Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 767/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - refuz soluționare cerere -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 767
Ședința publică din23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului formulat de reclamantul, cu domiciliul în D,-,. 5,.5, jud. B, împotriva sentințeinr. 298 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul recurent și consilier juridic pentru pârâta intimată
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei, conform chitanței nr. - din 09.04.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, depuse de reclamantul recurent, precum și concluzii scrise formulate de acesta.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent, învederează instanței că sentința instanței de fond este nelegală și lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța nepronunțându-se asupra excepțiilor invocate, reclamantul reiterând motivele din concluziile scrise depuse la dosar, solicitând totodată instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic pentru pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat și de menținere a sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, instanța de fond pronunțându-se asupra fiecărui motiv în parte. Totodată învederează instanței că decizia Baf ost dată ca urmare a unor hotărâri judecătorești.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 13.08.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene B pentru refuzul nejustificat al acesteia de a rezolva unele cereri în termenul legal, constând în neacordarea unor drepturi pretinse și în refuzul de a-1 despăgubi pentru pagubele pricinuite prin actele sale.
Reclamantul a arătat că nu există nici un act administrativ din care să rezulte încetarea raporturilor sale de serviciu și că nu există nici o explicație pentru care pârâta a refuzat să-i răspundă la o serie de adrese ce i-au fost comunicate în scris.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 52 din Constituție, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 și Codul muncii.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat ca reclamantul să-și precizeze acțiunea, arătând că raporturile acestuia de serviciu au încetat în baza Deciziei nr. 11/30.01.2007 - decizie care nu a fost contestată de acesta pe fond, ci față de care reclamantul a cerut doar suspendarea executării, solicitare care a fost respinsă prin sentința nr. 286/2007 a Tribunalului Botoșani și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 554/2007 a Curții de Apel Suceava.
Ulterior reclamantul și-a completat acțiunea solicitând constatarea nelegalității Deciziei nr. 11/2007 și acordarea drepturilor bănești cuvenite de la data de 8.08.2007, când nu a mai depus certificate medicale și până la data reintegrării efective pe funcția publică avută anterior emiterii Deciziei nr. 11/2007.
Față de completarea acțiunii, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate și ca nefondată a acțiunii formulate, motivat de faptul că reclamantul nu se mai află în raporturi de serviciu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene B, ca efect al Deciziei nr. 11/2007.
Reclamantul a mai făcut o serie de precizări la acțiune, arătând că renunță la introducerea în cauză a funcționarilor publici responsabili - fapt despre care s-a luat act prin încheierea din 18.02.2009.
Prinsentința nr. 298 din 27 februarie 2009Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 11/30.01.2007 și ca nefondată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu pârâta până la producerea efectelor Deciziei nr. 11/30.01.2007 prin care s-a dispus eliberarea din funcție a acestuia pentru incompetență profesională, în conformitate cu disp. art. 84 din Legea nr. 188/1999 - act administrativ care a avut ca efect încetarea raportului de serviciu după expirarea perioadei de preaviz prevăzută prin art. 1 din aceeași decizie.
Din preambulul acestei decizii s-a reținut că această măsură a fost dispusă având în vedere calificativul nesatisfăcător obținut în anul 2005, precum și hotărârile judecătorești pronunțate față de contestarea acestuia, respectiv sentința nr. 482/2006 a Tribunalului Botoșani, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3/2007 a Curții de Apel Suceava. Prin urmare, instanța a constatat că la momentul formulării de către reclamant a tuturor cererilor vizând refuzul nejustificat de soluționare, acesta nu se mai afla în raporturi de serviciu cu pârâta - neputând fi considerat că pârâta a refuzat cu exces de putere soluționarea acestora.
Practic, ca efect al Deciziei nr. 11/30.01.2007, raportul de serviciu al reclamantului a încetat, iar drepturile solicitate prin adresele formulate de reclamant nu mai puteau fi soluționate de către pârâtă, care nu mai avea calitatea de angajator.
Reclamantul a invocat în cursul judecății excepția de nelegalitate Deciziei nr. 11/30.01.2007, întemeiată pe disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepție față de care instanța de fond a reținut că în conformitate cu art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ individual poate fi cercetată oricând, pe cale de excepție, atunci când instanța constată că de acel act depinde soluționarea litigiului pe fond. Iar în ceea ce privește efectele admiterii unei astfel de excepții, art. 4 aliniat 4 din lege prevede că instanța va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată.
In speță, acțiunea are ca obiect refuzul nejustificat al soluționării unei cereri, astfel încât instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale excepției invocate, întrucât refuzul soluționării cererilor nu poate fi raportat decât la momentul când acele cereri au fost adresate pârâtei - fapt care nu poate fi modificat prin invocarea și eventual admiterea unei excepții de nelegalitatea deciziei prin care s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului.
Instanța de fond a mai reținut că refuzul nesoluționării cererilor ar fi putut fi invocat numai dacă Decizia nr. 11/2007 ar fi fost deja anulată, ori aceasta nu a fost contestată pe fond de reclamant în modalitatea introducerii unei acțiuni în contencios administrativ, cu respectarea procedurii și a termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004. Considerând altmiteri că o astfel de cerere ar putea fi admisă - excepția de nelegalitate ar fi transformată într-o veritabilă acțiune directă, pierzându-și astfel natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății - raționament care a stat la baza admiterii excepției de neconstituționalitate a disp. art. 9 din Legea nr. 554/2004 de către Curtea Constituțională, decizie care, deși nu este incidență în cauza de față, poate constitui un reper pentru soluționarea excepției invocate. Mai mult decât atât, chiar dacă în soluționarea cauzei nu s-ar ține seama de Decizia nr. 11/2007 - în eventualitatea admiterii excepției și producerii efectelor prevăzute de art. 4 aliniat 4 din Legea nr. 554/2004 - aceasta nu ar conduce la o soluționare diferită a cauzei, având în vedere că decizia contestată a fost emisă în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul.
În motivare, recurentul critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
argumentele invocate la instanța de fond, recurentul arată în esență că respingându-i acțiunea, prima instanță a încălcat principiile procesului civil și are "suspiciunea și bănuiala legitimă a unor fapte de corupție din partea judecătoarei", motiv pentru care s-a adresat instituțiilor abilitate.
Prin recursul declarat, reclamantul face referiri la judecătorul fondului acuzându-l de rea - credință.
Concluzionează recurentul că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, conține motive contradictorii și străine de natura pricinii, s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Examinând recursul declarat în cauză, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și prin prisma art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat.
Referirile recurentului privind judecătorul care a pronunțat sentința atacată nu pot fi primite, neconstituind motive circumscrise art. 304 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește motivul vizând nelegalitatea sentinței atacate constând în încălcarea, de către instanța de fond a principiilor procesului civil, instanța de control judiciar constată de asemenea că nu este întemeiat, recurentul neprecizând de altfel concret, care dintre principiile procesual - civile (al dreptului de apărare al contradictorialității, al continuității, al disponibilității, oralității, publicității, etc), i-au fost încălcate.
Nici argumentele recurentului vizând aplicarea greșită a legii nu pot fi primite întrucât analizând actele aflate la dosar, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a soluționat cauza raportându-se la disp. art. 4 alin. 4 și art. 2 lit. "i" din Legea nr. 554/2004 și luând în considerare hotărârile judecătorești pronunțate în urma contestării, de către recurent a calificativului "nesatisfăcător", obținut în anul 2005, respectiv sentința nr. 482/2006 a Tribunalului Botoșani, rămasă irevocabilă, prin Decizia nr. 3/2007 a Curții de Apel Suceava, precum și faptul că Decizia nr. 11 din 30.01.2007 emisă de pârâtă era în vigoare la data introducerii acțiunii de față, producându-și astfel efectele juridice, nefiind contestată anterior.
Nici motivele de recurs conform cărora sentința atacată conține motive contradictorii și străine de natura pricinii și că s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății nu pot fi reținute, întrucât considerentele sentinței cuprind motive de fapt și de drept care au fost avute în vedere la soluționarea cauzei de către instanța de fond care a calificat corect din punct de vedere juridic cererile reclamantului.
Față de cele învederate mai sus, cum criticile recurentului nu sunt pertinente, sentința atacată fiind legală și temeinică și cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în D,-,. 5,.5, jud. B, împotriva sentințeinr. 298 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/12.05.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
