Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 657/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 657/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâtul COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR S - B împotriva sentinței nr. 365/CA din 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect "refuz soluționare cerere".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 365/CA/31.03.2009, Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor B, invocata de parata prin întâmpinare.
A respins acțiunea formulată de reclamanta,în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor S-Oficiul Judetean pentru Protecția Consumatorilor B, ca rămasă fără obiect pentru petitul privind comunicarea de date și înscrisuri și ca nefondată pentru petitul privind daunele morale.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 22,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor B, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin acțiunea introductivă, reclamanta a chemat în judecată pârâții Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor B și Autoritatea Națională pentru protecția Consumatorilor B, solicitând să se constate că refuzul pârâtei nr 1 de a-i rezolva concret obiectul cererii din 12.05.2008 cu privire la petitul 1 și să fie obligate la daune morale în cuantum de 500 lei, cu cheltuieli de judecată.
Din motivarea acestei acțiunii, instanța de fond a reținut următoarele:
- la data de 12.05.2008 s-a cerut pârâtei să-i comunice baza legală a soluționării petiției anterioare, respectiv "Instrucțiunea de corespondență în vigoare cu art 150 alin 2";
- în loc să i se dea copia acestui act invocat chiar de pârâtă, reclamanta a primit răspunsul nr 2216/13.06.2008 prin care i s-au cerut date suplimentare;
- în drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr 544/2001, art 22 și 52 din Constituția României, art 6 alin 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a reținut și poziția pârâtului Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor B prin Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor S exprimată prin întâmpinare, în sensul solicitării respingerii acțiunii ca inadmisibilă, nefondată și neîntemeiată, întrucât la sesizările reclamantei, acesteia i s-a comunicat răspuns în termenul prevăzut de Legea nr 554/2004, astfel că acțiunea este inadmisibilă, iar în ceea ce privește solicitarea de comunicare a unei copii de pe instrucțiunea de corespondență, aceasta este o normă internă a Companiei Naționale Poșta Română SA și nu este posibilă comunicarea acesteia.
De asemenea, poziția pârâtei Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor Baf ost de invocare a excepției lipsei calității procesuale pasive a sa, raportat la faptul că reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresat cu o plângere prealabilă către această instituție și la care nu a primit răspuns, arătându-se că nu există nici un interes pentru ca această pârâtă să fie chemată în judecată. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Prima instanță a supus analizei înscrisurile depuse în probațiune, și anume petiția din 12.05.2008, adresa nr 2216/13.06.2008, adresa nr 869/11.03.2008, adresa nr 4770/16.12.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, adresa nr 215/30.11.2008 emisă de Compania Națională Poșta Română SA prin care i s-au comunicat copii ale art 150 și 164 din Instrucțiunea de Corespondență și adresa nr 215/09.01.2009 emisă de Compania Națională Poșta Română SA, reclamația nr 280/13.02.2008, răspunsul OJPC B nr 869/11.03.2008 la această reclamație, reclamația nr 994/16.05.2008 și răspunsul OJPC nr 2216/13.06.2008 la această reclamație.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor B, s-a apreciat de către prima instanță că aceasta este fondată raportat la faptul că reclamanta nu s-a adresat respectivei pârâte cu nici o cerere pentru comunicare informații de interes public, în temeiul Legii nr 544/2004, la care să nu fi primit răspuns sau al cărei răspuns să o nemulțumească.
S-a mai reținut că, în baza HG nr 748/2007 OJPC B nu are personalitate juridică trecând la Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor S, acesta fiind titularul drepturilor și obligațiilor procedurale.
A fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă, ca urmare a admiterii acestei excepții.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
- prin cererea formulată de reclamanta la data de 12.05.2008 către pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor (3-4), prin care se solicita la pct 1, s-a solicitat, printre altele, să i se comunice baza legală a soluționării petiției nr.280/13.02.2008 la care i s-a răspuns cu adresa nr 869/2008, respectiv să i se comunice "Instrucțiunea de corespondență în vigoare cu art.150 alin.2", ce a fost invocată;
- la această cerere, pârâta nu a răspuns până la data introducerii prezentei cereri de către reclamant;
- potrivit HG nr 748/2007 OJPC B nu are personalitate juridică trecând la Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor S, astfel că acesta din urmă are calitate procesuală pasivă în cauză, așa cum a precizat și reclamanta pentru ultimul termen de judecată;
- în cauză instanța trebuia să verifice dacă pârâtul a încălcat dispozițiile prevăzute de art 7 din Legea nr 544/2001, prin faptul că nu a răspuns la cererea reclamantului;
Întrucât la termenul din 20.01.2009 pârâtul a depus la dosar publică copia actelor solicitate de la reclamantă - "Instrucțiunea de corespondență în vigoare cu art 150 alin 2", iar prin nota de ședință din 19.05.2009 reclamanta a recunoscut că a primit aceste înscrisuri, s-a apreciat de prima instanță că acțiunea introductivă a rămas fără obiect cu privire la primul petit.
În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a justificat în nici un fel un prejudiciul pe care l-ar fi suferit. Mai mult, modalitatea defectuoasă a pârâtei de soluționare a cererii reclamantei nu este de natură să creeze prin ea însăși prezumția existenței unui prejudiciu.
Ca urmare, această cerere a fost respinsă.
Referitor la cererea de obligare la cheltuieli de judecată, prima instanță a stabilit că pârâtul OJPC B reprezentat de Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor S, este în culpă procesuală, întrucât prin adresa nr 869/11.03.2008 a invocat art 50 alin 2 din Instrucțiunea de corespondență, iar la cererea din 12.05.2008 prin care se solicita această normă nu a răspuns afirmativ. Abia în ședință publică pârâtul a dovedit demersurile pe care le-a făcut la poșta Română de unde a procurat respectiva normă, pe care a depus-o la dosar pentru comunicare către reclamantă.
Ca urmare, raportat la dispozițiile art 274 cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în cauză, constând în contravaloarea multiplicării actelor, taxa de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor S- B, criticile aduse vizând obligarea recurentului la plata sumei de 22, 90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a invocat astfel netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul admiterii cererii privind plata cheltuielilor de judecată, considerentele expuse prin cererea de recurs fiind următoarele:
Legislația în vigoare referitoare la petițiile adresate instituțiilor publice este OG nr. 27/2002, cu modificările ulterioare, privind reglementarea activităților de soluționare a petițiilor, care definește la art. 2 faptul că prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice.
Potrivit art. 8 din același act normativ se stabilește la alin. 1 că autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.
Același act normativ stabilește la art. 10 alin. 2 că dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiunea despre faptul că s-a răspuns, denotă fără putere de tăgadă netemeinicia acțiunii formulate.
La art. 13 se stabilește faptul că semnarea răspunsului se face de către conducătorul autorității sau instituției publice ori de persoana împuternicită de aceasta, precum și de șeful compartimentului care a solicitat petiția. În răspuns se va indica, în mod obligatoriu, temeiul legal al soluției adoptate.
Având în vedere cele menționate mai sus, reiese faptul că la reclamațiile depuse la sediul B cu nr. 280/13.02.2009 cât și revenirea cu nr. 994/16.05.2009, reclamanta a primit răspuns în termenul legal prevăzut de OG 27/2002, cu modificările ulterioare, adresele de răspuns fiind 869/11.03.2009 și 2216/13.06.2009.
Instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare când s-a pronunțat cu privire la faptul că reclamanta și-a întemeiat ce-a de-a doua cerere pe L 544/2001, cu modificările ulterioare, privind liberul acces la informațiile de interes public, având în vedere faptul că reclamațiile formulate sunt guvernate de OG 27/2002, cu modificările ulterioare, iar în acțiunea formulată în instanță de către reclamantă nu se menționează că aceasta se întemeiază pe aceste considerente.
Chiar în situația în care reclamația reclamantei s-ar fi întemeiat pe prevederile /2001, cu modificările ulterioare, instanța nu a analizat în nici un fel dacă aceasta îndeplinește condițiile legale, limitându-se doar a menționa faptul că a fost încălcat de subscrisa dispozițiile prevăzute la art. 7 din /2001, pe considerentul că nu s-a răspuns afirmativ la cererea reclamantei.
Instanța de fond, nu a analizat în nici un fel dacă termenul prevăzut la art. 22 din lege a fost respectat, articol care prevede că în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
Mai mult decât atât, reclamanta a primit răspuns în termenul legal în urma cercetării reclamației depuse, fiind informată în scris și după revenirea cu o nouă reclamație depusă, având în vedere nemulțumirea față de răspunsul primit, denotă fără putere de tăgadă că acțiunea nu se încadrează nici la cea de-a doua prevedere, respectiv pentru nesoluționarea în termen legal al unei cereri.
Art. 2 din L 544/2001 stabilește la lit. b faptul că prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației;
Art. 14 din HG 123 din 2002 referitoare la aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, stabilește la alin. 1 faptul că pentru a facilita redactarea solicitării și a reclamației administrative autoritățile și instituțiile publice vor pune gratuit la dispoziție persoanei interesate formulare tip, iar la alin. 2 se prevede că modelele formularelor tip ale cererii de informații de interes public și ale reclamației administrative sunt prezentate în anexele nr. 1,2a) și b).
In anexa 2 la Ordin ANPC 123/2002 privind informațiile de interes public ce pot fi comunicate și informațiile exceptate de la comunicare este prevăzută lista informațiilor de interes public comunicate la cerere, potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
In Anexa 3 la Ordinul menționat mai este prevăzută lista informațiilor exceptate de la comunicare, pentru respectarea principiului confidențialității, unde la pct. 12 sunt menționate procesele-verbale de constatare, iar la pct. 17 este menționat corespondența cu agenții economici, consumatorii și instituțiile sau autoritățile publice.
Pe lângă cele menționate mai sus, însăși din înscrisurile depuse la instanța de fond, respectiv adresa efectuată de subscrisa către Compania Națională Poșta Română cu nr. 4770/16.12.2008 și răspunsurile cu nr. 215 din 30.12.2008 și 215/168/09.01.2009 reiese fără putere de tăgadă că informația solicitată era o normă internă a Poștei Române și nu face parte din categoria informațiilor ce necesită a fi cunoscute de către clienți.
Astfel, potrivit Normelor Interne ale Companiei Naționale Poșta Română SA- "INSTRUCȚIUNI DE CORESPONDENȚĂ", informații exceptate de a fi comunicate din oficiu sau la cerere, se prevede la art. 150 că obiectele de corespondență simple se predau destinatarilor în mod obligatoriu la domiciliul, fără semnătură, sau se introduc în cutiile de scrisori ale acestora. In lipsa destinatarului de la domiciliu se pot preda în aceleași condiții și unui membru al familiei destinatarului sau unei persoane care locuiește în același apartament cu destinatarul.
Art. 164 din aceleași norme interne stabilește că obiectele de corespondență cu indicația "" se predau la domiciliu, în lipsa destinatarilor, membrilor majori ai familiei acestuia cu care locuiește împreună. Prin membri majori ai familiei se înțeleg: soți, frați, părinți, copii, socri și cumnați.
Având în vedere cele menționate mai sus, ținând cont și de faptul RESPECTIVA TRIMITERE A FOST MAMEI RECLAMANTEI, PE BAZA DE SEMNATURA, IN DATA DE 21.11.2008, că răspunsul transmis reclamantei este în conformitate cu prevederile legale, în speță, OG 27/2002, cu modificările ulterioare, art. 13, fiind indicat în aceasta și temeiul legal al soluției adoptate, acesta fiind o normă internă a Companiei Naționale Poșta Română SA, respectiv "INSTRUCTIUNI DE CORESPONDENTA", nu a fost posibilă comunicarea unei copii din aceasta către reclamantă.
În cauză a depus întâmpinare reclamanta intimată care a solicitat respingerea recursului.
A formulat întâmpinare și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor prin care s-a solicitat a se dispune cu privire la scoaterea din cauză a intimatei-pârâte ANPC.
Această cerere a fost fundamentată pe împrejurarea că prin hotărârea primei instanțe s-a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANPC cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Susținerile formulate de pârâta recurentă nu sunt fondate întrucât, în măsura în care instrucțiunile invocate în răspunsul adresat petentei ( reclamanta în prezentă cauză ), nu ar fi reprezentat informații de interes public, nu ar fi trebuit invocate ca justificare a modului de rezolvare a petiției anterioare.
În considerarea dispozițiilor art 2 lit b din Legea nr 544/2001, potrivit cu care "prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației" și constatând că "instrucțiunile de corespondență" în discuție, nu fac parte dintre informațiile prevăzute de art 12 din Legea nr 544/2001, exceptate de la comunicare, se constată că reclamanta avea dreptul de a formula cerere și, respectiv, de a i se comunica informația de interes public solicitată, fapt care, de altfel, s-a și realizat în cursul judecării în primă instanță a cauzei.
Reclamanta a urmat în cauză procedura prevăzută de lege cu respectarea termenelor legale, conform Legii nr 554/2004, susținerile recurentei neavând fundament în actele dosarului.
Ca urmare, în mod întemeiat, prima instanță a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art 274 cod procedură civilă, în sensul că pârâtul -OJPC Bac ăzut în pretenții, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la cererea formulată în recurs de intimata pârâtă Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, instanța de recurs o va respinge întrucât cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe nu poate fi modificat în recurs.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor-
Față de dispozițiile art 274 cod procedură civilă, va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor S-Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B împotriva sentinței civile nr 365/CA/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Obligă recurentul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor S-Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B la plata sumei de 68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: LB/4.12.2009
Dact: MB/15.12.2009 - 5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
