Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 746/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
Decizia civilă nr.746
Ședința publică din data de 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
JUDECĂTOR 2: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR S
GREFIER
.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.1971/23.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât - Administrația și Umane.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02.03.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 09.03.2009 și apoi la 16.03.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin sentința civilă nr.1971/23.06.2008 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul - Administrația și Umane, obligarea acestuia la eliberarea actului de concesiune pentru locul nr.58 fig.81 bis, deținut în Cimitirul Ortodox.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin adresa nr.695/2.2006 - fila 19, pârâtul i-a comunicat că locul de veci solicitat nu figurează în registrele Cimitirului, prin urmare, nu există nici un act de concesiune pentru acest loc. Deși reclamantul susține că pentru locul a cărui concesionare o solicită este înmormântat bunicul său, prin notificarea de la fila 9 din dosar, reclamantul a solicitat pârâtei să îi comunice locul din Cimitirul, unde este înmormântat bunicul său.
Din conținutul acesteia, instanța de fond a concluzionat că nici măcar reclamantul nu știe unde se află mormântul bunicului său, dorind să-l identifice cu ajutorul pârâtei.
Chiar dacă mama reclamantului a achitat în anul 967 prețul unui loc de veci în Cimitirul, reclamantul nu a făcut dovada că mai are dreptul la concesiunea acestui loc de veci, potrivit art.19 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a, care prevăd că dreptul de folosință și concesiunea încetează la expirarea termenului de concesiune sau când locul concesionat este lăsat în părăsire.
S-a arătat că în mod rezonabil se poate prezuma că locul a fost lăsat în părăsire din moment ce în anul 2007 reclamantul nu știa unde este situat acest loc de veci.
În concluzie, s-a apreciat că nu s- produs o vătămare a drepturilor reclamantului prin vreun act al pârâtului, conform dispozițiilor art.1 din Legea nr.554/2004, întrucât reclamantul nu este îndreptățit să-i fie eliberat actul de concesiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul recurent, arătând că pentru locul nr.58 fig.81 bis, aflat în Cimitirul a făcut dovada cu acte autentice a concesionării sale de către mama sa, prin plata taxei legale conform chitanței și a referatului de identificare a acestuia pe teren.
Afirmațiile din cele două adrese ale Administrației, cea din adresa nr.3205/2006 și cea din adresa nr. 695/2006, sunt în contradicție cu actele depuse de recurent.
Instanța de fond a făcut o greșită interpretare a notificării adresate de recurent către Administrația, recurentul solicitând doar indicarea locului de înmormântare a bunicului său, doar pentru că intimata susține că locul său de înmormântare n-ar exista.
După cum reiese din chitanța nr.1838/1967 autoarea recurentului a achitat prețul de concesionare a locului menționat, intimatei revenindu-i obligația de a emite actul legal de concesiune, potrivit art.1314 și 1315 din Codul Civil, obligație neîndeplinită însă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.299 - 308.pr.civ. Legea 554/204, art.1314, art.1315 Cod civil.
În dovedire recurentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La termenul de judecată de la 3.XI.2008, Curtea a încuviințat emiterea unei adrese Administrației și Umane din care să rezulte locul în care este înmormântat numitul.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, motivele de recurs formulate, în limitele prevăzute de art.304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:
La data de 19.02.2008, recurentul s-a adresat intimatei, solicitându-i eliberarea actului de concesiune pentru locul nr.58 fig.81 bis deținut în cimitirul Ortodox de autoarea sa,achitat cu chitanța nr.1838/29.05.1967 și comunicarea locului unde este înmormântat bunicul său.
Potrivit dispozițiilor art.19 din Regulamentul de Organizare și funcționare al Administrației și Umane, concesiunea și dreptul de concesiune încetează la expirarea termenului de concesionare, când locul concesionat este lăsat în părăsire, prin renunțarea concesionarului, în cazul neachitării tarifului de întreținere timp de 3 ani consecutiv și dacă timp de 30 de zile de la somația scrisă concesionarul nu se prezintă la sediul pentru achitarea tarifelor de întreținere sau atunci când concesiune este nulă de drept.
În raport de conținutul notificării menționate și de dispozițiile legale menționa, Curtea reține că în mod legal a reținut instanța de fond că recurentul - reclamant nu avea cunoștințe, la momentul la care s-a adresat intimatei, decât de existența locului de veci, nu și de poziționarea acestuia.
Pe de altă parte, această concluzie reiese și din faptul că recurentul - reclamant nu a făcut decât dovada achitării de către autoarea sa a primei taxe de concesiune, și a celor ulterioare.
Împrejurarea dovedită în fața instanței de recurs că în locul menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată este înhumat bunicul reclamantului, nu poate proba că recurentul-reclamant a achitat taxele de concesiune și nu lăsat locul în părăsire, în condițiile în care acesta nu a produs nicio dovadă că de la data încheierii presupusului contract de concesiune (1967) a mai făcut vreun act de administrarea acestuia.
În raport de considerentele anterior menționate, în baza art.312 al.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva sentinței civile nr.1971/23.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât - Administrația și Umane, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțat în ședință publică azi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Severin
- S
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel, Ghica Alina Nicoleta, Severin
