Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.707/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Asociația " Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu" împotriva sentinței civile nr.711/CA din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect " refuz soluționare cerere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sent.civ. nr. 711/CA/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele: s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Mun.B și Mun.B și excepția lipsei de obiect a acțiunii.
S-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta ASOCIAȚIA CENTRUL INDEPENDENT PENTRU DEZVOLTAREA DE MEDIU, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUN.B și MUN.B prin Primar și SC ROMÂNIA SRL.
S-a admis cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de intervenienta SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile privind calitatea procesuală s-a avut în vedere că, potrivit practicii și doctrinei judiciare, prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea, respectiv obligația legală a unei persoane fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
legat de calitate este și interesul reclamantului care promovează acțiunea. Interesul este una dintre condițiile instituite de lege pentru promovarea unei acțiuni in justiție. Deși Codul d e procedura civila nu definește aceasta condiție de exercițiu a acțiunii, in doctrina s-a arătat ca prin interes se înțelege folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru punerea in mișcare a procedurii judiciare.
Pentru a justifica exercitarea acțiunii civile, interesul trebuie sa îndeplinească anumite condiții: să fie legitim - când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege (respectiv a unui interes ocrotit de lege) si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut; să fie personal - folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune, aceasta cerința exprimând ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei persoane sa apere interesele altei persoane; să fie născut si actual - să existe in momentul în care a fost formulată cererea, rolul instanței fiind soluționarea litigiilor deja născute.
Instanța a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația "Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu" este nefondată, câtă vreme aceasta a formulat o cerere către Consiliul Local al Mun. B la data de 15.07.2008, iar răspunsul primit de la Primăria Mun. B la 11.08.2008 a nemulțumit- Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 a formulat prezenta acțiune.
Reclamanta și-a justificat interesul în promovarea acțiunii și deci calitatea procesuală prin aceea că fabrica pe care pârâta SC o construiește este una care va polua mediu, iar art.20 pct.6 din OUG nr.195/2005 instituie o prezumție a existenței calității procesuale active a organizațiilor neguvernamentale care promovează protecția mediului în litigii privind protecția mediului.
Având în vedere că prezenta acțiune se raportează la Acordul de mediu nr.120/18.03.2002, care a stat la baza emiterii Autorizației nr.265/26.03.2002, instanța a apreciat că reclamanta are calitatea de a cere verificări în legătură cu acest acord.
Pentru toate aceste considerente instanța a apreciat că reclamanta se poate considera persoană vătămată în sensul art.1 și art.alin.1 lit a din Legea nr.554/2004, astfel că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Mun-B și a Mun.B este, de asemenea nefondată, deoarece reclamanta s-a adresat înainte de introducerea acțiunii acestor pârâți cu cererea nr.428/15.07.2008, iar răspunsul din 11.08.2008 a nemulțumit-o astfel că nu se putea judeca decât în contradictoriu cu părțile cărora li s-a adresat în prealabil și de la care a primit răspuns.
S-a avut în vedere și dispozițiile art.27 alin.1 din Legea nr.50 rep. potrivit cărora " Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz."
Prin urmare, excepțiile privind calitatea procesuală pasivă sunt nefondate fiind respinse.
În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată reprezintă pretenția concretă a reclamantului.
În cauză nu s-a făcut dovada că s-ar fi soluționat favorabil pretențiile reclamantei, astfel că cererea acesteia nu poate fi considerată ca lipsită de obiect, așa cum a susținut pârâta SC.
Dacă acțiunea este admisibilă și fondată, urmează a se analiza pe fondul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei, s-a avut în vedere că obiectul acțiunii îl constituie constatarea refuzului nejustificat al organelor unității administrativ teritoriale a Mun.-B de a amenda pârâta SC România SRL pentru expirarea Acordului de mediu nr.120/18.03.2002, care a stat la baza emiterii Autorizației nr.265/26.03.2002, obligarea pârâților la aplicarea unei amenzi și oprirea lucrărilor de construcții executate fără autorizație și desființarea celor deja executate.
Înainte de introducerea prezente acțiuni reclamanta s-a adresat pârâtului Consiliul Local al Mun.B cu cererea nr.428/15.07.2008, prin care solicita să se dispună amendarea pârâtei și oprirea lucrărilor de construcții executate fără autorizație și desființarea celor deja executate.
Prin adresa din data 11.08.2008 i s-a răspuns reclamantei că pentru nerespectarea autorizației de construire nr.265/26.03.2002 societatea a fost sancționată prin procesul-verbal nr.4578/12.05.2008, iar ca măsuri complementare fiind dispuse sistarea lucrărilor și încadrarea acestora în prevederile autorizației de construire. Se mai arată în aceeași adresă că deoarece societatea nu s-a conformat măsurii complementare de sistare a lucrărilor dosarul a fost transmis Serviciului Contencios în vederea înaintării în instanță.
Potrivit art.2 alin.1 lit.i) din Legea nr.554/2004 refuzul nejustificat de a soluționa o cerere îl reprezintă "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".
Instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție nr.4578/12.05.2008 (129-139 vol.I) se referă la nerespectarea autorizației de construire, dar nu în legătură cu Acordul de mediu nr. 120/18.03.2002. Acest proces verbal a fost însă anulat prin sentința civilă nr.1737/19.02.2009 a Judecătoriei Brașov.
În schimb, pentru lipsa acordului de mediu, societatea a fost sancționată contravențional de Garda de Mediu prin procesul verbal de contravenție nr.6387/24.06.2008 (70 vol.I). Acest proces verbal a fost menținut prin sentința civilă nr.1393/12.02.2009 a Judecătoriei Brașov.
Prin urmare, organele de control au verificat respectarea Autorizației de construire, iar organele Gărzii de Mediu au verificat și respectarea Acordului de mediu. Pârâții, prin Primărie au dat un răspuns în acest sens reclamantei, în sensul Legii nr.554/2004, deci nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de a soluționa o cerere.
Mai mult, potrivit art.27 alin.1 din Legea nr.50/1991 rep. descris mai sus, președinții consiliilor locale, primarii și organele de control ale unităților administrativ teritoriale sunt persoanele desemnate de lege cu atribuții de control și de sancționare contravențională.
Instanța de contencios administrativ nu se poate substitui acestor organe desemnate de legea nr.50/1991 în materie contravențională, prin urmare nu poate obliga pârâții la încheierea procesului verbal de contravenție și cu atât mai mult la oprirea lucrărilor, respectiv demolarea respectivelor lucrări. Pentru demolare, Legea nr.50/1991 prevede, de asemenea, o procedură specială, potrivit căreia organele de control se adresează instanței de drept comun pentru încuviințarea desființării construcțiilor executate cu nerespectarea legii.
Concluzionând, instanța a apreciat că cererile reclamantei depășesc cadrul controlului ce se realizează de instanță pe calea contenciosului administrativ, astfel că acțiunea acesteia este inadmisibilă cu privire la amendare, oprirea lucrărilor și demolarea lucrărilor efectuate fără autorizație valabilă, iar în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 s-a dispus respingerea acestei acțiuni.
Pentru aceleași considerente de fapt și de drept urmează a fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Asociația "Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu", solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei având ca obiect obligarea pârâților Consiliul Local B și Municipiul B prin Primar să emită proces verbal de contravenție și să sancționeze pârâta SC ROMANIA SRL, conform art.26 alin.1 lit.a și art.28 alin.1 din Legea nr.50/1991, cu amendă, să dispună oprirea lucrărilor de construcții și să desființeze lucrările executate fără autorizație, cu cheltuieli de judecată. Recurenta arată că își susține acțiunea pe prevederile art.8 din Legea nr.554/2004, cu referire la refuzul nejustificat al instituțiilor pârâte de a emite actul solicitat de reclamantă. Criticând soluția instanței de fond, recurenta arată că este greșită aprecierea instanței de fond potrivit căreia nu este un răspuns nejustificat de a soluționa o cerere, deoarece organele de control ale Primăriei B au verificat respectarea autorizației de construire, iar Garda de Mediu a verificat respectarea acordului de mediu. Recurenta reclamantă a susținut că, potrivit art.52 din Ordinul nr.1943/19.12.2001, dat în aplicarea Legii nr.50/1991, "autorizația de construire/desființare își pierde valabilitatea prin modificarea condițiilor, datelor sau conținutului documentației care a stat la baza emiterii autorizației", astfel că organele de control ale Primăriei ar fi trebuit să verifice dacă, potrivit sesizării recurentei reclamante, lucrările de construire se desfășoară conform avizelor și acordurilor, în concret reclamanta invocând pierderea valabilității acordului de mediu nr.120/2002 (care a stat la baza Autorizației nr.265/2002). Recurenta arată că sancționarea pârâtei SC SRL de către Garda de Mediu pentru lipsa acordului de mediu nu împiedică dreptul și obligația organelor de control din cadrul Primăriei B de a efectua propriul control, conform atribuțiilor din Legea nr.50/1991, în special în privința legalității desfășurării lucrărilor de construire. Recurenta reclamantă a solicitat pârâților instituții publice prin cererea nr.428/15.07.2008 să verifice legalitatea desfășurării lucrărilor de construire, primind răspuns de la instituțiile publice pârâte în sensul că Primăria a sancționat societatea comercială anterior înregistrării sesizării, prin procesul-verbal nr.4578/12.05.2008, dispunând sistarea lucrărilor și încadrarea acestora în prevederile autorizației de construire. Recurenta susține că prin acest răspuns pârâtele instituții publice au refuzat să efectueze și verificările cerute de reclamantă, ignorând lipsa de valabilitate a autorizației de construire, apreciind acest răspuns ca fiind un refuz explicit de a soluționa o cerere în sensul Legii nr.554/2004.
Recurenta mai critică aprecierea instanței potrivit căreia acțiunea este inadmisibilă pe motiv că instanța nu se poate substitui organelor desemnate de Legea nr.50/1991 în materie contravențională, reclamanta arătând că a solicitat instanței să oblige organele de control din cadrul instituțiilor publice pârâte, abilitate de Legea nr.50/1991, să întocmească proces verbal de contravenție. Recurenta a depus practică judiciară în susținerea recursului declarat în cauză.
În cauză au depus întâmpinări intimații pârâți, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. În motivarea întâmpinărilor depuse, pârâții Consiliul Local B și Municipiul B prin Primar au arătat că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat de a rezolva o cerere, deoarece pârâtele instituții publice au comunicat reclamantei, la cererea acesteia, că societatea SRL a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal nr.4578/12.05.2008, organele de control pârâte dispunând sistarea lucrărilor și încadrarea acestora în prevederile autorizației. Societatea comercială SRL a formulat plângere la instanță împotriva acestui proces-verbal și prin Sentința civilă nr.1737/19.02.2009 Judecătoria Brașova admis plângerea și a anulat procesul-verbal de contravenție. Prin urmare, conchid intimații pârâți, în cauză nu se poate reține existența refuzului nejustificat în sensul art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004. În privința pretenției recurentei reclamante de a obliga instituțiile publice pârâte să întocmească proces verbal de contravenție și de sancționare a SC SRL conform art.26 alin.1 lit.a și art.28 alin.1 din Legea nr.50/1991, anume să amendeze societatea comercială pârâtă, să oprească lucrările de construcții executate și să desființeze lucrările executate fără autorizație, instituțiile intimate pârâte au solicitat de asemenea respingerea recursului și menținerea dispoziției din sentința atacată de recurentă, cu motivarea că instanța de judecată nu se poate substitui organelor administrative prevăzute de art.27 alin.1 din Legea nr.50/1991 în sensul de a le obliga direct la sancționarea societății comerciale, indicându-le inclusiv modalitatea de încheiere a procesului-verbal de contravenție.
Intimata pârâtă SC ROMANIA SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală. În motivare, intimata arată că recurenta reclamantă a solicitat Consiliului Local B și altor instituții publice să sancționeze societatea comercială pârâtă în temeiul art.26 alin.1 lit.a din Legea nr.50/1991, să dispună oprirea lucrărilor de construcții și să desființeze lucrările executate fără autorizație de construire și să comunice reclamantei documentele de control în copie. Primăria B dispusese prin procesul-verbal nr.4578/12.05.2008 sancționarea societății comerciale cu suma de 800 lei și sistarea imediată a lucrărilor și încadrarea acestora în prevederile autorizației de construire. La data controlului efectuat de organele de control ale Primăriei B autorizația de construire a societății intimate era în vigoare, iar celelalte sancțiuni solicitate de recurenta reclamantă a fi aplicate de către instituțiile publice pârâte deja fuseseră dispuse prin procesul-verbal menționat mai sus. Intimata pârâtă arată că nu se poate reține un refuz nejustificat al instituțiilor publice pârâte, deoarece Primăria B efectuase deja un control la societatea, dispunând inclusiv sancționarea acesteia cu privire la lucrările de construcție, ceea ce relevă că obiectul principal al acțiunii reclamantei viza un conținut identic cu cel din procesul-verbal de contravenție nr.4578/2008, ceea ce ar fi condus la emiterea de către pârâtele instituții publice a unui nou act administrativ cu același conținut cu primul, deci cu efecte juridice identice, fapt care ar echivala cu anularea necondiționată a primului act administrativ emis în aceeași privință. Recurenta reclamantă avea deschisă calea de a se îndrepta în instanță împotriva primului act emis de către Primăria B, act ce a fost anulat de instanța de judecată separat. În privința celui de-al doilea capăt de cerere, intimata pârâtă susține că în mod corect instanța de fond a stabilit că este inadmisibil deoarece instanța de judecată nu se poate substitui organelor de control ale statului, în caz contrar încălcând atribuția deliberatorie a acestei autorități publice, știut fiind că actele administrative se emit în baza legii, în aplicarea unei legi, pe baza unei motivații obiective și independente, lipsită de orice ingerință. Intimata pârâtă mai arată că interesul reclamantei recurente nu mai subzistă câtă vreme societatea comercială pârâtă deține un acord de mediu valabil cu nr.8/12.08.2009 și autorizație de construire valabilă, cu nr.696/28.08.2009. Intimata a depus înscrisuri în dovedirea susținerilor sale, inclusiv copii ale celor două autorizații emise în anul 2009.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs urmează a respinge recursul ca neîntemeiat, menținând sentința atacată.
Instanța de fond a respins în mod corect excepțiile de procedură invocate de părți la fond, stabilind corect cadrul procesual.
În privința fondului cauzei, de asemenea tribunalul a soluționat corect litigiul dedus judecății, reținând că Primăria B, pentru pârâtele instituții publice Consiliul Local B și Municipiul B prin Primar, a răspuns reclamantei în sensul prevederilor art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004. Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, Primăria Bar ăspuns la data de 8 august 2008 (fila 8 dosar fond, vol.I) reclamantei recurente pentru cele două instituții pârâte în cauză, comunicându-i că a efectuat control la societatea comercială, că a sancționat-o contravențional prin procesul-verbal nr.4578/12.05.2008 (în cursul aceluiași an, cu aproximativ două luni înainte de sesizarea formulată de către recurenta reclamantă), după care, în urma plângerii societății comerciale, procesul-verbal de contravenție a fost anulat de Judecătoria Brașov prin Sentința civilă nr.1737/19.02.2009 (cauză ce s-a aflat pe rolul instanței la data cererii nr.428/2008 a reclamantei - 15.07.2008). În privința acordului de mediu, SC SRL a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal nr.6387/24.06.2008 (70, vol.I fond), sancțiune menținută de Judecătoria Brașov prin Sentința civilă nr.1393/12.02.2009, astfel că ambele solicitări de verificare formulate către recurenta reclamantă s-au desfășurat în realitate, chiar dacă anterior cererii exprese a reclamantei adresată autorităților administrative pârâte în cauză. Verificările și sancțiunile dispuse de cele două autorități publice abilitate (Primăria B referitor la autorizația de construire și situația lucrărilor, respectiv Garda de Mediu pentru autorizația/acordul de mediu) sunt, potrivit înscrisurilor de la dosar, recente față de data introducerii reclamantei la Consiliul Local B, anume la o lună pentru acordul de mediu, respectiv la două luni pentru situația lucrărilor de construire. Prin urmare, societatea comercială sancționată se afla în perioada de timp ce poate fi apreciată ca rezonabilă pentru o persoană juridică ce manifestă bună credință, anume de luare a măsurilor de conformare față de dispozițiile date de organele administrative de control, de remediere a nelegalităților constatate de aceste organe de control administrativ, respectiv în perioada de contestare pe cale judecătorească a sancțiunilor aplicate, sens în care la dosar au fost depuse două sentințe pronunțate de Judecătoria Brașov, anume sentința civilă nr.1737/19.02.2009 și sentința civilă nr.1393/12.02.2009, referitoare la contestarea celor două procese-verbale de contravenție. Ulterior soluționării pe cale judecătorească a celor două plângeri privitoare la sancțiunile contravenționale menționate mai sus, dar înainte de judecata în recurs a prezentei cauze, societatea comercială pârâtă a efectuat demersurile legale necesare și a obținut acordul de mediu nr.8/12.08.2009 și autorizația de construire nr.696/28.08.2009. Prin urmare, instanța de recurs reține că în mod temeinic și legal tribunalul a respins primul petit din acțiunea reclamantei, referitor la refuzul nejustificat al autorităților publice pârâte de a răspunde cererii sale, reținând că răspunsul a fost în realitate dat de instituțiile pârâte cu privire la starea de fapt vizată de reclamantă prin cererea 428/2008.
În privința cererii recurentei reclamante ca instanța de judecată să oblige instituțiile publice pârâte să încheie proces verbal de contravenție cu privire la nereguli ale SC ROMANIA SRL în legătură cu construcțiile edificate de aceasta fie prin nerespectarea autorizațiilor administrative, fie în absența lor, instanța de fond a soluționat corect și acest petit, având în vedere că art.27 alin.1 din Legea nr.50/1991 prevede expres titularii dreptului de control și de sancționare contravențională în materie administrativă, instanța de judecată nefiind organ de control, respectiv de sancționare contravențională în înțelesul legii. Atribuțiile instanțelor în materia regimului construcțiilor sunt prevăzute expres și limitativ în Legea nr.50/1991, în legătură numai cu procedura de încuviințare a desființării construcțiilor executate cu nerespectarea legii, astfel încât instanța de recurs constată că în mod corect tribunalul, ca instanță de fond de contencios administrativ în prezenta cauză, a apreciat ca fiind inadmisibil acest petit formulat de reclamantă prin acțiunea introductivă, așa cum a fost precizată la judecata în fond, privind obligarea pârâtelor instituții publice să întocmească proces verbal de contravenție, să dispună sistarea lucrărilor de construire și demolarea construcțiilor executate de SRL fără autorizație. Așadar, tribunalul a respins în mod corect, conform art.18 din Legea nr.554/2004, și acest din urmă petit, din economia legii contenciosului administrativ rezultând că instanțele de judecată pot obliga autoritățile administrative să emită un act administrativ, dar fără a se încălca atribuțiile specifice, de apreciere administrativă autonomă a autorității administrative asupra oportunității emiterii unui act administrativ cu un anume conținut, cu anumite dispoziții de ordin administrativ ce țin de specializarea prevăzută de lege pentru autoritatea administrativă emitentă. Cu alte cuvinte, instanța de judecată nu poate dispune direct obligarea unei autorități administrative să aplice o sancțiune care intră în atribuția exclusivă a acelei autorități administrative, deoarece ar reprezenta o extindere neconstituțională, nelegală a atribuțiilor instanței de judecată de pe analiza legalității actului administrativ spre analiza oportunității emiterii unui act administrativ, adică instanța de judecată ar trece în domeniul exclusiv al altei autorități publice, ar depăși limita de cenzură a legalității actului administrativ sau a legalității comportamentului administrativ al autorității publice pârâte, aprecierea conținutului actului administrativ sub aspectul elementelor de oportunitate administrativă fiind atributul exclusiv al autorităților administrative emitente potrivit legii.
În consecință, Curtea urmează să respingă recursul declarat de reclamanta Asociația "Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu" B, împotriva sentinței civile nr.711/CA/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o va menține, cu completarea motivării potrivit celor de mai sus.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă Asociația "Centrul Independent pentru Dezvoltarea de Mediu" B, împotriva sentinței civile nr.711/CA/30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - - - -
Grefier,
Red./27.11.2009
Dact./3.12.2009/ 7 ex.
Jud.Fond:
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
