Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 79/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR Nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 79

Ședința publică din 19 februarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

GREFIER: ---

S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SECRETARIATUL COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-, având ca obiect refuz soluționare cerere.

dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 18 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 28 iulie 2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SECRETARIATUL COMISIEI CENTRALE PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-, solicitând obligarea acestora la soluționarea cererii referitoare la acordarea despăgubirilor pentru cota de parte din imobilul casă demolată, situat în B M, fosta-, înscris în 3945 B M, nr. topo. 2.817/169, care nu a putut fi retrocedat în natură.

În motivare, s-a relevat că a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul de mai sus, prin notificarea expediată în temeiul prev. Legii nr. 10/2001, însă nici până în prezent nu a fost soluționat dosarul său, în sensul de a i se elibera actele administrative care să stabilească cuantumul despăgubirilor și de a i se achita efectiv sumele datorate.

Prin întâmpinare, pârâta, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș și a lipsei calității sale procesuale pasive, relevând că instanța competentă este Curtea de APEL CLUJ și că nu are atribuții în vederea eliberării titlului de despăgubire pentru imobilul în litigiu.

S-a mai arătat că nu există un refuz nejustificat de a soluționa cererea reclamantului, în condițiile în care titlul de despăgubire nu poate fi eliberat până la momentul la care este evaluat imobilul, evaluarea care nu a fost încă întocmită.

De asemenea, se arată că a fost primită solicitarea reclamantului de soluționare, cu prioritate, a dosarului său, aceasta urmând a fi analizată de către

Prin sentința civilă nr. 3.866 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Maramureșa admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența în favoarea Curții de APEL CLUJ, în baza prev. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 22 decembrie 2008, reclamantul înțelegând să-și extindă acțiunea și față de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul obligării acesteia la emiterea titlului de despăgubire, relevând, în același timp, că solicită și plata efectivă a sumei astfel stabilite, dat fiind intervalul de timp trecut de la momentul formulării notificării în temeiul Legii nr. 10/2001 ( 14, 40, 41).

Pârâta a arătat că această solicitare este prematură, în condițiile în care raportul de evaluare a fost comunicat reclamantului la data de 08.01.2009, având la dispoziție un termen de 30 de zile pentru a-l contesta. În măsura în care reclamantul nu va uza de acest drept, titlul de despăgubire va fi emis în următoarea ședință a

Pârâta a subliniat că înțelege să susțină excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând și împrejurarea că procedura administrativă nu a fost epuizată, titlul de plată putând fi emis numai în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

De asemenea, la termenul din 28 ianuarie 2009, instanța a pus în discuția părților și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria mun. BM( 14), reclamantul solicitând respingerea acesteia.

Analizând poziția procesuală exprimată de părți, probatoriul administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:

Primarul Municipiului B M, prin dispoziția nr. 2.800 din 17.10.2006 a propus măsuri reparatorii prin echivalent, în favoarea reclamantului, pentru cota de parte din imobilul casă demolată, situat în B M, fosta-, înscris în 3945 B M, nr. topo. 2.817/169, care nu a putut fi retrocedat în natură, cu luarea în considerare a despăgubirilor primite, în valoare de 16.466,5 lei.

Prin aceeași decizie, s-a stabilit și măsura înaintării dosarului către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Dosarul a fost nregistrat în evidențele pârâtei sub nr. 5.793/CC încă in anul 2006, n scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. 7 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Reclamantul s-a adresat autorităților cu o nouă cerere de urgentare a emiterii unei dispoziții de restituire în echivalent a imobilului în litigiu la data de 28.07.2007, ( 25, dosar fond), din cuprinsul corespondenței depuse la dosarul de fond la fila 11 rezultând că această cerere a fost supusă atenției, fără însă a exista dovada faptului că ar fi fost soluționată efectiv.

Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care conform art. 13 alin. 1 lit. a și b are două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și ia alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.

procedurii instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament dispoziția nr. 2.800/2006 a Primarului mun. B M, căreia statul, în sens larg, prin autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește în mod constant în jurisprudența sa că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.

Noțiunea de bunuri poate cuprinde atât bunurile actuale cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a obține beneficierea efectivă de un drept de proprietate.

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea <LLNK 12001 10 11 201 0 17>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.

Principiile de acordare a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român; neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi.

Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral.

De altfel, Curtea de la Strasbourg s-a pronunțat în cauza Belasin împotriva României în sensul în careFondul Proprietateanu funcționează actualmente într-un mod susceptibil de a duce la acordarea efectivă a unei despăgubiri foștilor proprietari, iar Legea nr. 247/2005 nu ține seama de prejudiciul suferit prin absența prelungită a despăgubirii de către persoanele care, ca și reclamantul, s-au văzut în imposibilitatea de a se bucura de bunurile lor, astfel cum acestea au fost definite anterior.

Reclamantul a parcurs procedurile instituite în favoarea sa și este doar culpa autorităților că nu se poate bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să se bucure, iar nerespectarea termenelor instituite prin actele normative indicate de către pârâtă nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul reclamantului, pentru care despăgubirea integrală semnifică doar acordarea unei sume real echivalente.

Pentru a se pronunța în sensul temeiniciei parțiale a acțiunii, instanța a luat în considerare și împrejurarea că în practica Curții de la Strasbourg s-a stabilit, în egală măsură, că noțiunea de termen rezonabil include și durata procedurilor administrative, care au fost demarate în cauză de către reclamant prin depunerea notificării, încă de la data de 8 noiembrie 2001.

În concluzie, luând în considerare intervalul scurs de atunci precum și faptul că reclamantul a fost lipsită de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat încă din cursul anului 1988, iar dispoziția nr. 2.800/2006 poate fi asimilată unui "bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate fi primită apărarea pârâtei referitoare la netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu a fost urmată în totalitate procedura administrativă.

Curtea apreciază că, dacă s-ar lua în considerare această poziție, s-ar ajunge în situația în care pârâta s-ar prevala, cu succes, de propria culpă, ceea ce este inadmisibil din perspectiva principiilor care guvernează statul de drept.

Astfel, nu poate fi opusă reclamantului, pentru susținerea prematurității cererii, împrejurarea că titlul de despăgubire urmează a fi emis în următoarea ședință a pârâtei, în condițiile în care termenul de 30 de zile pentru contestarea raportului de evaluare a expirat, fără însă ca să se facă dovada eliberării efective a actului solicitat.

Mai mult, pârâta apare ca fiind de o totală rea-credință atunci când invocă faptul că și-a adus la îndeplinire toate atribuțiile conferite în vederea emiterii titlului de despăgubire în favoarea reclamantului, întrucât din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei ( 27 - 28) rezultă că dosarul constituit la cererea acestuia a fost trimis evaluatorului abia în data de 4 octombrie 2008, respectiv după introducerea acțiunii.

Pentru toate aceste considerente, pârâta urmează a fi obligată la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul ce a aparținut reclamantului și care a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român, luându-se act de faptul că în baza prev. art. 13 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, doar aceasta este instituția care are prerogative în privința emiterii unor astfel de decizii.

Deși reclamantul a solicitat și obligarea pârâtelor la plata efectivă a despăgubirilor, pentru acest petit fiind justificată chemarea în judecată a pârâtei, Curtea apreciază că susținerile din întâmpinare, privind neparcurgerea procedurii administrative sunt întemeiate, motiv pentru care acest petit urmează a fi respins ca prematur formulat.

Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare faptul că după emiterea titlului de despăgubire și a expirării termenului prevăzut pentru contestarea lui, în funcție de cuantumul despăgubirilor, reclamantul trebuie să opteze pentru modalitatea în care va fi despăgubit, abia ulterior putând fi emis titlul de plată și/sau titlul de conversie, toate aceste faze urmând a fi parcurse, conform prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

De asemenea, va fi admisă excepția calității procesuale pasive a pârâtei Primăria mun. B M, fiind respinsă cererea față de această parte, cu luarea în considerare că atribuțiile autorităților locale au fost îndeplinite la momentul înaintării dispoziției nr. 2.800/2006 către, acestea neavând prerogative în procedura urmată conform aceluiași titlu.

În egală măsură, se va lua act de faptul că reclamantul nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea precizată și extinsă formulată de reclamantul, cu domiciliul în Șomcuta M, str. -, nr. 34, jud. M și în consecință:

Obligă pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, sector 1, Cl., nr. 202, să emită titlu de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dispoziției nr. 2.800/17.10.2006 emisă de către Primarul municipiului B-

Respinge, ca prematur formulată, cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtelor COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Cl., nr. 202, la plata efectivă a unor sume de bani reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-M, cu sediul în B M, str. -. -, nr. 37, jud.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - ---

Red.

Dact./6 ex,/13.03.2009.

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 79/2009. Curtea de Apel Cluj