Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 473/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.473
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR S -
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta reclamantă - ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr.385/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A JUDEȚULUI G și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2009 și apoi la 16.02.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr.385/25.09.2008, Tribunalul Giurgiua respins contestația formulată de reclamanta - ROMANIA SRL în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A JUDEȚULUI G și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva titlurilor executorii 258/2008 și a înființării de poprire nr.46/2008 și a respins excepția de necompetență materială a tribunalului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în urma inspecției fiscale având ca obiect modul de calcul și înregistrarea TVA aferentă perioadei ianuarie - august 2007, s-a constatat că reclamanta a emis și înregistrat în evidența contabilă un număr de 5 facturi fiscale către - România SRL G, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora fiind înregistrată în jurnalul de vânzări aferent lunii mai 2007, ca TVA colectată. Cu toate acestea reclamanta nu a înscris în decontul aferent lunii mai 2007, la rubrica TVA colectată această sumă, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art.150 alin.3 din Legea 571/2004.
Împotriva acestor constatări reclamanta a formulat contestație în urma căreia s-a emis decizia 12/2008, respingându-se cererea reclamantului pentru suma de - lei cu titlu de TVA de plată, întrucât nu s-a dovedit susținerea reclamantei referitoare la refuzul lichidatorului - SRL de a întocmi facturi de retur pentru bunurile facturate anterior de lichidator și anulate prin sentința comercială nr.160/2007.
Tribunalul a apreciat în raport de dispozițiile art.150 alin.3 Cod fiscal, că reclamanta datorează taxa pe valoarea adăugată înscrisă în aceste facturi și a înlăturat apărarea petentei referitoare la caracterul fictiv al contraprestației la transmiterea bunurilor prin cele cinci facturi, reținând că singura dovadă în acest sens este sentința comercială nr.160 din 28.06.2007,a Tribunalului Giurgiu, în condițiile în care cele cinci facturi emise de reclamantă în luna mai 2007 sunt anterioare pronunțării acestei hotărâri.
Totodată prin anularea vânzărilor de bunuri de către judecătorul sindic, au fost înlăturate efectele acestei înstrăinări, bunurile revenind în proprietatea - România SRL, astfel că nu s-ar fi justificat încheierea unor noi acte de vânzare-cumpărare în forma simplificată a facturilor fiscale emise în 2007, pentru scoaterea din evidența contabilă a reclamantei a bunurilor respective, această operațiune putând fi realizată doar în baza hotărârii judecătorești.
Tribunalul a respins excepția necompetenței materiale, arătând că înscrisul prin care reclamantei i se aduce la cunoștință că s-a luat măsura indisponibilizării sumelor aflate în conturile sale, nu constituie un act de executare silită, astfel încât contestarea lui nu poate fi apreciată o contestație la executare propriu-zisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă prin lichidator, arătând că pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice nu a făcut nici o referire cu privire la suma de - lei TVA de recuperat aferentă achizițiilor făcute de către - ROMANIA SRL de la - ROMÂNIA SRL, respins la rambursare prin procesul verbal de control din 10.05.2004, ci numai la suma de 285.577 lei TVA de plată aferentă vânzărilor făcute de către - ROMANIA SRL către - ROMÂNIA SRL stabilită prin raportul de inspecție fiscală din 21.12.2007. Referitor la aceste fapte, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu din 2.03.2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului astfel încât se consideră că TVA-ul de recuperat în sumă de 285.577 lei pe care recurenta nu l-a încasat pentru că organele de cercetare penală urmau să stabilească dacă vânzarea bunurilor respective a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii, poate fi compensat cu suma de 285.577 lei ce a făcut obiectul contestației.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Recurenta a depus la dosarul cauzei copia sentinței penale nr.13 din 9.01.2008, a Judecătoriei Giurgiu.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă Direcția Generală Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că cererea de compensare invocată în susținerea motivelor de recurs nu a făcut obiectul prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs referitor la compensarea sumei cu titlu de TVA aferentă facturilor ce au făcut obiectul inspecției fiscale din august 2007, cu sumele cu titlu de TVA aferente facturilor care au făcut obiectul cauzei penale aflate pe rolul Judecătoriei Giurgiu, nu poate fi primit, pe de o parte, având în vedere că reclamanta nu a solicitat aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție,în cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar pe de altă parte, întrucât aceasta nu s-a adresat organelor fiscale competente cu o cerere în acest sens.
Curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că reclamantei îi revine obligația de a plăti suma de 285.577 lei, cu titlu de taxă pe valoare adăugată, nu există nici o dovadă care să susțină caracterul fictiv al prețului la transmiterea bunurilor prin cele cinci facturi, sau faptul că reclamanta nu a încasat contravaloarea celor cinci facturi fiscale, inclusiv taxa pe valoarea adăugată evidențiată în actele justificative.
Concluzia primei instanțe referitoare la faptul că cele cinci facturi emise de reclamantă sunt anterioare pronunțării sentinței comerciale nr.160/2007 și că astfel nu au fost emise în vederea aducerii la îndeplinire a hotărârii judecătorului sindic, este de asemenea, legală, având în vedere conținutul facturilor emise de reclamantă, care justifică două livrări de bunuri cu plată distinctă.
Neexistând alte critici în cuprinsul motivelor de recurs care să justifice existența unor motive de ordine publică ce ar putea afecta legalitatea hotărârii recurate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr.385/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A JUDEȚULUI G și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Radu
S
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
25.03.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
