Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 659/
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții MUNICIPIUL T-M prin primar dr., cu sediul în Târgu-M nr.3 și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T-M prin primar dr., cu sediul în Târgu-M nr.3, împotriva sentinței civile nr.635/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului recurenților-pârâți au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.05.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 02.06.2009 și apoi la 09.06.2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 635/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, dos. nr-, s-a dispus respingerea excepției lipsei plângerii prealabile, precum și a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Tg. M, ca neîntemeiate.
A admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Primăria Tg. M și a dispus anularea acțiunii în contradictoriu cu pârâta.
A admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tg. M și a anulat art. 2 din Tg. M nr. 233/05.07.2007 și art. 4, precum și art. 14.10 din actul adițional nr. 359/03.09.2007.
A obligat pârâtul Municipiul Tg. M să restituie reclamantului suma achitată în plus între redevența de 3,4 euro și 224 euro pentru suprafața de 8 mp, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.
A dispus respingerea cererii de anulare a art. 14.10 din contractul de concesionare nr. 93/03.05.2005.
A obligat pârâtul Municipiului Tg. M la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 566,26 lei reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 06.02.2008 reclamantul a solicitat instanței modificarea în parte a art. 2 al nr. 233/05.07.2007 în vederea reparării greșelii materiale strecurate privind calculul redevenței pentru concesionarea unei suprafețe suplimentare de 8 mp teren; restituirea sau trecerea în contul anului curent a diferenței de bani plătită în plus, 250 lei, actualizată cu rata inflației; modificarea art. 4 din actul adițional nr. 359/03.09.2007 la contractul de concesiune nr. 93/05.05.2005; anularea art. 14.10 din contractul de concesiune nr. 93/05.05.2005, precum și a actului adițional nr. 359/03.09.2007 în care apar prevederi fără nici un temei legal; suspendarea aplicării art. 2 nr. 233/05.07.2007 până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii. În esență, reclamantul a motivat, după cum se reține în hotărârea atacată, că potrivit Tg. M 110/2003 s-a stabilit taxa de redevență pentru concesiunea terenurilor de sub construcția pe care o deține în Tg. M,-, la suma de 3,40 mp conform contractului nr. 93/03.05.2005. Pentru suprafața suplimentară concesionată și aprobată prin Tg. M nr. 233/05.07.2007 s-a prevăzut o redevență de 224 euro/an în condițiile în care pentru cealaltă suprafață concesionată a achitat suma de 62 euro/mp. În drept a invocat dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituția României, art. 1, art. 7 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 10 alin. 1, art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, art. 2 din Tg. M nr. 110/2003.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Consiliul Local a invocat, ca excepție procedurală, lipsa calității procesual pasive a Primăriei Tg. M, ce nu are personalitate juridică și, de asemenea, lipsa calității procesual pasive a consiliului, care este doar un organ deliberativ. Pe fondul cauzei, reține în continuare prima instanță, pârâtul a susținut că reclamantul nu indică un drept care să fi fost vătămat, iar Consiliul Local are facultatea de a aproba concesiunea și nu obligația, cu atât mai mult cu cât reclamantul prin actul adițional a acceptat cuantumul redevenței, o eventuală modificare putându-se face doar cu acordul părților. În drept a invocat dispozițiile art. 34 din Legea nr. 219/2004, ale Legii 554/2004, nr. 215/2001 și 213/1998.
Instanța de fond a respins excepția lipsei plângerii prealabile, reținând că reclamantul s-a conformat cerințelor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul în care chiar dacă reclamantul nu a folosit strict termenul de revocare a actului administrativ, totuși solicitarea de modificare a actului administrativ se circumscrie exigențelor legii. De asemenea, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului local al mun. Tg. M întrucât actul atacat a fost emis de această autoritate publică, astfel că numai în contradictoriu cu autoritatea emitentă se poate soluționa litigiul de anulare a actului administrativ, în raport cu care reclamantul își poate realiza pretențiile.
În fapt, reține instanța de fond, inițial, prin 110/29.05.2003 s-au aprobat redevențele anuale pentru terenurile concesionate în Complexul de Agrement Tg. M la suma de 3,40 euro/mp/an, persoanele fizice ce au concesionat terenuri fiind cuprinse în Anexa 1 al regulamentului de concesionare. Ulterior, reclamantului i-a fost aprobată suplimentarea cu 8 mp a suprafeței concesionate direct, prin 233/2007, fiind încheiat actul adițional nr. 359/03.09.2007 la contractul de concesiune nr. 93/03.05.2005 modificându-se, astfel, dispozițiile art. 1, art. 4 și art. 10.
Prin Tg. M 110/2003, art. 2, s-a stabilit taxa de redevență pentru terenurile concesionate persoanelor fizice la suma de 3,4 euro/mp. Pârâtul nu a făcut dovada că ar fi adus vreo modificare 110/2003 prin 233/2007, astfel că acest din urmă act normativ nu a fost emis cu respectarea taxei de redevență în vigoare, în sensul în care aplicabilitatea unei redevențe mărite se aplică doar persoanelor juridice.
În temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prima instanță a dispus anularea art. 2 din 233/2007 și, pentru că acest act anulat nu mai produce efecte, s-a dispus și anularea art. 4, precum și a art. 14.10 din actul adițional nr. 359/2007 încheiat de părți ținând cont că prin aceste dispoziții au fost reluate calculele și dispozițiile legate de altă taxă de redevență decât cea stabilită la 3,40 euro/mp și că reclamantul nu este în primul an de derulare a contractului de concesiune.
În final, instanța reține că reclamantul a făcut dovada achitării taxei suplimentare, stabilită prin actul administrativ anulat, astfel că în temeiul art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a dispus ca pârâtul să restituie diferența dintre 224 euro/an și 3,4 euro/mp/an pentru cei 8 mp concesionați.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs Municipiul Târgu M și Consiliul Local Tg. M, solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună desființarea sentinței atacate și respingerea acțiunii introductive de instanță. În motive se arată că instanța în mod greșit a admis introducerea în cauză a Municipiului Târgu M, când în fapt inițial reclamantul a formulat acțiunea introductivă de instanță doar în raport cu Consiliul Local Târgu În continuare, recurentul consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c și art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de un contract administrativ pentru care se cere o conciliere prealabilă asemănătoare celei prevăzute în litigiile evaluabile în bani de la art. 720 și următoarele Cod procedură civilă. Or, pretinde recurentul, reclamantul intimat nu a parcurs această etapă prealabilă, iar prima instanță a interpretat greșit dovezile administrate pe parcursul judecății cum că ar fi îndeplinit condițiile procedurii prealabile. Pe cale de consecință, consideră că ar fi trebuit respinsă acțiunea ca inadmisibilă. Recurentul susține, pe fondul cauzei, că, potrivit dispozițiile Legii nr. 215/2001 și ale Legii nr. 213/1998, terenul în cauză este în proprietatea publică a Municipiului Târgu M, astfel că acesta are facultatea și nu obligația de a concesiona bunurile din domeniul public, motiv pentru care reclamantul nu ar putea invoca vreo vătămare a vreunui drept substanțial, cu atât mai mult cu cât reclamantul a semnat și actul adițional acceptând implicit cuantumul redevenței stabilite, astfel că voința părților a devenit "legea părților", încheierea actului juridic nefiind rezultatul unei manifestări unilaterale de voință a Municipiului Tg.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat și, în esență, susține aceleași argumente ca cele prezentate în fața instanței de fond. În plus, a formulat și excepția tardivității recursului, în sensul în care recurentului i-a fost comunicat recursul la data de 06.02.2009, însă recursul a fost formulat doar la data de 27.02.2009 fiind depășit, în opinia intimatului, termenul de 15 zile în care putea fi formulat recursul.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs, a argumentelor prezentate de intimat prin întâmpinare, cât și a principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește excepția tardivității recursului formulat, ea nu poate fi primită, în raport de actele de la dosar. Astfel, hotărârea instanței de fond, atacată cu recurs, a fost comunicată la data de 09.02.2009 ( 65 - 67 dosar primă instanță) cu Consiliul Local Tg. M, Municipiul Tg. M și Primăria Tg.
Recursul, conform plicului atașat cu ștampila poștei, poartă data de 25.02.2009, astfel că termenul de recurs, de 15 zile, se calculează de la data trimiterii poștale a recursului formulat, conform art. 104 Cod procedură civilă. Din acest punct de vedere, instanța constată că termenul de recurs a expirat la data de 25.02.2009, termen calculat potrivit art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă (termenul este calculat pe zile libere, în sensul în care ziua de început și ziua în care s-a sfârșit termenul nu intră în socoteală).
Recurentul invocă o altă neregularitate procedurală, ce ar fi sancționată cu nulitatea absolută a întregii proceduri desfășurate în fața instanței de fond, și anume că în mod greșit instanța de fond a citat Municipiul Tg. M, deoarece reclamantul intimat a solicitat admiterea acțiunii doar în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Tg.
Instanța respinge această excepție de procedură. Astfel, din acțiunea introductivă de instanță rezultă, într-adevăr, că inițial, reclamantul a solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârât, doar a Consiliului Local Tg. M, nu și a Municipiului Tg.
Ulterior, după prima zi de înfățișare (încheierea din 18.04.2008 - 30 dos. primă instanță), reclamantul și-a extins cadrul procesual prin solicitarea de a fi introdus în cauză, în calitate de pârât, și Municipiul Tg. M (fila 37 dosar primă instanță).
În acest sens, conform delegației de la dosar, acest pârât a fost reprezentat, după extinderea cadrului procesual de către reclamantul intimat, în proces ( 38) neavând nici o obiecție în ce privește introducerea sa în proces prin precizarea de acțiune făcută de reclamantul intimat. La prima zi de judecată, cu procedura efectuată, pârâtul Municipiul Tg. M nu a invocat nulitatea relativă a unei astfel de precizări de acțiune ( 80), făcută după prima zi de înfățișare. De abia la data 19.06.2008, prin întâmpinarea făcută după termenul prevăzut de art. 114 Cod procedură civilă, pârâtul Municipiul Tg. Maa preciat că este inadmisibilă introducerea în cauză a sa.
Or, nulitatea relativă se acoperă, în sensul în care actul procedural efectuat efecte juridice, dacă ea nu a fost invocată până la următorul termen de judecată de la data la care a fost efectuat actul procedural. În acest caz, primul termen a fost data de 21.05.2008, dată până la care pârâtul nu a făcut nici o opoziție (în sensul invocării nulității relative), dimpotrivă, după cum s-a precizat anterior, a depus delegație de reprezentare.
Ca atare, instanța de recurs constată că în mod corect prima instanță a respins această excepție de procedură invocată și în cursul primei instanțe de recurent.
În ce privește cea de a doua excepție, de fond, respectiv a prematurității acțiunii introductive de instanță, prin neparcurgerea concilierii la care face referire art. 2 lit. c (ultima teză) și art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, instanța, din analiza actelor de la dosar, constată că și aceasta este nefondată.
Astfel, din acțiunea introductivă de instanță rezultă că reclamantul intimat a solicitat modificarea unui act administrativ unilateral, respectiv a art. 2 al Tg. M nr. 233/05.07.2007 și doar pe cale incidentă, subsidiară a solicitat anularea parțială a contractului de concesionare nr. 93/03.05.2005, modificat de actul adițional nr. 359/03.09.2007, încheiat de cele două părți.
Într-adevăr, dispozițiile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 prevăd că "Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale".
În cazul de față, însă, cererea principală vizează modificarea unui act administrativ unilateral, reclamantul intimat, după cum corect a reținut și prima instanță, parcurgând etapa preliminară, a procedurii plângerii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că în raport cu cererea principală instanța constată că, fără îndoială, procedura prealabilă a fost parcursă.
În ce privește petitul secundar, al anulării parțiale a contractului de concesionare cu nr. 93/2005 (modificat de actul adițional nr. 359/03.09.2007), instanța reține că potrivit art. 17 Cod procedură civilă, cererile incidente urmează "soarta" cererilor principale, perspectivă din care procedura prealabilă în raport cu actul administrativ unilateral principal atacat se consideră a fi fost efectuată și în raport cu actele subsecvente.
În ce privește fondul cauzei, recurentul susține, fără temei, că în fapt contractul încheiat de părți a devenit "legea părților", motiv pentru care el nu mai poate fi modificat.
Susținerea recurentului evident că nu poate fi primită tocmai din perspectiva celor mai sus-arătate, în sensul în care instanța de fond a constatat că Tg. M nr. 233/2007 este ilegală, în ce-l privește pe reclamantul intimat, în sensul în care acest act administrativ unilateral a calculat o redevență greșită, care era aplicabilă doar persoanelor juridice și în măsura în care Tg. M nr. 110/2003 nu a fost modificată, aceasta din urmă fiind incidentă în raport cu calculul redevenței în ce-l privește pe intimat și pentru concesiunea suplimentară făcută, este evident că actul administrativ unilateral atacat este ilegal, iar soluția dată de instanță, în ce privește contractul de concesiune, ca act subsecvent celui principal, este una corectă.
Pe cale de consecință, instanța va respinge recursurile formulate în cauză ca netemeinice și nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T-M prin primar dr., cu sediul în Târgu-M nr.3 și MUNICIPIUL T-M prin primar dr., cu sediul în Târgu-M nr.3 împotriva sentinței nr.635/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
fiind în concediu de odihnă
semnează Grefier șef secție
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
18 august 2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
