Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 799/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.799

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12 02 2010

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Bîcu Vasile

GREFIER- - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și SC SA, având ca obiect anulare acte administrative.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 05 02 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 12 02 2010.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 30.06.2009, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și SC SA:

1. anularea raportului de evaluare din data de 17.03.2009;

2. obligarea pârâtei - Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor Ia soluționarea Dosarului nr. 23455/CC prin efectuarea raportului de evaluare de către un alt expert tehnic evaluator, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. 6 din Legea nr. 10/2001, ținând cont de obiecțiunile transmise de ei Ia raportul de evaluare efectuat la data de 17.03.2009, în baza prevederilor Internaționale de Evaluare și cu respectarea termenului legal, iar, pe cale de consecință, obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de plată;

3. obligarea în solidar a pârâtelor - Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor și SA Ia plata sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral și material suferit.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că raportul de evaluare efectuat în data de 17.03.2009 încalcă dispozițiile art. 10 alin. 6 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost completată și modificată de Legea nr. 247/2005.

Un alt motiv care atrage nulitatea acestui raport de evaluare este diminuarea nelegală a valorii din primul raport de evaluare, de la suma de 36.600 EURO, la suma de 97.800 lei din cel de al doilea raport, în condițiile în care sumele au fost stabilite în baza aceleiași inspecții tehnice la locul imobilului din data de 27.08.2008 și de către același expert tehnic evaluator.

De asemenea, un alt motiv care atrage nulitatea raportului de evaluare din data de 17.03.2009 îl constituie lipsa răspunsului Ia obiecțiuni, cu încălcarea prevederilor legale și contractuale din contractul nr. 123/2007 și din anexa nr. 340 la contract, încheiate între și SA. în anul 2007, respectiv în 23.06.2008.

Diminuarea nejustificată a valorii imobilului rezultătă din cel de al doilea raport de evaluare (din data de 17.03.2009) față de valoarea stabilită în primul raport de evaluare (din data de 29.08.2008), cu echivalentul în lei a peste 15.000 EURO pe considerentul că între timp piața imobiliară a scăzut, atrage nulitatea raportului de evaluare din data de 17.03.2009, deoarece nici anul 2008 și nici anul 2009 nu este anul de referință pentru efectuarea evaluării potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 6 din Legea nr. 10/2001.

În plus, întreaga culpă pentru "scăderea pieții imobiliare" este în exclusivitate a ambelor pârâte, care au ținut în mod nejustificat raportul de evaluare pe loc, refuzând să răspundă la obiecțiuni sau să înainteze valoarea propusă spre aprobare Comisiei Centrale de Acordare a Despăgubirilor pentru a emite dispoziția de plată cu această sumă, în condițiile în care noi avem posibilitatea legală de aoc ontesta.

În condițiile în care suma stabilită în raportul de evaluare nu are la bază criteriul de referință stabilit de lege este evident că această evaluare este nelegală și urmează a fi anulată.

Lipsa criteriului stabilit în art. 10 alin. 6 din Legea nr. 10/2001 din cuprinsul rapoartelor de evaluare este evidentă.

În cuprinsul rapoartelor de evaluare nu se face referire Ia criteriul prevăzut în art.10 alin.6 din Legea nr. 10 /2001, iar diminuarea valorii apare ca urmare a "scăderii pieții imobiliare" de la data de 29.08.2008 Ia data 17.03.2009, ceea ce este nelegal.

Subliniază faptul că împotriva primului raport de evaluare (din data de 29.08.2008) au formulat cerere de chemare în judecată și au obținut anularea raportului, iar instanța a obligat pârâtele Ia refacerea raportului de evaluare, cu respectarea termenului legal.

Între timp, de Ia data introducerii prezentei acțiuni împotriva celui de al doilea raport de evaluare și data pronunțării soluției din cererea împotriva primului raport de evaluare, pârâta SA a efectuat al doilea raport de evaluare, atacat în prezenta cauză, în baza aceleiași inspecții tehnice din august 2008, de către același expert, dar cu diminuarea valorii, ceea ce este nelegal și atrage nulitatea raportului de evaluare.

Diminuarea valorii a fost justificată de către pârâte pe considerentul că din august 2008 și până în martie 2009 piața imobiliară a scăzut, ceea ce este nejustificat legal pentru că anul de referință pentru stabilirea valorii imobilului raportat Ia nivelul pieții imobiliare este anul 2006 iar nu anul 2008 sau anul 2009.

Subliniază faptul că pârâtele au ignorat cu rea-credință prevederile imperative ale art. 10 alin. 6 din Legea nr. 10/2001, care impune ca evaluarea să aibă ca reper temporal momentul soluționării notificării, respectiv 12.04.2006 în speța de față.

Se observă culpa ambelor pârâte în tergiversarea stabilirii corecte și cu respectarea prevederilor legale relativ Ia criteriile de stabilire a valorii, culpa pârâtelor în ceea ce privește nerespectarea termenului de efectuare a raportului și de emitere a dispoziției de plată și, în consecință, de soluționare a dosarului nr. 23455/CC.

Se observă culpa ambelor pârâte pentru modul eronat și reaua-credință cu care încearcă să justifice diminuarea valorii prin scăderea pieții imobiliare de la data inspecției Ia locul imobilului (27.08.2008) și până Ia data efectuării raportului de evaluare (17.03.2009), într-un interval de numai șase luni și

Potrivit art. 10 alin. 6 din Legea nr. 10/2001, "Valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse Ia dispoziția evaluatorului".

În cazul de față, data soluționării notificării este luna aprilie, anul 2006.

Intervalul de șase luni și J invocat de către pârâte pentru diminuarea valorii cuvenite reclamanților nu are nicio relevanță din punct de vedere legal, dat fiind faptul că art. 10 alin. 6 din Legea nr. 10/2001 prevede în mod imperativ că evaluarea imobilului trebuie să se raporteze Ia momentul soluționării notificării (12.04.2006, când a fost emisă Dispoziția nr. 167 de către Primarul Municipiului B), neinteresând niciun alt moment temporal și nicio evoluție în sus sau în jos a pieții imobiliare pentru stabilirea sumei care ni se cuvine pentru imobilul demolat.

Din acest punct de vedere, apreciază ca fiind nul raportul de evaluare efectuat în data de 17.03.2009, pentru nerespectarea criteriului prevăzut în mod expres de lege ca punct de referință pentru stabilirea valorii de piață a imobilului.

Apreciează ca nul acest raport de evaluare, la fel cum este nul raportul de evaluare efectuat de către același expert în august 2008, când a stabilit valoarea de 36.600 EURO, deoarece ambele evaluări nu au ca și criteriu valoarea pieții imobiliare din Municipiul B din primăvara-vara anului 2006.

Valoarea stabilită de evaluator în data de 29.08.2008 a fost de 36.600 EURO, respectiv 130.200 lei la valoarea de curs de la acea dată, în timp ce Ia data de 17.03.2009, suma stabilită a fost de 97.800, adică mai mică cu echivalentul în lei a 15.000 euro, ceea ce constituie pentru noi un real prejudiciu moral și material.

Considerentul pentru care valoarea a fost diminuată este în "lumina" pârâtelor scăderea pieții imobiliare din august 2008 până în martie 2009, fapt care nu are nicio incidență în prezenta cauză, din moment ce evaluarea trebuie făcută în raport de momentul soluționării notificării (12.04.2006).

Se observă reaua-credință a ambelor pârâte, care stabilesc valoarea imobilului după criterii proprii și cu nerespectarea prevederilor art. 10 alin. 6 din Legea nr. 10/2001.

Subliniază faptul că prejudiciul evaluat de ei Ia suma de 20.000 de lei I-au apreciat de la data soluționării notificării (12.04.2006) și de Ia luna iulie 2006, când dispoziția nr. 167/12.04.2006 împreună cu dosarul notificării a fost recepționat de către - Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor, care a constituit Dosarul nr. 23455/CC în vederea stabilirii valorii imobilului și de la care trebuia să curgă termenul legal de emitere a dispoziției de plată.

Învederează faptul că din aprilie 2006 și până în prezent au făcut numeroase demersuri la pârâta - Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor, pentru a obține soluționarea dosarului nr. 23455/CC într-un termen rezonabil, astfel cum prevede și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, Ia care România a aderat prin Legea nr. 30/1994, dar au rămas fără răspuns, încercând să arunce propria culpă pe faptul că neemiterea dispoziției de plată a fost întârziată de noi.

De asemenea, subliniază faptul că atâta timp cât pârâta - Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor nu emite dispoziția de plată, reclamanții nu pot contesta suma acordată și nu își pot exercita dreptul de acces liber Ia justiție, garantat și de Constituția României.

Consideră că suma de 20.000 de lei este o satisfacție mică în raport de prejudiciile reale produse de cele două pârâte prin atitudinea lor pasivă și răuvoitoare.

La 28.01.2010, pârâta a depus întâmpinare invocând excepția prematurității cererii.

În motivarea acesteia, pârâta a arătat că în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emis de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, potrivit dispozițiilor prevăzute în nr.OUG 81/2007.

În prezentul litigiu, reclamanții nu au formulat o cerere de opțiune și astfel procedura privind valorificarea titlurilor de despăgubire, prevăzută de nr.OUG81/2007 nu a fost declanșată, urmând a fi respectate termenele și condițiile reglementate de actul normativ amintit.

Potrivit noilor reglementări, titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală, în urma procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, poate fi valorificat de deținătorul acestuia după cum urmează:

- În cazul în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000.lei, titularul poate solicita fie realizarea conversiei titlului în acțiuni emise de Fondul Proprietate, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar,

- dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă mai mare decât 500.000 lei, titularul are două posibilități de valorificare a titlului de despăgubire, în sensul că poate solicita fie primirea exclusiv de acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie primirea de titluri de plată în cuantumul și condițiile prevăzute de noile reglementări privind acordarea despăgubirilor în numerar, iar, până la concurența sumei consemnate în titlul de despăgubire, de acțiuni emise de Fondul Proprietatea.

În acest context, subliniază faptul că potrivit art. 182, lit. a Titlul VII din Legea nr.247/2005, introdus prin nr.OUG81/2007,Direcția pentru acordarea de despăgubiri în numerar, în baza opțiunii titularului titlului de despăgubire, în sensul acordării de despăgubiri în numerar, și după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera acestuia despăgubirea în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare".

Totodată, conform dispozițiilor pct. 18².4. din Hotărârea de Guvern nr.128/2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1.095/2005 "în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare".

Pe cale de consecință, titlurile de plată se emit de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare și în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri.

Prin urmare, solicitarea reclamanților, (titulari ai Deciziei nr. 6670/30.06.2009 emisă de Comisia Centrală) privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea dispoziției de plată a despăgubirilor stabilite prin raportul de evaluare este prematur formulată, întrucât procedura privind valorificarea titlurilor de despăgubire, prevăzută de nr.OUG81/2007 nu a fost declanșată de reclamanți, urmând a fi respectate termenele și condițiile reglementate de actul normativ amintit.

Față de pretențiile reclamanților, prin întâmpinarea depusă la primul termen de judecată, a invocat excepția autorității de lucru judecat, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu privire la solicitarea reclamanților de soluționare a dosarului nr.23455/CC.

În susținerea excepției autorității de lucru judecat, pârâta a arătat că, pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și Contencios Administrativ se află dosarul nr-, având drept obiect cererea reclamanților privind încălcarea dispozițiilor art.8, alin.1 din legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ și, pe cale de consecință, anularea răspunsului trimis cu numărul -/23.02.2009, a nesoluționării în termen a cererii privind obiecțiunile depuse la în data de 23.09.2008 cu număr de înregistrare -, constatarea refuzului nejustificat de a le comunica un răspuns Ia acestea, rămase nesoluționate până la această dată din culpa exclusivă a, obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la soluționarea dosarului nr.2345 5/CC și emiterea dispoziției de plată din dosarul de acordare măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, precum și acordarea de daune morale în valoare de 50.000 RON pentru tergiversarea cu rea-credință a soluționării petițiilor trimise.

La termenul de judecată din data de 19.10.2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția Comercială și Contencios Administrativ a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, precum și excepția prematurității invocate.

De asemenea, a admis, în parte, acțiunea reclamanților, a obligat la soluționarea dosarului nr.23455/CC, cu refacerea raportului de evaluare, fiind admisă și cererea de chemare în garanție a SC SA, cu obligația plății cheltuielilor de judecată.

În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu privire Ia solicitarea reclamanților de soluționare a dosarului nr.23455/CC, pârâta a arătat că în cuprinsul art.2 din Hotărârea Guvernului nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității, și anume în privința aplicării Legii nr. 10/2001, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr.10/2001, republicată.

De asemenea, Autoritatea asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin Titlul VII din actul normativ amintit, au fost reglementate atât sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, cât și înființarea unei entități, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu atribuții în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, prevăzute în Cap. V Titlul VII din legea nr.247/2005.

Prin urmare, subliniază faptul că nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va stabili și acorda despăgubiri aferente imobilelor notificate în temeiul Legii nr.10/2001, republicată, ci Comisia Centrală va emite decizia conținând titlul de despăgubire, după urmarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005.

Față de solicitările reclamanților cuprinse în cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată de reclamanți, subliniază faptul că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele aspecte:

În cauza dedusă judecății, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr.10/2001, reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul - construcție demolată, situat în Municipiul B, Str. -, fost nr.2.

Prin Dispoziția nr. 167/2006, Primăria Municipiului Bad ispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul notificat de reclamanți, iar dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat sub nr.23455/CC, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, Ia care am făcut referire mai sus.

Procedura administrativă amintită a fost parcursă în ceea ce privește dosarul nr.23455/CC, în sensul că a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale și analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.

Referitor la etapa evaluării, subliniază faptul că, în speță, dosarul nr.23455/CC a fost transmis SC SA (societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală în vederea efectuării raportului de evaluare) în data de 23.06.2008, așa cum rezultă din anexa la contractul de prestări servicii nr. 123, încheiat între societatea de evaluatori și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Din sinteza evaluării efectuate în dosarul nr.23455/, rezultă că SC SA a efectuat raportul de evaluare a imobilului notificat la data de 29.08.2008, fiind comunicat și reclamanților.

În acest context, prevederile pct.16.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, aprobate prin nr.HG1095/2005, stabilesc că, raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale.

Astfel, reclamanții au formulat obiecțiuni Ia raportul de evaluare, la care a făcut referire mai sus, fiind înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr.-/23.09.2008.

Prin adresa nr.4789/16.10.2008 (înregistrată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr.-/16.12.2008), SC SA a răspuns obiecțiunilor formulate de reclamanți, răspuns care, însă, a fost comunicat domnului, procuratorul reclamanților, în data de 02.04.2009, așa cum rezultă din dovada comunicării, care i-a fost transmisă de societatea de evaluatori.

Raportul de evaluare efectuat de SC SA la data de 29.08.2008 a fost comunicat Secretariatului Comisiei Centrale, asigurat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Ia data de 22.12.2008, cu mențiunea că, prin adresa nr.-/09.12.2008, s-a solicitat SC SA transmiterea mai multor rapoarte de evaluare, printre care și raportul efectuat în dosarul nr.23455/CC, ca urmare a depășirii termenului de predare a acestor rapoarte.

În urma verificării raportului astfel efectuat, s-a constatat că acesta nu corespunde Internaționale de Evaluare, întrucât, la data înregistrării raportului la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, condițiile pieții și criteriile, care au stat Ia baza evaluării, erau diferite de cele de la data evaluării, respectiv data de 29.08.2008 - data evaluării consemnată în raport.

În aceste condiții, s-a dispus refacerea raportului de evaluare, dosarul nr.23455/CC fiind, din nou, transmis societății de evaluatori, SC SA, care a refăcut raportul de evaluare, fiind comunicat Secretariatului Comisiei Centrale în data de 01.04.2009 și domnului, procurator al reclamanților, în data de 31.03.2009, aceștia având posibilitatea de a formula obiecțiuni cu privire la noua valoare stabilită prin acest raport de evaluare.

La data de 25.01.2009, reclamanții, prin procurator, s-au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu o petiție privind nesoluționarea în termen a obiecțiunilor formulate împotriva raportului de evaluare efectuat la data de 29.08.2008, plângere înregistrată sub nr. -/25.-.

Față de solicitările reclamanților, prin adresa nr.-/23.02.2009, a cărei anulare este solicitată de către reclamanți, s-a comunicat domnului faptul că s-a dispus refacerea raportului de evaluare în dosarul nr.23455/CC, constatându-se că acesta nu corespunde Internaționale de Evaluare, întrucât, la data înregistrării raportului la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, condițiile pieței și criteriile, care au stat la baza evaluării, erau diferite de cele de la data evaluării, respectiv data de 29.08.2008 - data evaluării consemnată în raport.

Totodată, prin același răspuns, s-a menționat că obiecțiunile formulate la raportul de evaluare au fost transmise societății de evaluatori, aceasta având obligația să răspundă acestora și să comunice răspunsul Secretariatului Comisiei Centrale și persoanelor îndreptățite.

Având în vedere situația prezentată, apreciază că, în speță, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, ca urmare a formulării răspunsului nr.-/23.02.2009, prin care domnului i-a fost adusă Ia cunoștință situația raportului de evaluare efectuat în dosarul nr.-CC, precum și a obiecțiunilor formulate de reclamanți.

Astfel, potrivit art. 2, alin. 1, lit. c din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturile juridice.

De observat că adresa nr.-/23.02.2009 nu poate fi considerat act administrativ, așa cum este definit prin dispozițiile legale enunțate, prin adresa amintită fiind formulat un răspuns în temeiul petiției înaintate de reclamanți Secretariatului Comisiei Centrale, în legătură cu raportul de evaluare efectuat în dosarul nr.23455/CC.

Face precizarea că numai după urmarea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emite decizia conținând titlul de despăgubire, act administrativ care poate fi atacat în condițiile Legii nr.554/2004, așa cum este prevăzut în art.19, alin. 1 Titlul VII din actul normativ amintit.

Referitor la solicitarea reclamanților privind constatarea nesoluționării în termen a cererii privind obiecțiunile formulate la rapoartele de evaluare, menționează faptul că, așa cum a arătat mai sus, potrivit prevederilor pct.16.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005 aprobate prin nr.HG1095/2005, în măsura în care persoanele îndreptățite formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea și să comunice răspunsul, atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, prin raportare la dispozițiile legale enunțate, obligația privind soluționarea obiecțiunilor formulate împotriva raportului de evaluare revine societății de evaluatori/evaluatorului, care a efectuat respectivul raport de evaluare.

Or, în speță, SC SA, societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală, a răspuns obiecțiunilor formulate de reclamanți la primul raport de evaluare, prin adresa nr.4789/16.10.2008, care, însă, a fost expediată către reclamanți în data de 02.04.2009.

Având în vedere aspectele expuse, consideră că, în prezenta cauză, nu se poate reține în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților neexecutarea unei obligații, care nu revine acestei instituții, titulara unei astfel de obligații fiind, potrivit pct.16.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.-, aprobate prin nr.HG1095/2005, societatea de evaluatori, care a fost desemnată în vederea efectuării raportului de evaluare.

Totodată, apreciază că nu se poate constata nici existența unui refuz nejustificat din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a comunica un răspuns Ia obiecțiunile formulate de reclamanți, din moment ce o astfel de obligație revine societății de evaluatori, respectiv SC SA, care au răspuns obiecțiunilor Ia rapoartele de evaluare, așa cum am arătat mai sus.

Mai mult, pentru a putea vorbi de un refuz nejustificat, trebuie să existe o comunicare expresă a poziției autorității publice, căreia i s-a adresat cererea, iar refuzul de a soluționa favorabil cererea să se bazeze pe un exces de putere. Or, răspunsul nr.-/23.02.2009, nu conține sub nici o formă un refuz întemeiat pe un exces de putere, care apare atunci când autoritatea respectivă are dreptul de apreciere, când legea îi îngăduie să adopte o soluție din mai multe posibile.

Prin răspunsul amintit, se comunică doar că obiecțiunile reclamanților au fost transmise societății de evaluatori, precum și faptul că s-a dispus refacerea raportului de evaluare, ca urmare a schimbării condițiilor de piață și criteriilor, care au stat la baza evaluării imobilului notificat.

Față de aspectele expuse, consideră ca neîntemeiate solicitările reclamanților privind constatarea nesoluționării în termen a cererii privind obiecțiunile formulate Ia raportul de evaluare, cerere înregistrată sub nr.-/23.02.2009 precum și a refuzului nejustificat de a comunica un răspuns Ia obiecțiunile amintite.

Mai mult, în urma refacerii raportului de evaluare în dosarul nr.23455/CC, reclamanții au formulat obiecțiuni, care au fost înregistrate la sub nr.-/21.05.2009, obiecțiuni la care SC SA a răspuns prin adresa nr.-/12.06.2009, fiind comunicată și reclamanților, prin mandatar, Ia data de 30.06.2009, așa cum rezultă din însemnările efectuate de serviciile poștale.

Întrucât societatea de evaluatori și-a menținut punctul de vedere în ceea ce privește suma stabilită prin raportul de evaluare refăcut, în ședința din data de 30.06.2009, acest raport a fost supus aprobării Comisiei Centrale, fiind precizat faptul că raportul a fost contestat, iar valoarea despăgubirilor menținută de către societatea de evaluatori, motiv pentru care Comisia Centrală a dispus emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de evaluare amintit, decizia emisă fiind depusă în copie Ia primul termen de judecată. (Decizia nr.6670/30.06.2009).

Față de solicitările reclamanților privind anularea raportului de evaluare comunicat în data de 03.04.2009, precum și a raportului de evaluare efectuat la data de 17.03.2009, menționează că rapoartele de evaluare, a căror anulare se solicită, nu constituie acte administrative unilaterale, acestea fiind rezultatul contractului de prestări de servicii încheiat între și SC SA.

Actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Or, rapoartele de evaluare efectuate în dosarul nr.23455/CC constituie rezultatul îndeplinirii de către pârâta SC SA a obligației asumate prin contractul de prestări servicii încheiat cu și în baza căruia se emite decizia conținând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală, decizie care, într-adevăr, reprezintă un act administrativ și care poate fi contestat potrivit Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare (A se vedea art.20, Titlul VII din Legea nr.247/2005).

Prin urmare, în măsura în care reclamanții sunt nemulțumiți de valoarea stabilită prin raportul de evaluare efectuat Ia data de 17.03.2009 în dosarul nr.23455/CC, respectiv de răspunsul formulat de SC SA față de obiecțiunile depuse de reclamanți, au posibilitatea de a contesta pe cale judecătorească decizia emisă de Comisia Centrală, în favoarea acestora, decizia care reprezintă, într-adevăr, un act administrativ unilateral, în care este consemnată valoarea despăgubirilor ce Ii se cuvin.

Anularea rapoartelor de evaluare, astfel cum solicită reclamanții, ar excede procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, care prevede numai contestarea pe cale judecătorească a deciziei conținând titlul de despăgubire, act administrativ, prin care este finalizată procedura administrativă.

Cât privește conformitatea rapoartelor de evaluare cu Internaționale de Evaluare, apreciază că o astfel de conformitate poate fi confirmată de SC SA, care a efectuat ambele rapoarte de evaluare și care este parte în prezentul litigiu.

Totodată, aceeași societate de evaluatori poate furniza date privind diminuarea nejustificată a valorii rezultată din cel de al doilea raport de evaluare efectuat la data de 17.03.2009, având în vedere că, așa cum am arătat mai sus, Ia data înregistrării primului raport de evaluare la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv data 22.12.2008, condițiile pieții și criteriile, care au stat Ia baza evaluării, erau diferite de cele de Ia data evaluării, respectiv data de 29.08.2008 - data evaluării consemnată în raport.

Mai mult, prin adresa nr.-/09.12.2008, s-a solicitat SC SA transmiterea mai multor rapoarte de evaluare, printre care și raportul efectuat în dosarul nr.23455/CC, ca urmare a depășirii termenului de predare a acestor rapoarte.

În privința solicitării reclamanților de plată a sumei de 20.000 RON despăgubiri morale și materiale pentru prejudiciul cauzat face precizarea că pentru nașterea obligației de reparare a prejudiciului cauzat trebuie să fie întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.

Totodată, subliniază faptul că cel prejudiciat trebuie să facă dovada condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii pârâtei. În acest caz, sarcina probei revine reclamantului, conform dispozițiilor art. 1169 din Codul Civil.

Prin urmare, în cauza dedusă judecății, reclamanții trebuie să dovedească existența și întinderea prejudiciului suferit, legătura cauzală dintre prejudiciul cauzat și fapta pârâtei, precum și vinovăția pârâtei.

Astfel, menționează că, în speță, reclamanții nu au făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului suferit, cum de altfel nu a dovedit nici vinovăția pârâtei, în speță a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fapta ilicită, precum și legătura cauzală dintre prejudiciul cauzat și fapta pârâtei,

La 05.02.2010, pârâta SC Sa a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

În motivarea acesteia, pârâta a arătat că între ea, în calitate de pârâtă și reclamanții și nu există niciun raport juridic sau obligațional, care să motiveze formularea acțiunii împotriva societății noastre.

Contractul nr. 123/2007 de prestări serviciu încheiat între AB, în calitate de prestator de servicii și AUTORITATEA NAȚIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPIETĂȚILOR B, având ca obiect asigurarea de către prestator a serviciilor de evaluare solicitate de COMISIA CENTRALĂ pentru STABILIREA DESPĂGUBIRILOR DE EVALUARE privesc executarea evaluării imobilelor identificate în anexa care face parte integrantă din prezentul contract.

În executarea obiectului contractului menționat și a anexelor acestuia reclamanții și nu figurează ca parte contractantă, răspunderea pârâtei este în exclusivitate față de partenerul de contract, respectiv

În această situație,calitatea de pârât trebuie să corespundă obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.

Atât practica instanțelor, cât și literatura juridică de specialitate, sunt constante în a admite că dacă în privința reclamantului instanța trebuie să constate că acesta este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, în privința pârâtului trebuie verificat, pornind de Ia același raport juridic supus cercetării instanței,DACĂ EL ESTE OBLIGAT ÎN ACEL RAPORT.

Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA, Curtea reține că în temeiul contractului nr. 123/2007 de prestări servicii încheiat între A B, în calitate de prestator de servicii și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPIETĂȚILOR B, s-a obligat să asigure serviciile de evaluare solicitate de COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR. de evaluare privesc executarea evaluării imobilelor identificate în anexa care face parte integrantă din prezentul contract.

În executarea obiectului contractului menționat și a anexelor acestuia reclamanții și nu figurează ca parte contractantă, răspunderea pârâtei este în exclusivitate față de

Constatând că între pârâtă și reclamanții și nu există niciun raport juridic sau obligațional, nu există vreo obligație a pârâtei față de reclamanți, în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA și va respinge acțiunea față de aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive.

În temeiul contractului nr. 123/2007 de prestări servicii încheiat între A B, în calitate de prestator de servicii și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPIETĂȚILOR B, aceasta din urmă beneficiază de serviciile de evaluare efectuate.

Din acest motive, Curtea va reține că sarcina evaluării revine pârâtei, astfel că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ca neîntemeiată.

În al treilea rând, Curtea reține că prin sentința nr. 188/19.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploieștia fost admisă cererea reclamanților și a fost obligată pârâta să soluționeze dosarul nr. 23455/CC cu refacerea raportului de expertiză.

Curtea constată că există identitate de părți, obiect și cauză între cauza soluționată prin sentința menționată mai sus și capătul 2 de cerere, constând în obligarea pârâtei - Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor Ia soluționarea Dosarului nr. 23455/CC prin efectuarea raportului de evaluare de către un alt expert tehnic evaluator.

Din aceste motive, în baza art. 163. proc. civ. Curtea va admite excepția autorității de lucru judecat în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei - Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor Ia soluționarea Dosarului nr. 23455/CC prin efectuarea raportului de evaluare de către un alt expert tehnic evaluator și va respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.

De asemenea, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția prematurității cererii deoarece prin Decizia nr. 6670/30.06.2009 dată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamanților pentru suma de 51.770,63 RON.

Curtea mai reține că prin Dispoziția nr. 167/2006, Primăria Municipiului Bad ispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul notificat de reclamanți, iar dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat sub nr.23455/CC, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, Ia care am făcut referire mai sus.

Din sinteza evaluării efectuate în dosarul nr.23455/, rezultă că SC SA a efectuat raportul de evaluare a imobilului notificat la data de 29.08.2008, fiind comunicat și reclamanților.

Prin Decizia nr. 6670/30.06.2009 dată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamanților pentru suma de 51.770,63 RON.

Această decizie nu a fost atacată de reclamanți.

În această situație nu poate fi examinată legalitatea raportului de evaluare din data de 17.03.2009, raport care a stat la baza deciziei menționate. Doar în cazul în care reclamanții ar fi invocat nelegalitatea deciziei, Curtea ar fi putut examina legalitatea actelor care au stat la baza acesteia, printre care și raportul de evaluare din data de 17.03.2009.

De aceea, Curtea va respinge capătul de cerere privind anularea raportului de evaluare din data de 17.03.2009 ca neîntemeiat.

În privința cererii e plată a daunelor, Curtea reține că reclamanții nu au făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului suferit, sarcină ce le revenea potrivit art. 1169. civ.

Din acest motive, în baza textului de lege menționat, Curtea va respinge cererea privind plata daunelor ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTǍRǍȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA.

Respinge cererea reclamanților și, domiciliați în B, str. ---, -. 1,. 1, județul B împotriva pârâtei SC SA cu sediul în B,-, sector 1, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale a pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.

Admite excepția autorității de lucru judecat în privința capătului de cerere al reclamanților privind obligarea pârâtei - Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor Ia soluționarea Dosarului nr. 23455/CC prin efectuarea raportului de evaluare de către un alt expert tehnic evaluator.

Respinge acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Respinge excepția prematurității cererii ca neîntemeiată.

Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere ale reclamanților privind anularea raportului de evaluare din data de 17.03.2009 și plata sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral și material suferit de reclamanți.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2010.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. jud. /6 ex./03.03.2010

Președinte:Bîcu Vasile
Judecători:Bîcu Vasile

#Judecator Bicu Vasile

Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 799/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 799/2010. Curtea de Apel Bucuresti