Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 76/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 76/F-
Ședința publică din 21 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul, cu domiciliul în Pitești, str.- -, -.C,.13, jud.A împotriva pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiunea legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 43,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2008 emisă de Primăria Mun.Pitești și cu timbre judiciare în valoare de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție, excepția privind lipsa calității procesuale a pârâtei, invocată de aceasta prin întâmpinarea depusă la 22 aprilie 2008 și în cea depusă la data de 15 mai 2008.
Reclamantul, având cuvântul, solicită respingerea acestei excepții, apreciind că pârâta are calitate procesuală în cauză, față de dispozițiile Legii nr.554/2004.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 7 aprilie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, deoarece aceasta a refuzat nejustificat să-i soluționeze și să-i răspundă în termen legal la cererile de punere în aplicare a sentinței civile nr.254/2006, invocând ca temei dispozițiile Legii nr.554/2004.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata de daune materiale în sumă de 200.000 lei, morale în valoare de 20.000 lei și daune cominatorii de 1.000/zi de întârziere.
Reclamantul a arătat că în măsura în care pârâta va prezenta evaluarea despăgubirilor bănești, înțelege să-și retragă acțiunea, însă, se impune ca acesteia să i se ceară să prezinte toate actele în original sub sancțiunea unei amenzi judiciare de 10% din salariul minim pe economia națională.
La termenul din 23 aprilie 2008, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să răspundă în temeiul Legii nr.544/2001 și să evalueze imobilul teren și construcție din-, iar la 7 mai 2008 susținut că răspunsul comunicat de pârâtă este tardiv și oricum aceasta nu a efectuat evaluarea despăgubirilor.
La 12 mai 2008, la cererea instanței, reclamantul și-a precizat acțiunea invocând dispozițiile Legii nr.554/2004 și arătând că înțelege să solicite obligarea pârâtei: să facă evaluarea despăgubirilor și să emită decizia cu sumele aferente, să plătească daune materiale în sumă de 200.000 lei și morale de 20.000 lei, să suporte sancțiunea unei penalități de 1.000 lei/zi de întârziere pentru nepunerea în aplicare a hotărârilor judecătorești, iar în măsura în care nu se va conforma termenului de executare de 30 zile să plătească amenda prevăzută de art.24 și art.18 din lege. A mai cerut reclamantul ca pentru punerea de acord cu B să fie introdus în proces și Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul
În întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că aceasta aparține Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în subsidiar a făcut aprecieri și asupra temeiniciei acțiunii formulate.
La 16 mai 2008, reclamantul a completat acțiunea precizată arătând că valoarea despăgubirilor este de 510.000 lei, completare ce nu a fost comunicată pârâtei, pe de o parte față de dispozițiile art.132 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte față de obligația instanței de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor a căror eventuală incidență în cauză ar face inutilă cercetarea pricinii în fond (art.137), pentru că nu reprezintă o modificare de acțiune.
Asupra excepției invocate de pârâtă, se apreciază că ea este întemeiată pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Potrivit art.13 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are în principal atribuții în a dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri și luarea măsurilor legale necesare aplicării acestei legi.
Capătul principal al acțiunii formulate de reclamant este acela de aoo bliga pe pârâtă să emită o decizie prin care să stabilească cuantumul despăgubirilor la care acesta este îndreptățit în raport și de drepturile recunoscute acestuia prin sentința civilă nr.254/2006, rămasă irevocabilă potrivit deciziei nr.7668/2007 a B( filele 3-7).
Din formularea textului precitat, rezultă că atribuția de emitere a deciziei prin care se stabilește întinderea măsurilor reparatorii de care trebuie să se bucure reclamantul aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu pârâtei.
Este adevărat că prin precizarea formulată la 12 mai 2008, reclamantul a solicitat citarea în cauză și a Secretariatului Comisiei Centrale, fără însă a formula pretenții în raport de acesta, justificându-și cererea prin nevoia de a se pune de acord cu pârâta și a accelera procedura de despăgubire.
Formularea unei acțiuni în justiție aparține aceluia căruia îi corespunde calitatea de titular al dreptului din raportul juridic dedus judecății, însă, ea trebuie formulată în raport de persoana pârâtului, cel căruia îi revine obligația în același raport.
Aceste obligații ale legitimării procesuale derivă din prevederile art.112 Cod procedură civilă, care pretind ca cererea de chemare în judecată să cuprindă pe lângă alte elemente, obiectul cât și motivul de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile.
Prin indicarea acestor pretenții și a împrejurărilor de fapt și drept pe care ele se bazează, reclamantul trebuie să justifice îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
În concluzie, se apreciază că prin atribuțiile stabilite de Legea nr.247/2006 în sarcina pârâtei nu se numără acelea de a stabili întinderea despăgubirilor ce se cuvine a fi acordate ca măsuri reparatorii și emiterea unei decizii în acest sens, rațiune în raport de care se apreciază că excepția invocată privind lipsa calității procesuale pasive este întemeiată.
Cum raportul juridic ce a investit instanța s-a legat cu o autoritate în atribuțiile căreia nu intră soluționarea pretențiilor formulate de către reclamant, urmează a fi respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în Pitești, str.- -, - 32, scara C,.13, județul A împotriva pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 1, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./9.06.2008
GM/4 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță
