Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 552/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 552
Ședința publică de la 25.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrjan Raluca Maria
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.3521/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.26394/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și - Arhitect Direcția de Urbanism și Amenajare a Teritoriului, și cu intervenienții și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.02.2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2010 respectiv 25.02.2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prinsentința civilă nr.3521/10.12.2008,Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului B, - arhitect șef - Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului și intervenienții și.
Pentrua pronunța această soluție, prima instanțăa reținut, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Litigii de Muncă, Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 4838/3/CA/2007, la data de 12.02.2007, iar ulterior, prin divizarea secției, la Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, sub număruI2119l3/2007 reclamanta a chemat în judecată pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și, arhitect șef ~l Direcției Urbanism și Amenajarea Teritoriului din cadrul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții la emiterea avizului tehnic necesar obținerii autorizației de construire privind imobilul din B,--6, sector 1, precum și la plata daunelor morale și materiale suferite de reclamantă prin întârzierea eliberării avizului solicitat.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că în cursul anului 2005 depus la Primăria Municipiului B un dosar în vederea obținerii PUZ ce vizează adresa din--8, sector 1, în vederea construirii unui bloc cu destinația hotel și un dosar pentru obținerea avizului tehnic al Comisiei Tehnice de Urbanism ce viza același imobil, ambele dosare fiind înregistrate la 7.11.2005.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea dovezii cu înscrisuri, anexând cererii de chemare în judecată confirmarea de depunere a cererii de adoptare PUZ, confirmarea de depunere nr. -/7.11.2005 la Serviciul de Urbanism la care nu a primit nici un răspuns, adresa nr. 601/P/2005 a, confirmare de depunere nr. -/2006 eliberare aviz, cererea pentru eliberarea avizului adresată Primarului General, confirmare de depunere cerere de eliberare copii de pe toate filele dosarului privitor la emiterea avizului, înscrisul cu care reclamanta face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, hotărârea privind aprobarea PUZ, expunerea de motive pentru aprobarea PUZ și raportul privind aprobarea unor PUZ.
Pârâtul a depus întâmpinare, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii și netemeinicia în fond a acțiunii reclamantei.
Prin sentința civilă nr.636 din 08.10.2007 a Tribunalului București Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscala fostrespinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamanta - SRL.
Împotrivaacestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
Prin Decizia civilă nr.1242 din 12.05.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cauza fiind înregistrată sub nr-.
Pârâtul a reiterat cele trei excepții invocate în fața instanței de fond la judecarea cauzei înainte de casare, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția prematurității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității sale procesule pasive și și-a completat întâmpinarea depusă inițial cu aspecte privitoare la fondul cauzei, anexând înscrisuri privitoare la apărările formulate în întâmpinare.
Intervenienții și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se admită cererii de intervenție și să se constate că sunt proprietarii terenului pe care reclamanta dorește să edifice o construcție, urmând să le fie respectat dreptul de proprietate asupra acestui teren și să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, intervenienții arătând că în prezent, cererea lor de restituire în natură a imobilului - teren și construcție de la adresa-, sector 1 - formulată în baza Lg. nr.1 0/200 1, se află pe rolul instanțelor de judecată.
Instanța a respins, ca inadmisibilă cererea de intervenție și, ca neîntemeiate, excepțiile prescripției dreptului la acțiune, prematurității cererii de chemare în judecată și lipsei calității procesule pasive a pârâtului.
S-a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, respectiv, actele depuse deja la dosarul cauzei.
Tribunalul a constatat nefondată acțiunea reclamantei pentru următoarele considerente:
Reclamanta - SRL a formulat și depus, la Primăria, Municipiului B la data de 07.11.2005, o cerere pentru aprobarea unui plan urbanistic zonal (PUZ) pentru imobilul de la adresa--8, Sector 1 B, cerere înregistrată sub nr.- și o cerere pentru eliberarea avizului tehnic necesar emiterii autorizației de construire pentru edificare imobil la aceeași adresă - așa cum reiese din cererile formulate și depuse la Primăria Municipiului B este vorba de nr.6-8, nu de nr.3-6, așa cum se solicită în cererea de chemare în judecată - cerere înregistrată sub nr.- din 07.11.2005.
Prin nr.97/04.05.2006 a fost aprobată documentația PUZ -l - nr.6-8, avizul tehnic de urbanism nefiind emis, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanței de judecată, apreciind refuzul de emitere al acestui act ca fiind nejustificat.
Instanța a apreciat că refuzul emiterii acestui act necesar completării documentației de urbanism pentru emiterea autorizației de construire este justificat, iar solicitarea reclamantei este neîntemeiată.
Avizul la care face referire reclamanta este avizul prevăzut de art.6 alin.lCertificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art.4,n conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legiiși 7 alin.1 lit. d din Lg. nr.50/1991, în forma și de la momentul formulării cererii 07.11.2005, dar și la momentul actual -"d) avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism;" raportat la dispozițiile Lg. nr.350/2001 - art.32, 45 și 47 și anexa 1 la această lege și Ordinul 1430/2005 al - Normele Metodologice de aplicare a Lg. nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții.
În vederea eliberării autorizației de construire era necesară elaborarea unei documentații de urbanism - Plan Urbanistic Zonal, astfel cum se stabilește prin prevederile art. 32 din Lg. nr.350/2001, iar aprobarea Planului Urbanistic Zonal se făcea în baza avizului Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajare a Teritoriului (, iniția ) din cadrul - Direcția de Urbanism și Amenajare a Teritoriului, aceasta fiind constituită și având atribuțiile menționate de art. 37 din Lg. nr.350/2001.
În cazul de față, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate, documentația de urbanism PUZ -l - nr.6-8, sector 1, fost supusă avizării comisiei menționate - din cadrul al Municipiului
În vederea emiterii avizului, documentația de urbanism a fost analizată potrivit dispozițiilor art.37 din Lg. nr.350/1991 și ale art.9 din Ordinul nr.l430/2005, citat anterior, care arată la alin.1 lit. a "Potrivit prevederilor art.45 din Lege, structurile de specialitate constituite în cadrul aparatului propriu al emitenților certificatelor de urbanism și autorizațiilor de construire/desființare, au următoarele atribuții principale: a) asigurarea temeiului tehnic necesar emiterii autorizațiilor de construire/desființare, respectiv avizarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, potrivit prevederilor art.2 alin.2 din Lege, precum și emiterea certificatelor de urbanism",cu alte cuvinte, avizarea se face în situația în care aceasta corespunde criteriilor tehnice, constructive și de urbanism pentru zona în discuție, criterii aprobate prin regulamentele de urbanism și directivele cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului - art.40 și 45 din Lg. nr.350/2001.
Documentația de urbanism a fost supusă avizării în mai multe ședințe ale, respectiv, la 07.12.2005, 14.12.2005, 21.12.2005, ședințe la care reprezentantul solicitantei - SRL a lipsit.
În ședința din data de 06.01.2006 s-a comunicat reprezentantului reclamantei că documentația de urbanism necesită modificări, fiind necesară prezența în ședință a arhitectului care a propus soluția urbanistică, astfel că s-a stabilit un alt termen de înfățișare.
La termenul din data de 15.03.2006, s-a comunicat solicitantei - SRL necesitatea introducerii în documentația de urbanism a unor următoare elemente tehnice: realizarea numărului optim de parcări, și în acest sens, necesitatea extinderii terenului concesionat, diminuarea înălțimii de la la, în vederea încadrării în prevederile, eliminarea bowindow-urilor.
Prevederile art.9 alin.1 din Ordinul 1430/2005 al, citate anterior, arată că structurile de specialitate, așa cum este, avizează documentațiile de urbanism în condițiile art.2 alin.2 din Lg. nr.50/1991, republicată, care arată:,2) Construcțiile civile, industriale. se pot realiza numai cu respectarea. reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor", astfel că avizarea de către comisie se poate realiza prin punerea de acord a soluțiilor tehnice propuse cu reglementările legale, ceea ce în cazul de față comisia a și făcut: a pus în vedere petentei corectarea documentației de urbanism în sensul reglementărilor legale: realizarea numărului optim de parcări, diminuarea înălțimii în vederea încadrării în și eliminare bowindow-uri (bovindou - ieșitură pe fațada unei clădiri, în forma unui balconaș închis - ).
Petenta avea posibilitatea de a îndeplini aceste cerințe, putea să comunice Comisiei dezacordul său și refuzul de a se conforma solicitărilor comisiei, situație în care ar fi obținut un aviz nefavorabil sau să conteste pe calea contenciosului administrativ rezoluția, ori petenta nu a exercitat niciuna dintre aceste posibilități, nici în cursul prezentului litigiu nu a dovedit că ar fi contestat rezoluția comisiei sau că ar fi pus-o în executare, cu privire la aspectele menționate.
În aceste condiții, refuzul comisiei de a emite avizul nu poate fi considerat unul nejustificat, ci exprimat în concordanță cu dispozițiile legale și, sub acest aspect, cererea reclamantei - SRL este neîntemeiată, instanța respingând-
De asemenea, și solicitarea reclamantei referitoare la plata daunelor morale și materiale a fost apreciată de către instanță ca fiind neîntemeiată.
Răspunderea delictuală a Primăriei Municipiului B dar și a pârâtului este înlăturată datorită unui element comun referitor la inexistența faptei ilicite, iar în ceea ce îl privește pe pârâtul persoană fizică, în plus, nu există dovada săvârșirii vreunei fapte, în condițiile în care soluția dată de nu i se poate imputa, neavând drept de vot în comisie.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a formulat recurs reclamanta care și-a întemeiat motivele pe dispozițiile art.304 și urm. Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură civilă, aceasta nearătând care au fost motivele, apărările și probele care au stat la baza deciziei sale, apreciind greșit probele administrate.
S-a mai arătat că, judecătorul fondului nu a evaluat și nu a luat în considerare adresele emise de către către ca urmare a solicitării reclamantei de a se soluționa cererea privitoare la avizul tehnic solicitat, acestea privind doar durata și metoda de soluționare a cererii.
Este greșită reținerea instanței de fond cum că - ar fi fost informată cu privire la necesitatea unor modificări, întrucât nu se face dovada acestora, arătând că neemiterea avizului a dus la blocarea obținerii autorizației de construire.
În fine, s-a mai argumentat că, obiectul dosarului l-a constituit obligarea autorității la emiterea unui aviz fie pozitiv, fie negativ, în situația neîndreptării neregularităților - dacă ar fi fost semnalate de arhitectul șef - în termen de 45 de zile.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și prevederile legale, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a interpretat și aplicat în mod legal și temeinic prevederile legale incidente în cauză, situație în care, recursul formulat va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, în raport de dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere poate consta, în primul rând, din exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Totodată, excesul de putere este definit de lege ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Prin urmare, în raport de aceste prevederi legale, dar și de cele ce reglementează obiectul dosarului de față, arătate în considerentele hotărârii, în mod judicios, prima instanță a apreciat că refuzul autorității de a emite avizul tehnic de urbanism necesar completării documentației de urbanism pentru emiterea autorizației de construire solicitată, este justificat, câtă vreme recurenta reclamantănu s-a conformat modificărilornecesare documentației de urbanism impuse prin ședința din 15.03.2006, ședință la care a fost prezent și reprezentantul reclamantei care a propus soluția urbanistică luată în discuție la acea ședință.
În consecință, susținerile recurentei potrivit cărora aceasta nu ar fi fost informată cu privire la necesitatea modificării documentației urbanistice impusă la acea ședință, nu pot fi primite, câtă vreme la acea ședință a fost prezent arhitectul reclamantei, arhitect care a propus soluția urbanistică luată în discuție și din cauza căruia nu s-a putut discuta documentația de urbanism în cadrul ședințelor de la termenele din 07.12.2005, 14.12.2005 și 21.12.2005, fiind absent.
Cum la termenul din 15.03.2006 s-a comunicat recurentei necesitatea introducerii în documentația de urbanism a unui număr optim de parcări și în acest sens se impunea extinderea terenului concesionat, diminuarea înălțimii de la la, în vederea încadrării în, și cum, deși aceasta avea posibilitatea fie de a împlini aceste cerințe, fie de a nu le îndeplini și de a-și exprima dezacordul sau refuzul, primind astfel un aviz nefavorabil, nu s-a manifestat în niciuna din aceste modalități, în mod justificat autoritatea intimată nu a emis un aviz, câtă vreme recurenta a rămas în pasivitate în raport de cerințele impuse prin ședința în care s-a luat în discuție documentația urbanistică propusă.
În consecință, în cauză nu se constată vreun exces de putere din partea autorității, situație în care, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.3521/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.26394/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și - Arhitect Direcția de Urbanism și Amenajare a Teritoriului, și cu intervenienții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact.
2 ex./24.03.2010
- S9-
Președinte:Cîrjan Raluca MariaJudecători:Cîrjan Raluca Maria, Canacheu Claudia Marcela
