Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 8/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Sentința nr. 8/ Dosar Nr. 1491/CA/64/2007
Ședința public din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Raluca Popa
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ prin PREȘEDINTE, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 21 ianuarie 2008.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 28.11.2007 la Curtea de Apel Brașov sub nr-, reclamantul, născut la 16.06.1980, fiul lui și, încarcerat în Penitenciarul Codlea, a solicitat, în contradictoriu cu Administrația Prezidențială prin Președintele României, obligarea pârâtului la a-i formula răspunsul la petiția pe care a adresat-o Administrației Prezidențiale și obligarea aceluiași pârât la rezolvarea cererii de grațiere individuală.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a formulat cerere de grațiere individuală înregistrată la Administrația Prezidențială sub nr.29547/01.09.2006, în considerarea includerii sale în categoria persoanelor handicapate, fiind bolnav cronic și nesuportând regimul de detenție, cerere la care nu ar fi primit răspuns, astfel încât nu i-a fost rezolvat dosarul de grațiere. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale în cuantum de 100 mii Euro. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1 alin.1 și art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.50 din Constituția României. Reclamantul a depus la dosar copia unui înscris din care rezultă că este înscris într-un grad de handicap accentuat.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Administrația Prezidențială a învederat instanței de judecată faptul că cererea de grațiere a reclamantului a fost înregistrată cu nr./20.09.2006. În conformitate cu dispozițiile art.6 alin.1 din Legea nr.546/2002 privind grațierea și procedura acordării grațierii, Ministerul Justiției a transmis pârâtei adresa nr.87458/06.11.2006, conținând avizul negativ cu privire la condamnatul, astfel încât cererea de grațiere a fost respinsă. Pârâta a mai arătat că soluția de respingere a cererii de grațiere a fost transmisă reclamantului în data de 14.11.2006, răspunsul fiind returnat Administrației Prezidențiale în data de 05.12.2006 de către Penitenciarul Aiud. Pârâta, în concluzie, a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată, deoarece nu i se poate imputa pârâtei încălcarea vreunui drept sau interes legitim al reclamantului, în sensul art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, care să justifice acordarea daunelor solicitate prin cererea de chemare în judecată. În drept, pârâta și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile Legii nr.546/2002 privind grațierea și procedura grațierii, Constituția României, Legea nr.47/1994 privind serviciile din subordinea Președintelui României, cu modificările și completările ulterioare, art.115 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Pârâta a depus la dosar copia actelor emise cu privire la cererea de grațiere a reclamantului, inclusiv copia plicului de expediție a răspunsului către reclamant.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel reține următoarele:
Reclamantul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 ani, prin sentința penală nr.2729 din 31.10.2005 a Judecătoriei Sector 1 B, modificată prin decizia penală nr.882 din 22.06.2006 a Curții de Apel București, Secția I penală. Reclamantul a început executarea pedepsei la data de 06.07.2006.
La data 01.09.2006 a fost înregistrată la Administrația Prezidențială cererea prin care reclamantul a solicitat să fie grațiat de către Președintele României pentru pedeapsa pe care o execută. Cererea de grațiere a fost trimisă la Ministerul Justiției pentru a fi analizată și pentru exprimarea unui punct de vedere, potrivit procedurii stabilite prin art.6 din Legea nr.546 din 14 octombrie 2002. Ministerul Justiției a formulat aviz negativ, transmis Administrației Prezidențiale prin adresa nr.87458/06.11.2006. Prin adresa nr. /30797/20.09.2006 din data de 14.11.2006, Administrația Prezidențială - Departamentul pentru Probleme i-a comunicat reclamantului condamnat faptul că a fost respinsă cererea de grațiere adresată Președintelui României.
Comunicarea modului de soluționare a cererii - anume respingerea acesteia - a fost expediată de către Administrația Prezidențială prin Departamentul Probleme pe adresa locului de deținere din care reclamantul expediase cererea de grațiere, anume Penitenciarul Rahova, dar scrisoarea conținând comunicarea a fost direcționată la Penitenciarul Aiud, de către locul de deținere în care a fost încarcerat deținutul după formularea cererii de grațiere. În data de 05.12.2006, scrisoarea Administrației Prezidențiale destinată reclamantului deținut a fost returnată Administrației Prezidențiale de către Penitenciarul Aiud, întrucât deținutul destinatar fusese transferat la Penitenciarul Jilava.
Legea nr.546/2002 privind grațierea și procedura acordării grațierii prevede în art.2 că grațierea se acordă individual de către Președintele României, potrivit art.94 lit. d din Constituția României, iar în art.4 dispune că orice cerere de grațiere individuală se adresează Președintelui României, cu anexele enumerate de art.5 din aceeași lege. Legiuitorul mai stabilește, prin art.6, că Președintele României poate solicita un aviz consultativ de la Ministerul Justiției sau de la alte autorități publice enumerate în cuprinsul alin.2, pentru a-și putea forma o imagine cât mai fidelă, obiectivă, asupra oportunității admiterii cererii de grațiere.
Acordarea grațierii individuale este un drept exclusiv al Președintelui României consacrat prin art.94 lit.d din Constituția României în exercitarea atribuțiilor sale de șef al statului, iar nu o obligație, astfel că șeful statului are posibilitatea de a aprecia suveran dacă acordă sau nu această clemență, această iertare de executarea unei pedepse, fără a se putea ca Președintele României să fie condiționat de lege în sensul să admită cererea de grațiere și să emită decretul de grațiere individuală. Spre comparație, acest raționament privind natura juridică a atribuțiilor date Președintelui României prin dispozițiile art.94 din Constituția României este consacrat în jurisprudența Curții Constituționale a României, prin Decizia nr.384 din 04 mai 2006, prin care instanța constituțională a constatat că este neconstituțională dispoziția legală care obligă Președintele României să acorde gradul de general, contravenind dispozițiilor art.94 lit. b din Constituția României. Textul art.94 din Constituția României enumeră patru categorii de atribuții pentru Președintele României, care trebuie privite ca având aceeași natură juridică și, totodată, un regim juridic unitar, anume cel stabilit prin Decizia Curții Constituționale nr.384/2006.
Acțiunea formulată de reclamant vizează pe de o parte necomunicarea de către Administrația Prezidențială a răspunsului la cererea de grațiere formulată de reclamantul condamnat, precum și refuzul Președintelui României de a-i soluționa favorabil cererea de grațiere, ambele întemeiate pe dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Reclamantul a mai invocat și încălcarea art 50 din Constituția României privind protecția persoanelor cu handicap, pentru a argumenta necesitatea admiterii cererii sale de grațiere.
În privința nesoluționării cererii și necomunicării răspunsului la cererea de grațiere, instanța constată că această critică nu se susține, întrucât Administrația Prezidențială a emis răspunsul către reclamantul condamnat, în data de 14.11.2006, conform celor expuse mai sus. Împrejurarea că scrisoarea de răspuns emisă de Administrația Prezidențială, deși expediată către titularul cererii de grațiere, nu a ajuns la destinatar, nu poate fi imputată instituției prezidențiale, câtă vreme a fost expediată la penitenciarul din care reclamantul o trimisese. Pe de altă parte, procedura transferării deținuților dintr-un penitenciar în altul este o procedură internă a Administrației Naționale a Penitenciarelor reglementată prin Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor și prin Regulamentul de aplicare a acestei legi, astfel încât împrejurarea că scrisoarea de răspuns nu ajunge la deținutul destinatar nu poate fi nicidecum pusă în sarcina Administrației Prezidențiale, ci este rezultatul unei eventuale lacune în interiorul sistemului penitenciar, în privința circuitului corespondenței adresate deținuților, împrejurare care excede prezentei cauze.
În privința refuzului de a admite cererea de grațiere, instanța constată, pentru argumentele expuse mai sus, că Președintele României are, potrivit art.94 lit.d din Constituție, dreptul de a acorda grațierea individuală, de a ierta pe condamnat de executarea pedepsei după libera apreciere a șefului statului, apreciere care nu poate fi constrânsă, cenzurată de nicio altă autoritate publică, neexistând, de altfel, nici vreo constrângere legală în acest sens pentru șeful statului nici în Legea nr.546/2002 privind grațierea și procedura grațierii. Împrejurarea că reclamantul este inclus în categoria persoanelor cu handicap și, implicit, beneficiază de protecția juridică acordată prin art.50 din Constituția României, nu alterează în vreun fel conținutul și întinderea dreptului Președintelui României de a aprecia asupra acordării grațierii, consacrat prin art.94 lit.d din Constituție.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a respinge acțiunea formulată de reclamantul, inclusiv sub aspectul despăgubirilor solicitate de acesta, întrucât nu i se poate imputa pârâtei încălcarea vreunui drept sau interes legitim al reclamantului, care să justifice acordarea daunelor solicitate prin acțiune, în sarcina pârâtei neputându-se reține încălcarea art.1 din Legea nr.554/2004.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Prezidențială prin Președinte având ca obiect refuz soluționare cerere.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi 21.01.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red. /31.08.2007
Dact. /31.08.2007
2 ex.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Barbu, Raluca Popa
