată este netemeinică având în vedere că instanța nu a analizat în mod aprofundat: 1. apărările sale și 1 făcut o apreciere eronată a probelor administrative de ei prin actele depuse la dosar.
În fapt, prin hotărârea atacată a fost respinsă acțiunea lor precizată,în contencios administrativ, contra pârâților 1. A, 2Prefectura A-prin prefect- și trebuia să fie indicate și în raport de prin primar,Chestiune. omise a se pronunța de către instanța de fond pentru:
a) anularea nr.139/2006-art 3 care se refera la aceștia și
b) anularea refuzului nejustificat, prin adresa nr. ad. 44860/2008, primită la data de 18.08.2008
Motivul respingerii primului capăt de cerere de către instanța de fond a fost acela că. este nefondat.
S-au disjuns apoi capetele de cercetare privind atribuirea în proprietatea lor a diferenței de teren de 2.743. și respectiv, intabularea dreptului său cu titlu atribuire în CF.
În fine s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Arad considerată a fi competentă să judece cele două capete de cercetare de mai sus,disjunse.
Consideră că hotărârea atacată este vădit nelegală dată cu încălcarea esențială a legii,având în vedere că:
a) potrivit disp.art.1 din Legea 554/2004,citez:"Orce parte care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim,de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin ne soluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă, pentru anularea actului,recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzate."
Consideră că acțiunea reclamanților în contencios administrative se încadrează perfect în textul citat mai sus, și astfel respingerea acesteia de către Tribunalul Arad constituite încă o încălcare flagrantă a acestor dispoziții legale.
A nr356/2000, în vigoare la data depunerii cererii noastre -07.03.2005-, la Primăria A prin care solicită să i se atribuie diferența de 2.743. teren rămasă neatribuită, prevede că tot terenul aferent construcțiilor vândute în baza Legii 112/1995, se atribuie cumpărătorilor-în baza art. 1 și 2 din această Hotărârea care se fundamentează pe art. 36 alin. Din legea 18/1991 republicată. Împrejurarea că această hotărâre a fost modificată ulterior, la timp destul de de la data depunerii cererii acestora de atribuire a terenului în cauză"nu li se poate opune în nici un caz, având în vedere două principii:
a) principiul "temus regit actum"
b) neretroactivitatea legii.
Adică, lor trebuia să li se aplice -ul în vigoare la data înregistrării cererii de atribuire terenului, respectiv a A nr.356/2000, și nu în ultima instanță, nu li s-a putut aplica retroactiv, o altă A, respectiv pe cea cu nr.139 din.2006, pentru simplu fapt că A nr.139/2006 nu. exista la data depunerii de către ei cererii de atribuire -07.03.2005-, fiindcă era în vigoare A nr. 356/2000.
De altfel, Bas tatuat clar și recent prin decizia civilă nr. 444 din 08.12.2008 secției de contencios administrativ,că:"Din întreaga reglementare a Legii nr. 112/1995, rezultă că legiuitorul a inclus "imobil cu destinația de locuință", care face obiect al restituirii de către foștii proprietari sau dimpotrivă a vânzării către chiriași, atât suprafața construită, cu dependințele și anexele gospodărești, t și terenul aferent, Elemente ce compun astfel o unitate locativă.
Sunt legale prevederile art. 37 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 20/1006, întrucât acest articol nu constituie prin el însuși un drept de proprietate asupra terenului aferent în favoarea chiriașului cumpărător, adăugând la lege, ci detaliază componentele unității locative supuse vânzării, în acord cu dispozițiile generale ale Legii nr. 112/1995" a încheiat citatul din Decizia J B, nr. 4447 din 08.12.2006 indicată mai sus, pe care o anexează la prezentul recurs.
Potrivit art. 17 din pr.civ. "Cererile accesorii și incidentele sunt în căderea instanței competentă să judece cererea principală".
În sfera de aplicare a acestui text intră și speța acestora în care acțiunea are mai multe capete de cerere grupate însă în jurul cererii sale principale de contencios administrativ deoarece actul lezator este o A nr. 139/2006, precum și refuzul nelegal și nejustificat de a se intra în legalitate, adresat acestora prin adresa de răspuns nr. ad. 44860/2008, primită la 18.08.2008, acte a eminamente administrative și de la care a pornit procesul acestora în lipsa lor, aceștia nu porneau procesul pentru că nu le era lezat dreptul dedus judecății.
Ori, î aceste situații, instanța competentă să judece cererea principală își extinde - prorogă - competenta, în virtutea legii și asupra celorlalte capete de cerere, aflat în directa legătură cu ceea principală, de drept administrativ. dintre cererea sa având natura juridică ca și acțiune de contencios administrativ, anularea Hotărârii și a răspunsului ca nelegale și respectiv ca nejustificat, este într-o astfel de legătură cu celelalte capete de cerere, atribuirea în proprietate a diferenței de teren în discuție și intabularea lui în în favoarea reclamanților cu titlu de atribuire, "întrucât numai prin anularea Hotărârii de și a răspunsului nelegal, prin adresa nr. 44460/2008, se poate proceda la atribuirea terenului cerut de aceștia, și intabularea acestuia în
Precizează că în măsura în care s-a dat încheierea în privința disjungerii și declinării competenței celor două capete de cerere în favoarea Judecătoriei Arad, doresc să facă următoarea precizare:
- prin care înțelege să atace prin prezentul, și respectiva încheiere, pe care o consideră ca nelegală și netemeinică, motiv pentru care va solicita să:
- se caseze Încheierea atacată, și să se dispună trimiterea cauzei la Tribunalul Arad în vederea rejudecării cauzei pe motiv că: se impune judecarea cauzei concomitent cu toate capetele de cerere formulate de reclamanți prin acțiunea de contencios administrativ, introductivă de instanță.
- Față de cele arătate mai sus, consideră că a demonstrat: nelegalitatea hotărârii recurate și sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 17n pr.civ.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală.
Recursul declarat de reclamanți este fondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală, prin aplicarea greșită a legii, caz de modificare a hotărârii, conform art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civilă.
Prima instanță în mod greșit a respins acțiunea în contencios - administrativ formulată de reclamanți prin ignorarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ care prevede că "Orice persoană care se consideră care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Or, din actele și probele de la dosar, rezultă că reclamanții recurenți și s-au adresat intimaților pârâți la data de 7 martie 2005 și au solicitat atribuirea diferenței de teren de 2743 mp. aferent construcțiilor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 conform Hotărârii Consiliului Local al Municipiului A nr. 356/2006, care prevede că "Odată cu vânzarea imobilului și a anexelor gospodărești în temeiul Legii nr. 112/1995, privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuință în proprietatea statului, se dobândește atât terenul pe care se află construcțiile, cât și cel aferent acestora, conform notațiilor din Cartea Funciară cu excepția terenurilor aferente altor construcții și dotări realizate în condițiile legale după data trecerii imobilelor respective în proprietatea statului. Articolul 2 din nr. 356/2000 prevede că terenurile menționate la art. 1 se atribuire conform prevederilor art. 36 aliniatul 2 din Legea nr. 18/1991, republicată (vezi Hotărârea nr. 356/2000 fila 17 dosar tribunalul)
Pârâții intimați deși aveau obligația legală să soluționeze cererea reclamanților, conform hotărârii nr. 356/2000, având în vedere principiile de drept "tempus regit actum și al neretroactivității legii" au procedat la modificarea acestei hotărâri și au emis Hotărârea nr. 139 din 30 mai 2006, prin care la articolul 3, s-a aprobat parcelarea terenului ieșirea din indiviziunea a imobilului situat în A- înscris în nr. 4636 Aradul cu nr. topo1596-1598, în suprafață de 3038 mp. coproprietate a recurenților și asupra casei și a cotei de teren de 295/3038 mp. și a Statului Român, asupra cotei de teren de 2743/3038 mp.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4447 din 8 decembrie 2006, Secția contencios administrativ și fiscal, care a statuat că din întreaga reglementare a Legii nr. 112/1995 rezultă că legiuitorul a inclus în noțiunea de "imobil cu destinație de locuință" care făcea obiect al restituirii către foștii proprietari sau dimpotrivă al vânzării către chiriași, atât suprafața construită cu dependințele și anexele gospodărești, cât și terenul aferent, elemente ce compun astfel o unitate locativă. De altfel și Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin mai multe hotărâri irevocabile s-a pronunțat în acest sens menționând și Hotărârea Consiliului Local al Municipiului A nr. 356 din 28 noiembrie 2000, la care s-a făcut referire anterior ți decizia civilă nr. 340 din 11 august 2004, pronunțată în dosarul nr. 4504/CA/2004, prin care s-au menținut dispozițiile hotărârii nr. 106 din 23 septembrie 2003, emisă de Consiliul Local al orașului, Județul C-S, ca fiind legală, prin care s-a atribuit în proprietate suprafața de teren pe care sunt edificate case de locuit și anexe gospodărești cumpărate de cetățeni conform Legii nr. 112/1995, precum și atribuirea în proprietate a întregii suprafețe de teren a parcelei topografice pe care sunt edificate casa de locuit și anexele gospodărești. Reclamații recurenți au depus la dosar acte din care rezultă vecinii acestora de la imobilul situat în A,-, înscris în Cartea Funciară nr. 700, cu nr. topo 1599-1601, au devenit proprietari asupra imobilului compus din intravilan cu casă și teren în suprafață de 2.941 mp. cumpărată conform Legii nr. 112/1995, asupra casei și 153 mp. teren, și împroprietărire teren prin Încheierea nr. 53461 din 8 august 2007. Rezultă din probele administrate în cauză că potrivit legislației în vigoare și a practicii judiciare, dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor, dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, aparține proprietarilor actuali ai construcției, creându-se, astfel, o situație juridică firească a celor două imobile (construcții de locuit și terenuri aferente) care, și anterior preluării lor de către stat au avut de regulă același proprietar și au format o singură unitate înscrisă în aceiași Carte Funciară.
Pentru aceste considerente, Curtea, constată că punctul 3 din al Municipiului A nr. 139/2006, li refuzul nejustificat prin adresa nr. 44860/2008, sunt nelegale, urmând a se dispune anularea acestora conform art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004 li a se pune în aplicare dispozițiile Hotărârii nr. 356/2000, a Consiliului Local al Municipiului A, care era în vigoare la data la care reclamanții au formulat cererea privind atribuirea în proprietate a diferenței de 2743 mp. teren aferentă construcțiilor situată în A,-, înscrisă în nr. 4636 Aradul, cu nr. topo 1596 - 1598 precum și intabularea acestui drept de proprietate dobândit conform nr. 356/2000.
Potrivit art. 312 punctul 3 din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul reclamanților modifică sentința în admite acțiunea în contencios administrativ, conform dispozitivului prezentei decizii civile, menținând celelalte dispoziții referitoare la disjungerea capetelor de cerere privind atribuirea în proprietate a suprafeței de 2743 mp. teren și intabularea în Cartea Funciară și declinarea în favoarea Judecătoriei Arad, a soluționării acestor capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 730 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința și Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și, împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului A și Municipiul A prin Primar și dispune anularea punctului art. 3 din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului A nr. 139/2006 referitoare la reclamanți și a refuzului nejustificat prin adresa nr. adm. 44860/2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței privind disjungerea capetelor de cerere privind atribuirea în proprietate a suprafeței de 2743 mp. teren și intabularea în Cartea Funciară și declinarea în favoarea Judecătoriei Arad, a soluționării acestor capete de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - LIBER - -
GREFIER,
-
Red./23.03.2009
Tehnodact / 2 ex./30.03.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad - Judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Maria Cornelia
