Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 871
Ședința publică de la 30.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER - -
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 2422 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 24.09.2008 în dosarul nr.20762/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA SECTORULUI 1
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - pârâtă - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurenta - reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul intimatei - pârâte precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr.20762/3/CA/2008 la Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta - SRL a chemat în judecata pe pârâta Primăria sector 1 B, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta la eliberarea pe numele reclamantei a Autorizației de funcționare pentru spațiul comercial din-,sector 1,B, obligarea pârâtei la daune cominatorii de 250 lei/zi de întârziere calculate până la data efectuării efective a obligației de eliberare a autorizației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că în 21.07.06 s-a întocmit contractul de vânzare - cumpărare autentic nr.457 între OG- și și având ca obiect cumpărarea spațiului comercial situat în B,-, înscris în CF nr.62936 Deoarece OG-, fiind administrator la reclamantă, în vederea desfășurării activității comerciale a acesteia, în data de 5.12.2007 s-a adresat pârâtei Primăria sector 1 B cu cerere de eliberare a Autorizației de funcționare comercială pentru acest spațiu. Prin adresa nr. D 3471 / 20.12.2007 pârâta a refuzat eliberarea acesteia cu motivarea că pentru activitatea de alimentație publică trebuie să obțină acordul asociației de locatari/proprietari, conform art.230/2007".
A formulat plângere împotriva acestei adrese considerând-o ca nelegală deoarece pct.41 din legea 230/2007.
Prin întâmpinare, pârâta Primăria sector 1 B solicită respingerea acțiunii deoarece nu este emis cu abuz de putere, ci în spiritul respectării legii. Prin cererea depusă la registratura sa cu nr.46863/2007, reclamanta - SRL a solicitat eliberarea unei autorizații de funcționare comercială pentru spațiul comercial situat în B,str. - Albă,nr. 1, înscris în CF nr.62936 La această cerere pârâta a răspuns prin adresa nr. D 3471/7.12.2007 în sensul că diferențiat după obiectul activității comerciale ce urmează să se desfășoare, cererea trebuie completată cu acordul Asociației de locatari/proprietari în cazul când este vorba de o activitate comercială de alimentație publică iar, pentru cazul când se vor desfășura alte activități cu caracter comercial, nu este nevoie de eliberarea autorizației solicitate. Arată că Primăria sector 1 B are competența de autorizare a activităților comerciale conturată de OG 99/2000, art.245 din legea 343/2006 și nr.300/7.12.2006 cu privire la activitatea comercială de alimentație publică și activitatea comercială care se desfășoară în locuri publice. Cum reclamanta nu a arătat în cererea sa care va fi obiectul activității sale comerciale,a indicat actele pe care reclamanta trebuie să le depună.
Prin sentința civilă nr. 2422/24.09.2008, Tribunalul Bucureștia respins acțiunea.
În motivare, instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată sub nr.46863/2007, depusă la fila 11 dosar, reclamanta - SRL a solicitat pârâtei Primăria sector 1 B eliberarea,autorizației de funcționare comercială" pentru spațiul comercial situat în B,str. - Albă,nr. 1,înscris în CF nr.62936 Se mai arată în cerere că acest spațiu a avut tot timpul destinația de spațiu comercial.
Prin adresa nr. D 3471/7.12.2007- depusă la fila 12 dosar, pârâta Primăria sector 1 Bac omunicat reclamantei că pentru activitatea de alimentație publică trebuie să obțină acordul Asociației de Locatari/Proprietari iar dacă desfășoară doar activitate cu caracter comercial nu mai este necesar să obțină autorizația de funcționare.
Conform art.2 din Legea 554/2004,Se asimilează actelor administrative unilaterale refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal", iar art.2 alin. 1 lit. i definește refuzul nejustificat de soluționare ca fiind,exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane" iar excesul de putere ca fiind,exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".
Ori, prin faptul că pârâta a indicat reclamantei că trebuie să completeze cererea sa cu documentația indicată și cu indicarea exactă a tipului de autorizație solicitată, nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii, ci un refuz legal de respingere sau de amânare a cererii reclamantei până la conformarea acesteia dispozițiilor legale, motiv pentru care în baza art. 1,8 și 18 din legea 554/2004- raportat la art.7 din OG 99/2000 ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta arătând că:
1.Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în cuprinsul acesteia regăsindu-se și motive contradictorii (art.304 pct.7 Cod proc. civ.)
Astfel, în temeiul art.261 alin.1 pct.5 proc. civ. instanța de fond avea obligația de a enunța motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și pe care se întemeiază respingerea cererii recurentei.
1.1.Instanța de fond nu indică în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate motivele pentru care a înlăturat apărările recurentei, care a precizat că a formulat cerere de eliberare a Autorizației de funcționare comercială în vederea desfășurării unor activități comerciale circumscrise noțiunii generice de alimentație publică, arătând totodată că spațiul în cauză a fost folosit ca și spațiu comercial.
În mod suplimentar, a învederat instanței de fond faptul că nu se încadrează în vreuna dintre dispozițiile legale care instituie obligația acordului asociației de proprietari la,Schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință față de destinația inițială, conform proiectului inițial al clădirii cu locuințe" - art. 42 din Legea nr. 230/2007 - privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Împrejurarea că nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale anterior menționate rezultă din însuși contractul de vânzare - cumpărare prin care recurenta a dobândit proprietatea asupra imobilului, respectiv din contractul de vânzare - cumpărare nr.457, autentificat la BNP -Camilia la aceeași dată, având ca obiect vânzarea - cumpărarea imobilului - spațiu comercial situat în B,-, sector 1 (corespondent cu-, fost-), drept real înscris în CF nr.62936 a localității B sector 1, cu număr cadastral 4368/0;l, împreună cu terenul indiviz aferent spațiului.
Ignorând toate aceste precizări, instanța de fond s-a rezumat a motiva hotărârea recurată printr-o simplă enumerare a unor texte de lege cu aplicabilitate generală.
1.2. În cuprinsul acțiunii pe care a formulat-o, a învederat instanța de fond asupra diferitei motivări a refuzului intimatei-pârâtei, existentă în corespondența purtată de recurentă cu intimata - pârâtă și cea regăsită în întâmpinarea formulată de către aceasta și depusă la dosarul cauzei la termenul din data de 25.06.2008.
Astfel, deși atât cererea de emitere a autorizației de funcționare comercială, cât și plângerea formulată de recurentă împotriva refuzului nejustificat de eliberare a acesteia au fost motivate de către intimata - pârâtă prin invocarea art.41 din Legea nr.230/2007, în întâmpinare pârâta invocă și se prevalează de dispozițiile art.42 din cadrul aceleiași legi.
Instanța de fond nu face nici o referire la acest text de lege, neînțelegând să îl menționeze sub vreun aspect, omițând practic să se pronunțe pe netemeinicia refuzului intimatei-pârâte motivat de incidența în cauză a acestui text de lege.
1.3.Din modul în care au fost formulate considerentele hotărârii recurate, nu rezultă în mod neechivoc care este calificarea pe care o dă instanța refuzului intimatei pârâte.
În mod surprinzător, folosind o formulare ambiguă, de natură a nu lămuri, instanța reține în finalul hotărârii recurate faptul că,nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii, ci un refuz legal de respingere sau de amânare a cererii reclamantei.".
Învederează asupra faptului că Legea nr.554/2004, care a constituit temeiul de drept al formulării de către recurentă a cererii de chemare în judecată, nu reglementează instituția refuzului de amânare, astfel cum în mod greșit susține instanța de fond.
Cum cele două noțiuni, respectiv cea de refuz legal de respingere și cea de refuz de amânare a cererii reclamantei au un conținut distinct, consideră că menționarea lor în mod alternativ de către instanța de fond este de natură a crea confuzie și de aod etermina să concluzione că hotărârea recurată cuprinde în considerente motive contradictorii.
2. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art.304 pct.8 Cod proc.civ.)
În mod neîntemeiat, instanța fondului a reținut în considerente faptul că în prezenta speță nu se află în situația unul,refuz nejustificat", ci în situația unui,refuz legal de respingere sau de refuz de amânare a cererii reclamantei", întrucât, susține instanța reluând în mod neîntemeiat o susținere a intimatei - pârâte, din corespondența purtată între aceasta și recurentă nu se desprinde ideea unui refuz, ci doar a unei permanente informări a recurentei despre anumite prevederi legale.
În mod suplimentar redactării ambigue a acestui considerent, învederează asupra faptului că Legea nr.554/2004 - Legea contenciosului administrativ, nu cunoaște noțiunea refuzului de amânare.
Netemeinicia și nelegalitatea sentinței recurate este evidentă și trebuie pronunțată o hotărâre în concordanță cu definiția dată noțiunii de refuz nejustificat de către art.2 pct. 1 lit. i din Legea nr.554/2004 - Legea contenciosului administrativ, respectiv,exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz a plângerii prealabile", precum și conform prevederilor art.2 pct.2 din cadrul aceleiași legi, care dispune că,Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".
Formulează aceeași solicitare de îndreptare a erorii instanței de fond și în ceea ce privește nesancționarea de către aceasta a inconsecvenței susținerilor intimate - pârâte, care, în cuprinsul întâmpinării a arătat că,am specificat în finalul adresei noastre de răspuns faptul că vom soluționa favorabil solicitarea reclamantei de eliberare a unei autorizații de funcționare pentru activitatea de alimentație publică în momentul în care va prezenta acordul asociației", pentru ca mai apoi să se contrazică, arătând că,cum reclamanta nu a arătat în cuprinsul cererii de autorizare care va fi obiectul activității sale comerciale".
3. Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii (art.304 pct.9 Cod proc. civ.)
Astfel cum a arătat și în cuprinsul plângerii adresată autorității emitente, consideră că decizia Primăriei Sector 1 B, Direcția Utilități Publice - Serviciul Liberă și Activități Comerciale este neîntemeiată, motivat de faptul că textul de lege invocat de aceasta în motivarea refuzului său nu își găsește aplicare în speța de față.
Art.41 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, prevede că,Modificările constructive și utilizarea în alte scopuri a unor părți sau elemente de construcție ale clădirii, cum ar fi: ancorarea de reclame pe pereți, suspendarea de stâlpi, pereți, scări interioare și altele asemenea, se vor putea face numai pe baza deciziei comitetului executiv, cu acordul proprietarilor direct afectați și după caz pe baza unui proiect tehnic întocmit de instituții de specialitate, verificat de un expert autorizat precum și cu autorizația pentru executarea de lucrări, eliberate în condițiile legii."
Dat fiind faptul că recurenta a formulat cerere de eliberare a Autorizației de funcționare comercială în vederea desfășurării unor activități comerciale circumscrise noțiunii generice de alimentație publică, definită de pct.42 din Legea nr.296/2004 - privind Codul consumului ca,activitatea de pregătire, preparare, prezentare și servire a produselor și a băuturilor pentru consumul acestora în unități specializate sau la domiciliul/locul de muncă al consumatorilor", nu înțelege raționamentul pentru care reprezentanții Primăriei Sector 1 au coroborat cele două texte de lege indicate anterior, concluzionând totodată că recurenta nu îndeplinește condițiile legale pentru a i se putea elibera Autorizație de funcționare comercială pentru spațiul situat în B,-, sector 1.
În esență, recurenta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, considerând că, în raport de faptul că spațiul din B,-, sector 1 a servit întotdeauna ca și spațiu comercial (astfel cum este reținut și în contractul de vânzare - cumpărare nr.457, autentificat) și nu îi sunt aplicabile prevederile legale care instituie obligația de obținere a acordului Asociației de Proprietari.
Prin faptul de a fi respins cererea de chemare în judecată formulată de recurentă, instanța a dat autoritate judecătorească unei hotărâri administrative nelegale, motivată exclusiv pe dispozițiile unui text de lege fără incidență în cauză, respectiv art.41 din Legea nr. 230/2007.
Din probele administrate, Curtea reține că prin cererea înregistrată sub nr.46863/2007, reclamanta - SRL a solicitat pârâtei Primăria sector 1 B eliberarea,autorizației de funcționare comercială" pentru spațiul comercial situat în B,str. - Albă, nr. 1, înscris în CF nr.62936
Prin adresa nr. D 3471/7.12.2007- depusă la fila 12 dosar, pârâta Primăria sector 1 Bac omunicat reclamantei că pentru activitatea de alimentație publică trebuie să obțină acordul Asociației de Locatari/Proprietari, iar dacă desfășoară doar activitate cu caracter comercial nu mai este necesar să obțină autorizația de funcționare.
În motivarea sentinței recurate, instanța de fond a arătat motivul pentru care refuzul pârâtei este un refuz justificat și nu unul nejustificat. Prima instanță menționează că prin faptul că pârâta a indicat reclamantei că trebuie să completeze cererea sa cu documentația indicată și cu indicarea exactă a tipului de autorizație solicitată, refuzul său nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii, ci un refuz legal de respingere sau de amânare a cererii reclamantei până la conformarea acesteia dispozițiilor legale.
Raționamentul instanței de fond este legal deoarece pentru a fi în prezența unui refuz nejustificat ar fi trebuit ca pârâta să nu răspundă în termenul legal cererii reclamantei sau refuzul său de eliberare a autorizației să fie nelegal.
Refuzul de eliberare a autorizației nu este nelegal deoarece potrivit art. 41 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari,Modificările constructive și utilizarea în alte scopuri a unor părți sau elemente de construcție ale clădirii, cum ar fi: ancorarea de reclame pe pereți, suspendarea de stâlpi, pereți, scări interioare și altele asemenea, se vor putea face numai pe baza deciziei comitetului executiv, cu acordul proprietarilor direct afectați și după caz pe baza unui proiect tehnic întocmit de instituții de specialitate, verificat de un expert autorizat precum și cu autorizația pentru executarea de lucrări, eliberate în condițiile legii."
În speță, reclamanta dorește să utilizeze în alte scopuri spațiul în litigiu, de vreme ce urmărește folosirea spațiului pentru activitatea de alimentație publică.
Prin adresa nr. D 3471/7.12.2007- depusă la fila 12 dosar, pârâta Primăria sector 1 Bac omunicat reclamantei că pentru activitatea de alimentație publică trebuie să obțină acordul Asociației de Locatari/Proprietari, iar dacă desfășoară doar activitate cu caracter comercial nu mai este necesar să obțină autorizația de funcționare.
Reclamanta nu a făcut dovada că a folosit spațiul pentru desfășurarea unei activități de alimentație publică, ci doar că în contractul de vânzare-cumpărare nr. 457 se menționează că acest spațiu este comercial. Și chiar dacă s-ar admite că până în prezent s-ar fi desfășurat în acest spațiu o activitate de alimentație publică, este esențial că nu s-a obținut autorizația și de asemenea, ar fi existat obligația obținerii ei, ocazie cu care ar fi fost necesară obținerea acordului Asociației de Locatari/Proprietari.
Din aceste motive, hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină și nici nu a interpretat greșit actul dedus judecății, neschimbând înțelesul vădit și neîndoielnic al acestuia. Prima instanță a făcut referire la motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii sale, chiar dacă nu s-a referit expres la toate textele de lege menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Din aceste motive, în baza art. 41 din Legea nr. 230/2007, art. 304 pct. 7 și 8, art. 3041și 312 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă - SRL împotriva sentinței civile nr.2422/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMǍRIA SECTORULUI 1
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
S - - - - -
Tribunalul București GREFIER
Secția a IX-a Contencios - -
Administrativ și Fiscal
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./17.04.2009
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Bîcu Vasile
